joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: Ion Ali Baba Iliescu și cei patruzeci de hoți care au furat Revoluția

    de Lajos Notaros | 5 aprilie 2018, 9:13 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    8

    Faptul că propunerea de urmărire penală a lui Ion Iliescu, Petre Roman si Gelu Voican Voiculescu pentru rolul lor din Decembrie 1989, venită din partea procurorului general Augustin Lazăr, a căzut în apa stătută a opiniei publice românesti ca o pietricică, fără să facă nici măcar pleosc, ne arată lehamitea care a cuprins de o vreme societatea românească în ansamblul ei.

    Numărul celor care mai cred în posibilitatea să aflăm și oficial adevărul pe care îl știm de mult despre Revoluție este foarte mic, majoritatea se consideră mult mai desteaptă să aștepte adevăruri, onestitate, cinste și onoare din partea unora pe care i-a ales de 28 de ani și care de fiecare dată au dovedit că nu erau demni de a fi aleși.

    În România nu există pacoste mai mare pentru un om decât să fie privit ca fraier, adică un tip naiv și onest, chiar credul, care se lasă înșelat mereu de toți și de toate.

    Nu, românul adevărat nu este așa, el este șmecher, descurcăreț, mai bine înșeală el decât să fie înșelat de alții.

    Așa se explică lipsa de încredere, bănuiala generală că nu poate fi așa cum se spune, nimeni nu este cinstit, onest și bine intentionat, doar se face pentru că momentan așa îi cere interesul.

    Procurorul general Lazăr a înaintat luni o cerere către președintele Klaus Johannis pentru a putea trece și formal la urmărirea penală a celor trei, rechizitoriul ridicând la nivel de fapt lucruri despre care știam și vorbeam de mult, semne și dovezi ale faptului că revolta populară împotriva lui Ceaușescu, declanșată la Timișoara, a fost deturnată și folosită în uz propriu tocmai de cei care se erijau atunci în reprezentanții acestei revolte, în frunte cu acest trio în care Iliescu era șeful, cei doi fiind cei care l-au ajutat să-și pună planurile în aplicare, să se cocoțeze parșiv și mincinos în fruntea statului român în locul încă cald al lui Ceaușescu.

    De altfel, Ion Iliescu este urmărit și pentru crime împotriva umanității – aici încadrarea fiind de infracțiuni împotriva acestei umanități – în Dosarul Mineriadelor, astfel încât dacă procedura va fi dusă până la capăt în ambele cazuri, Ion Ilici Ali Baba Iliescu va fi condamnat și pentru infracțiuni și pentru crime împotriva umanității.

    iliescu brates rpres 465x390

    Pentru românii care se cred șmecheri în continuare trebuie spus că au fost fraieriți din start.

    Iliescu și ai lui le-au tras clapa în Decembrie, faptul că aproape un sfert din populația țării își caută mai nou traiul și bunăstarea prin Occident se explică tocmai prin asta: în Decembrie 1989 toată nația a fost fraierită de Ali Baba Iliescu și de cei patruzeci dintre care se distinge pajul playboy Petre Roman, respectiv cioclul Voican Voiculescu.

    Mulți dintre cei patruzeci n-au mai apucat nici cei douăzeci de ani de prostie prevăzuți de Silviu Brucan, șamanul lui Iliescu, cel care, dacă ar mai fi în viață, ar trebui să fie și el printre cei de pe lista înaintată pentru aprobare lui Klaus Johannis.

    Altfel spus, lipsa de atenție și interes a românilor pentru procesul care se pregătește hoților din Decembrie 1989 ar putea avea în viitor consecințe și mai dramatice: în fond cine nu învață din propria greșeală nu este doar fraier, este chiar prost, așa cum bine a stabilit superiorul Silviu Brucan.

    Tinerii de azi sunt cei mai neatenți și sunt în același timp cei care pot pierde cel mai mult dacă nu devin atenți și nu acordă importanță acestor gesturi răzlețe și temătoare ale unei justiții care, pentru a fi eficientă până la capăt, are nevoie de susținerea atentă și permanentă a opiniei publice.

    Dar tinerii de astăzi nici nu știu cine a fost Brucan, Bârlădeanu sau Dan Marțian, Dumitru Mazilu sau generalii Gușă și Stănculescu, indivizi care s-au constituit în cei patruzeci de hoți care s-au certat între ei doar la împărțirea prăzii si după ce au îndepărtat din primul Consiliu al FSN „fraieri” precum Doina Cornea sau Ana Blandiana, femei cu care începea lista de patruzeci de membri inițiali ai acestui Consiliu care a avut neobrăzarea să se numească al Salvării Naționale.

    39477 xl

    Acum, în era gadgeturilor „deștepte”, tinerii sunt orientați prin telefoane, tablete și laptopuri spre divertismentul idiot, istoria fiind considerată o știință expirată, bună eventual să livreze argumente pentru cei care vor ca cei pe care îi conduc să n-aiba habar de unde vin, cine sunt și încotro se îndreaptă.

    Însă istoria necunoscută și neasumată se răzbună, un popor care renunță la adevărul istoric în favoarea unor câștiguri momentane și efemere este condamnat la infantilizare și în cele din urmă la  pierderea identității de sine.

    Ar fi de aceea foarte important, neasemuit de important, ca aceia care mai gândesc, indiferent că sunt prin școli, universități, alte instituții sau presă, să acorde atenția cuvenită posibilității ca Iliescu și ai săi să fie trași la răspundere, obligați simbolic cel puțin să-si asume vinovăția pentru cele făcute unei națiuni întregi.

    iliescu 3

    Desigur, nu pot fi trași la răspundere pentru aceste imense deservicii pe care le-au adus acestui popor prin minciună continuă, prin manipulare, prin eschivarea permanentă în a conecta națiunea la trendul dominant al epocii.

    Pot fi însă condamnați pentru sutele de morți și miile de răniți din Decembrie, victime inocente în majoritatea cazurilor, care au murit sau suferit pentru ca ei să poată parazita în continuare o țară înecată în minciună, furt și înșelăciune.

    Nu e cazul să li se dea pedepse demăsurate, oricum răul făcut nu poate fi echivalat cu nicio pedeapsă, important este ca națiunea să vadă și să înțeleagă ce s-a întâmplat și, mai ales, să înțeleagă că vremea șmecherilor fără competențe și valoare este pe sfârșite.

    Să înțeleagă că pe lângă faptul că hoții le-au furat și trecutul și prezentul, nepedepsiți și salvați de lehamitea pe care tot ei au clădit-o în sufletul oamenilor, le vor fura și viitorul.

    Să înțeleagă în sfârșit, pană nu-i prea târziu, că nenorocirea unei Țări care este condusă chiar acum de analfabeți funcționali care nu știu altceva decât să mintă și să fure, li se datorează în totalitate lor, în frunte cu Ion Ilici Ali Baba Iliescu…

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Două observatii se impun.
        Prima că aici nu este nici hulită, nici discreditată generația tânară, dimpotrivă, eu sustin că de vină este generația de dinainte care nu a avut înțelepciunea să se ocupe ca lumea de educația tinerilor de astăzi, lăsându-i la discreția comoditătilor digitale.
        Eu mi-am exprimat increderea și convingerea în faptul că acești tineri vor depăși handicapul si vor realiza o societate mai bună decât cea mostenită de la părinti.
        Cam asta a fost miza textului meu.
        A doua: pe vremea când eu eram copil si adolescent, tinerii erau sub controlul total a părintilor și educatorilor si nu aveau nici un cuvânt de spus. De fapt, în ceea ce mă privește, fac parte din generația care în Occident a declanșat Revolta Tinerilor cu tot ce a însemnat asta: muzica beat si rock, hipismul, părul lung la băieți, blugi, tricouri si adidași, adică semne că nu mai acceptă patronajul părintilor.
        Desigur, problema este mai complexă, vă invit de aceea să mai studiați aceste fenomene, poate atunci veți reuși și să cititi un text nu doar superficial, ci cu tot ce implică asta.

        +7 voturi
        +1
        -1
        • Intrebarea a fost pusa doar din sincera curiozitate, tangential cu ceea ce ati scris in text. Trecand prin scoala prin anii ’00 era la ordinea zilei sa ni se spuna cat de slabi suntem comparativ cu generatiile trecute, iar acum cand imi intalnesc fostii profesori e ceva comun sa ii aud plangandu-se de generatiile actuale si laudandu-ne generatiile din perioada respectiva. Lucrul acesta chiar m-a facut sa ma gandesc ca poate e un fenomen prezent de mult mai multa vreme care a fost insusit automat si perpetuat fara a se tine cont de cat rau poate face pe termen lung.

          Revenind la comentariul dumneavoastra, poate ca la noi in media inca nu a devenit un subiect asa de comun capabilitatile generatiei tinere, dar nu cred ca trebuie sa va spun cat de comune sunt articolele despre the millennial generation pe majoritatea site-urilor din media vestica. Si in respectivele articole tonul, de cele mai multe ori, nu este unul pozitiv, decat probabil atunci cand este nevoie sa fie pozitiv.

          In legatura cu restul articolului, mi-a prins bine sa-l citesc, pentru ca imi confirma una din supozitiile pe care le am de foarte multa vreme. Pe cat de mult mi-ar placea sa vad acel gest de recunoastere a vinovatiei, pe atat de convins sunt ca societatea romaneasca in momentul de fata e prea apatica sa ii pese de asa ceva. Si poate si mai apatica fata de toate implicarile pe termen lung pe care le-ar avea momentul respectiv de apatie.

          +4 voturi
          +1
          -1
          • După acest comentariu, imi pare rău ca am fost cam „acid” în ultima frază a interventiei mele anterioare.
            Acum înțeleg mai bine întrebarea inițială, onestitatea ei, revin așadar să vă spun că ceea ce este numit conflictul dintre generații, în care atitudinea celor bătrâni se reduce la minimalizarea capacitătii celor tineri, uitând că dacă ar fi așa asta ar fi înainte de toate vina lor, este de când e lumea sau aproape, având în vedere că în societătile tradiționale, tinerii erau integrați de mici în valorile generale ale comunității și duceau mai departe în mod firesc aceste valori.
            Societătile moderne sunt insă bazate pe schimbare din ce în ce mai rapidă datorită revoluției tehnologice care a început în secolul al XIX-lea, ceea ce duce la distrugerea acestor relatii traditionale, tinerii fiind mereu promotorii noului, în timp ce parintii lor insistă pe valorile și obiceiurile stabilite.
            Tocmai de asta insistam în text pe rolul tinerilor în schimbarea necesară a societătii românesti, atrăgând atenția ca generațiile mai în vârstă contestă si împiedică această oportunitate inclusiv prin sistemul de învățământ inadecvat – eu am indicat, înainte de toate, sistemul îmbatrănit, plicticos în care se învață istoria, nemaivorbind de faptul că istoria oficială contine doar în urme adevărată istorie.
            Temerea mea a fost si este că plictisiți de aceste tracasări, tinerii aleg căi mai usoare – de exemplu emigrarea sau munca în străinatate – în loc să se implice în transformarea societătii românești.
            Legat de povestea sordidă a „revoluției din Decembrie”, mi-am pus întrebarea în ce măsura îi interesează, în ce măsură realizează ei, tinerii, că răspunsul adecvat la aceste întrebări și probleme poate însemna aerul proaspăt de care are nevoie această societate.

            +5 voturi
            +1
            -1
    1. Părerea mea este că acest dosar este o nouă fumigenă, pentru a abate atenția oamenilor de la alte chestii și vinovății mult mai apropiate, mai acute și mai condamnabile, pe care guvernanții de azi (dar mai ales Opoziția și Iohannis) ar vrea să le estompeze cât mai mult. Este greșit a judeca cu mintea de azi evenimentele din decembrie ’89 sau anul 1990. Căderea lui Ceaușescu a produs o mare confuzie social-politică, militară, ideologică, acțională, șamd. Totul apăsa pe umerii lui Iliescu (ceilalți erau doar simpli executanți), iar el nu era pregătit mental și nici n-avea cum să vadă cu claritate modul democratic în care trebuia să conducă poporul descătușat și să se opună celor care încă mai sperau să-l repună pe rol pe Ceaușescu. Deciziile politice pot fi sau nu oportune și corecte, dar nu pot fi în nici un caz condamnabile. Ele rămân la judecata istoriei. Ne consolidăm statutul de popor care-și ucide conducătorii.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Cu tot respectul pentru punctul Dumneavoastră de vedere, cu atât mai mult cu cât într-o vreme aveam tendința să gândesc si eu așa, vă spun, ca unul care a gândit și chiar cercetat cazul, că asta este fumigena, nu încercarea ca cei care au deturnat acțiunea populară să fie trași la răspundere.
        Eram în mijlocul evenimentelor la Arad, dar am umblat și prin alte părți în acele vremuri, am discutat cu foarte mulți oameni implicați la cele mai înalte nivele, credeti-mă nu fac afirmații numai ca să mă arăt mai deștept ca alții.
        Nu a fost vorba nici de confuzie – a fost întreținută – nici de lipsă de experiența, în fond Iliescu si ai lui au acționat exact cum scrie la carte, nu degeaba a devenit best-seller în primii ani ai deceniului nouă cartea lui Curzio Malaparte, Tehnica loviturii de stat, apărută în românește în 1996 la Nemira.
        N-a fost vorba de decizii politice oneste și în interesul binelui public, ci de tehnici prin care o grupare se instaurează la putere și încercă să se betoneze în ea. La ora actuală nu mai există niciun partid politic care să nu se origineze din FSN, țărăniștii lui Coposu au fost aneantizați iar liberalii lui Câmpeanu asimilați, cu alte cuvinte lovitura de stat dată de Iliescu si de cei patruzeci care îi ascultau ordinele a reusit pe deplin.
        Singura problemă este că pentru ca să reușească a fost nevoie de victime, oameni inocenti și de bună credință sau pur si simplu ghinioniști, care au murit, atât în Decembrie 1989 cât si în Mineridale care au urmat și care au desăvârșit dominatia clicii din jurul lui Iliescu.
        Iar pentru asta cineva trebuie să răspundă, nu e de joacă cu viața oamenilor că nu era război și cu atât mai putin lipseau pericolele pe care le-au creat cu simulatoare de toate felurile cei care s-au ocupat de asta.
        Cum am spus: tragerea la răspundere a iliescienilor în frunte cu el este mai mult decât necesară tocmai pentru a putea schimba paradigma, adică să devenim dintr-o țară fară consecințe una în care regula este dictată – chiar dacă cu sincope că nimic nu poate fi perfect pe această lume – de lege și nu de voința unuia sau altuia.

        +4 voturi
        +1
        -1
    2. Cred ca adevarul (obiectiv,demonstrabil) se compune din f.multe piese,ca un joc de puzzle in care avem aproape fiecare cate o piesa a mozaicului,dar pana nu le punem pe masa de joc,nici macar nu se contureaza „portretul robot” al adevarului.Multi cunosc cate o farama din evenimente(fiecare in masura in care a fost prezent si ,activ’ la cate o faza).Cred ca ar fi o exceptie norocoasa daca istoricul evenimentelor ar aparea in deplinatatea ei reala.Din pacate sunt retinut in a crede ca se va ,developa’ adevarul in viitorul apropiat.Sa nu uitam ca exista multe evenimente istorice cu vechime care nu s-au clarificat nici pe departe.

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.