Enola Day – Jurnalismul și cei șapte ani de acasă

    de Lajos Notaros | 8 aprilie 2021, 8:27 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    16

    O las un pic mai moale, în fond portalul la care scriu își sărbătorește primii șapte ani de acasă, pregătindu-se plin de emoție de intrarea la școală.

    Cum ce școală? Bineînțeles la școala jurnalismului mare.

    Pe de altă parte știu că bat la uși care nu se deschid decât arareori, iar acum, în situația în care fiecare om își pune masca în mod oficial ori de câte ori iese din casă, lucrurile chiar par bătute în cuie. Dacă pe vremuri, nu neapărat la noi și nu neapărat în anii de după cel de al doilea război mondial, jurnalistul trecea drept persoană importantă, cineva care le știe și de multe ori le și spune, odată cu apariția comunicației digitale care împânzește lumea, prestigiul său a scăzut drastic.

    Mai nou fiecare om aflat în fața ecranului – prea puțin contează că e de telefon, tabletă, laptop sau unul mare fără drot – pornește de la prezumția că el le știe pe toate, chiar și pe acelea de care nu a auzit în viața lui. Inconștiența cu care se exprimă păreri, se stabilesc judecăți și se salvează lumea de către fiecare și în fiecare clipă frizează ridicolul, reprezentând poate pericolul cel mai mare de la nazism încoace.

    Unui om conectat ombilical – vorba vine – la Facebook și la celelalte site-uri de socializare, la Internet în general, este foarte greu să îi explici că nu tot ce se vede și apare există cu adevărat, așa cum se spune în vechea zicală cu obiectele care zboară, dar nu pot fi toate consumate.

    Altfel spus, nu este vorba doar de jurnaliști. La modul general a făcut implozie încrederea în competență și atitudine profesională. Ajunge să ne uităm la doctorii aflați în pandemie, ajunși la marginea răbdării, să observăm cum un analfabet funcțional care coboară dintr-un BMW îi face troacă de porci în uralele mulțimii.

    Va mai trece un timp până când vom reveni la înțelegerea importanței școlii, a educației în general și a tot ceea ce decurge din astea: pricepere, atitudine, stil și eficiență. Ajunge să ne uităm în jur să vedem ruinele fumegânde ale vieții celei vechi, bazate pe autoritate și susținerea, cel puțin oficială, a priceperii și atitudinii civilizate.

    Limba română are un cuvânt, pe cale franțuzească și italiană, care exprimă sintetic calitatea omului cu minte, al celui care judecă și nu se ia după aparențe: discernământ.

    În vremurile când lucrurile, fenomenele și oamenii se amestecă, așa cum se întâmplă acum în lume, discernământul devine un moft, ca să recurgem încă o dată la marele Caragiale, oamenii având tendința să generalizeze scurt și vulgar.

    Expresia cu toți și toate sunt la fel devenind formula care explică sau le explică pe toate. Toți sunt o apă și un pământ, o altă formulă, de data aceasta tipic românească care sintetizează comportamentul și atitudinea vremurilor în care discernământul lipsește.

    Exemple nici nu mai are rost să oferim, sunt pe toate drumurile și gardurile. Durerea cea mare este că această atitudine contrazice fundamental marele adevăr al vieții și al existenței, cel care ne arată în fiecare clipă și situație că nu există două entități la fel. Toate, inclusiv firele de iarbă, sunt diferite.

    Problema este la nivelul limbii. O realitate care definește omul, o virtualitate cu mult înaintea virtualității moderne, digitale. Ceea ce vreau să spun este că în limbă se întâmplă lucruri care în realitate sunt imposibile, neavenite sau pur și simplu inexistente. În realitate nu există viață veșnică, reîntoarcere în trecut sau plonjarea în viitor. Doar în limbă. Virtualitatea limbii ne face să ne putem imagina și lucruri care în realitatea materială sunt imposibile.

    Și aici este marele pericol, aici este responsabilitatea cărturarilor, inclusiv a ziariștilor, ca meseriași ai transmiterii de informații și opinii prin limbă. Nu e vorba aici de nimic foarte rafinat, ci de pricepere, competență și atitudine. Toate acestea referindu-se la folosirea limbii. Cea care are reguli ce pot fi învățate, iar de la un anumit nivel în sus se manifestă unic prin talentul individual al celui care o folosește.

    Este mai puțin important dacă informația este acurată sau nu, decisiv rămâne limba care o poate ascunde, perverti sau chiar s-o arunce în imposibil.

    Spun asta pentru cei care cred că jurnalistul adevărat este un conțopist care spune ce dorește să audă cel care îl plătește dacă nu este el în stare să se plătească singur.

    Închei cu o mărturisire.

    Deși trecut de vârsta pensionării, sunt activ la Special Arad pentru că cei de aici m-au convins că aceste considerații pe care le-am făcut mai sus sunt importante și pentru ei. Pentru că tinerii din redacție – eu, după plecarea Domnului Medeleanu, fiind decanul de vârstă, seniorul, ca să ne exprimăm elegant și să nu mă fac moș – realizează din ce în ce mai bine puterea cuvântului adevărat, al celui care țintește să exprime realitatea bazat pe discernământ, nu pe locvacitatea goală a celor care nu realizează că la început a fost cuvântul.

    Și că lumea noastră se va termina atunci când acest cuvânt se va scufunda definitiv în mocirla lipsei de discernământ.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Domnule profesor, dupa cum vedeti, va urmaresc ”scrierile”. Sunt in mare parte de acord cu ceea ce scrieti in acest articol. Ingaduiti-mi, daca nu cer prea mult, doua observatii! Nu pot, sub nicio forma, sa fiu de acord cu afirmatia ”Este mai puțin important dacă informația este acurată sau nu, decisiv rămâne limba care o poate ascunde, perverti sau chiar s-o arunce în imposibil.” De ce? Pentru ca exista si acest sens: ACURÁT, -Ă adj. exact, corect. (< it. accurato). Ori, ca unul care citesc presă de amar de ani (evident, selectiv!), ca unul care a trebuit sa dau ”extemporal” la Secu inclusiv pentru a raspunde de ce am in casa toata colectia revistei ”Lumea” :) , am pretentia (si criteriu de selectie) tocmai acuratetea informatiei, cea care e de foarte multe ori invelita in staniolul unei limbi ireprosabile, dar periculoase. Pe de o parte. Pe de alta parte, exista acuratete sau nu exista! Da, evident, conteaza enorm limba prin care e comunicata, dar… la final ramane informatia! Adevarata sau falsa…
      A doua observatie e strans legata de prima. Scrieti asa: ”Spun asta pentru cei care cred că jurnalistul adevărat este un conțopist care spune ce dorește să audă cel care îl plătește”. Am o singura intrebare (necesita asumare!): procentual, cam cati ziaristi aradeni cunoasteti dumneavoastra care nu se incadreaza la partea a doua a afirmatiei?
      Ma indoiesc ca veti risca un raspun, dar m-as bucura sa vi-l dati si doar dumneavoastra!
      In rest… absolut de acord; lumea se scufunda foarte rapid in pervertirea originii ei: Cuvantul. Iar absurditatile din categoria BLM, eliminarea denumirii genurilor etc tocmai pe aceasta pervertire se cosntruieste! Felicitari pentru articol, chiar daca, sa nu va suparati, e cam… un strigat in pustie!

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Va dați seama ca, totuși și cât de cât, cunosc sensul, mai precis sensurile termenului acurat.
        În ceea ce privește observația DVs, eu va spun din experiență: nu există informație perfectă, așa cum nu există nimic perfect pe lumea asta. Judecarea unei informații, așezarea în context și prezentarea ține de ce se învață în meserie, fie la școală, fie în redacție de la alții care deja știu. Este chiar un punct foarte important al cunoașterii profesiei. Nu facem aici referire la date statistice sau numerice oferite de diferitele instituții, ci de exemplu la declarația unui martor la un accident. Dacă ai trei martori, vei avea trei imagini diferite, din care tu, ca jurnalist, realizezi imaginea ta, ceea care devine publică. La asta mă refeream, e chiar o chestie care este cunoscută de cei care lucrează cel puțin de 10 ani în presă. Și bine înțeles de cei care respectă cele câteva doar foarte importante reguli de bază ale meseriei.
        la întrebarea D-voastră secundă, vă voi răspunde chiar surprinzător. În Arad sunt destui jurnaliști adevărați, oricând ai putea face cu ei o redacție performantă de nivel internațional. Faptul că la ora actuală sunt nevoiți să facă compromisuri sau lucrează în alte domenii decât jurnalismul nu este vina lor.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Nu m-am indoit de faptul ca ati cunoaste sensul acela, vi l-am amintit doar, in contextul discutiei! Imi pare rau, comparatia cu martorii accidentului mi se pare putin fortata. Aici vorbim, culmea!, chiar despre o cifra! Pe care, un jurnalist care ”a citit” gandurile, ”a aruncat-o” pe piata. Piata care s-a grabit sa ”o cumpere”, ca existand, fiind reala! La asta ma referam. ”Reguli de baza ale meseriei” in ziaristica (si nu ma refer doar la cea romaneasca!)? Sa fim seriosi, poate regula interesului, a manipularii din interes… S-a tot spus ca ziaristii sunt cainii de paza ai democratiei! Regret, dar constat ca ”haita” e tot mai subtire. Majoritatea au devenit niște ”bichoni” de budoar. Iar scuza cu ”nevoiti sa faca compromisuri” e jenanta. EXista si alte meserii onorabile din care se poate castiga existenta. Chiar una mai buna…
          Dar… de cand ”conversam” (e ceva vreme, nu?) va marturisesc ca nu m-am asteptat niciodata sa-mi dati dreptate, fie si partial. Noroc ca nu sunt o persoana care sa se descurajeze prea usor. Mi-as fi taiat venele de mult… :)

          0 voturi
          +1
          -1
          • Când e cazul, va dau, de altfel nici nu intru in discuția unor teme in care suntem de acord.
            Dar aici e vorba de ceva foarte grav., chiar decisiv, nu e vorba de ce gândește sau ”aude” un jurnalist.
            Sunteți, pe de altă parte, în urmă cu informațiile – foarte important în jurnalism este ceea ce se cheamă în limbaj banal oportunitate – avem cifrele din buget care arată clar realitatea despre care vorbim. Nu vi le spun pentru că tocmai lucrează colegii pe subiect. Știți cum e, în jurnalismul real chiar se lucrează. Ceea ce apare în scris este doar vârful aisbergului.

            +1 voturi
            +1
            -1
            • Profu , ma scuzi ca ma bag in seama ca Iotza`n coasa…A cui vina e ca treisfert din ziaristi scriu la comanda , dezinformeaza si manipuleaza? Oare nu propria lor constiinta? Aveti si la SA cateva exemple…Una spun la o bere si alta scriu prin ziar…ca deh, trebuie sa puna o pita pe masa. Cea mai naspa cateogorie de oameni…Bleah.

              +1 voturi
              +1
              -1
    2. Jurnalism, jurnalist?
      Suntem în 2021 și în afară de social media care oferă o alternativă de informare – incoerentă, neasumată, neargumentată, plină de tâmpenii și abureli, infectată de publicitate – nu avem un jurnalism deschis ci niște plângăcioși necompetitivi blocați în amintiri din epoca Ceaușescu (chiar dacă unii dintre ei s-au născut după 89).
      Jurnalismul de provincie dar și presa centrală nu este mai mult decât o competiție de titluri bombastice într-o goană fără viziune după like-uri.
      Deschiderea spre articole noi este zero absolut! Redacțiile nici nu-și pot imagina că vine un neica nimeni de-afară să facă ceea ce doar ei știu. În realitatea accesul nerestricționat, nedirijat ar crea pericolul spunerii unor adevăruri pentru a căror ascundere s-au încasat bani sau alte avantaje.
      Campanii de presă nu am mai văzut de foarte demult. Nu mai există jurnaliști care să-și propună o schimbare ci doar niște angajați care caută like-uri și aprecierea stăpânului.
      Valorile care ar putea scoate din precaritate un ziar nu au nici o valoare în fața opiniei la modă care se susține pe afirmația imposibil de susținut logic că cei care nu sunt de acord sunt proști, reduși etc..
      Nu am mai văzut nici articole care să pună în balanță argumente pro și contra – toate articole suferă la capitolul informare corectă și completă.
      Nu am mai văzut nicio bătălie dusă cu autoritățile în afară de mici prosteli care nu fac altceva decât să scoată în evidență precaritatea conceptuală caracteristică jurnalistului impostor, slab de înger, fără suflet, arivist, alcoolic, arogant și șmecher dar cu o spoială de cultură și cu o tehnică a scrisului exersată.
      Veniturile ziariștilor nu sunt transparente. Nivelul lor de trai, bunurile deținute sau stilul de viață depășesc sumele încasate legal, diferența fiind prostituție, stipendii oferite unor apropiați, din bani publici, sponsorizări personale, fără acte, sponsorizări pentru ode aduse potentatului iubit.
      Veniturile ziarelor nu sunt clare. Sumele încasate din publicitate nu acoperă cheltuielile și alte venituri nu pot fi justificate.
      Patronatul ziarelor este ascuns, interesele celor care au drept de decizie în ziare nu poate fi identificat la fel și pătrunderea politrucilor în ziare prin acordarea de privilegii, favoruri, slujbe, bani în presa locală – evident din resurse publice și nelegal. Negocierile cu clasa politică, șantajul, traficul de influență și ascunderea adevărului sunt mult mai bine recompensate decât adevărul.

      +1 voturi
      +1
      -1
        • Va urmaresc de mult scrierile , dar mai ales modul zeflemitor in care raspundeti celor care au curaj sa posteze un comentariu. Eu zic ca ar trebui sa fiti putin mai modest. Mai ales pentru ca nu prea stapaniti limba romana. Acest articol, sincer, nu cred ca e redactat de DV. V-ati angajat corector de text?

          +1 voturi
          +1
          -1
          • Confundați zeflemeaua cu ironia.
            Adică, răspund cu ironie doar zeflemitorilor, cum e cazul și acum. Celor care nu au treabă cu textul, ci cu autorul.
            Nemaivorbind că jigniți, pornind de la ipoteza de sub fundul măgarului cum că numa un etnic român poate știi bine românește. Din păcate arta limbii nu ține de etnie, ci de talent lingvistic. Știți, e ca la muzică.
            În ceea ce privește corectura, a fost o instituție în jurnalism și editare. Din păcate, acum, pe online, nu ne mai permitem, nu știu dacă înțelegeți ce vreau să spun.

            0 voturi
            +1
            -1
            • Premisa gresita e la DV. Cum spuneam, va urmaresc scrierile de ceva vreme. Aveti multe greseli de formulare, cateva de acord, e evident ca nu stapaniti limba romana. Oricum nu stiu ce nationalitate aveti si sincer nici nu e treaba mea. Sunt mult mai larg la mine, decat v-ar place sa credeti.

              +1 voturi
              +1
              -1

    Scrie un comentariu

    2 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.