Enola Day – Hai la o cafă, să-ți spun de Nelu Crișan. Doamne, iartă-l!

    de Lajos Notaros | 2 iunie 2021, 12:07 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    8

    Am fost coleg de clasă cu el la liceu.
    În cinci ani, – da, era industrialul de cinci ani -, nu l-am auzit ridicând vocea sau spunând ceva aiurea. Așa era el, discret, reținut. Dar te puteai baza pe el.
    Hai să-ți dau un exemplu. Țineam legătura și după liceu. El era și angajat, dar a început și niște afaceri. Ca tot românul mai răsărit, imediat după revoluție. Cred că a început cu o brutărie la Beliu. Cândva, prin anii nouăzeci, m-a întrebat dacă nu mă bag și eu într-o afacere cu o moară. Aveam altele pe atunci, așa că nu m-am băgat.
    Dar aud eu, la un moment dat, că fiica sa Laura, s-a căsătorit. O știam bine de când era copilă. La prima ocazie când mă întâlnesc cu el, îl întreb:

    „Mă, Nelu, aud că s-a măritat Laura”.

    „Da”, zice el,„ s-a”.

    „Cu cine, mă?”

    „Cu un băiat”, zice el. Noa bine, m-a lămurit, că doară nu cu o fată.

    Dar n-am zis nimic. Aflu mai târziu de la un alt coleg de clasă: „Cu fiul lui Bîlcea, mă, trebuie să-l știi, era în clasă paralelă cu noi”.
    Vezi, Doamne, că avea Merțan ultimul răcnet. Pe naiba. Până nu de mult circula cu o Skodă vai și amar. Nu le avea pe astea. Stătea în Micălaca la bloc. La un moment dat s-a băgat în transporturi. Camioane, chestii dintr-astea. Poate i se trage de aici, habar n-am, că mafiot nu era, pentru asta pun mâna-n foc. Dar, știi cum e la transporturi cu camioanele. Interese mari, Domle, multe ascunse, fire la capătul cărora poate sta un director din minister sau, Doamne feri, omul vreunui ministru sau șef de partid. Și ăsta e cazul cel bun. Că poate să fie unul din ăla care nu știe românește, doar limbi slave. Poliția nici nu se bagă sau dacă se bagă i se râde în nas. Tot sistemul e controlat de SRI. Cum ziceam, nu e pentru cei slabi de inimă.
    Mie mi-a și zis că s-o lăsat de camioane, după ce a făcut ferma aia piscicolă. Nu știu, habar n-am, poate le-a preluat ginerele. Spun, nu știu, chiar nu l-am întrebat, numa’ că am citit și eu în ziare de fiul ăsta a lui Bîlcea.
    Oricum, era mort după pescuit, așa că ferma cu somnii africani era și ca un hobby.


    Hai să-ți spun: anul trecut trebuia să facem întâlnirea de 45 de ani de la terminarea liceului la el, la Iratoș. O intervenit pandemia, așa că ne pregăteam pentru cea de juma de secol. Sigur acolo o făceam, că așa era el, cum spuneam, te puteai baza.
    Dar nu pricep, nu-mi dau seama, ce s-a întâmplat sâmbăta.
    Citesc ziarele și mi se ridică păru-n cap. Că avea legătură cu un om de faceri din Austria. O fi frate-său, stabilit acolo, tehnician veterinar, care la început chiar îl ajuta. Ca între frați, ce naiba, pe vremea aia, în anii nouăzeci, câteva mii de mărci nu erau de ici-colo. Că era în traficul ilegal de țigări. Nu-mi vine să cred, nu se băga el în dintr-astea. Da nu poți știi sigur. Că așa era el, nu vorbea în plus. Chiar în minus.
    Poate tocmai asta era. Știa niște lucruri, că așa e în afaceri, mai ales în cele de la noi, în care un sfert sunt legale, jumătate la marginea legii, iar restul dincolo de ea. Știi niște lucruri, ai văzut niște chestii, ai băut o cafea cu cineva despre care nu știi precis cu ce se ocupă. Poate nici nu realizezi exact ce știi sau ce ai văzut, dar la unu i se pune pata, se gândește să se asigure. Să fie sigur că nu vei vorbi. Nici măcar din întâmplare.


    Sau o fi ferma. Habar n-am, dar aia nu-i de ici-colo. E vorba de o sută de hectare, imediat lângă graniță, cu o afacere pusă la punct. Cel puțin așa cred. Pe bune.
    Hai să-ți spun: joi, cu două zile înainte, doi amici, foști colegi de clasă și ei, au trecut pe la el, pe la Iratoș. Nu știu exact pentru ce, poate să vorbească de banchet, poate doar așa la o cafă. Dar chiar au reținut cât era de liniștit, destins și calm. Le-a spus că, în sfârșit, a scăpat de datorii, nu mai are treabă, se poate ocupa în liniște de ce îi place mai mult. De pești, adică, mă înțelegi.
    Nu înțeleg în ruptu’ capului, mă-nțelegi?
    Este la mintea cocoșului că l-au lichidat profesionist. Asta nu-mi dă pace. În ce era el băgat de care eu habar n-am sau a căzut pur și simplu de fraier?
    Bine, nu-i mare lucru să faci o bombă telecomandată, mai greu e să nu lași urme. Nu-i mare lucru, la o adică puteau fi și de-ai noștri mai mititei așa care să creeze impresia de reglare de conturi de tip crimă organizată tocmai să deturneze atenția. Zic și eu. Puțin probabil, totuși. Ăștia au calculat totul la fix. Probabil i-au pus bomba noaptea în parcarea din Micălaca. Nu-i mare lucru acolo să intri nevăzut într-un Merțan încuiat, în cinci minute rezolvi treaba. Dar știau precis că în drum spre Iratoș se oprește în fiecare dimineața la terasă acolo la Profi. La o cafea cu băieții, cum se spune.
    Perfect, ce să spun? Sâmbăta la 7 nici naiba nu e pe trotuare, lumea abia se trezește, doar câțiva cu tabieturi, momentul și locul ideal ca să detonezi o bombiță în parcare. E clar că era urmărit și au apăsat pe telecomandă în momentul potrivit.
    Dacă erau străini – vorbesc mereu de doi, că am văzut prea multe filme proaste, putea să fie și unul, că dacă e killer profesionist lucrează singur, nu-i așa? – în douăzeci de minute putea părăsi țara pe la Turnu. Încă înainte să ajungă pompierii. Dar putea și să rămână și să iasă mai târziu la dracu-n praznic, să nu bată la ochi. Sau dacă erau de aici, cu atât mai mult, n-aveau ei treabă cu polițiștii noștri habarniști și interesați.
    Noa, asta e, e tare ciudat, dar nu-mi vine să cred nici acum că Nelu a sfârșit-o în halul ăsta.
    Chiar era un tip de treabă și eu nu cred că va trebui să-mi schimb impresia în viitor.
    Mai ales că dacă era băgat în ceva mare, aia oricum nu se va afla.
    Vezi că am plătit cafeaua. Hai că mă grăbesc. Dacă, voi, acolo la ziar, aflați câte ceva, nu uita de mine…
    Noa, hai noroc și Dumnezeu să-l ierte!

    P.S. Discuția de mai sus este reală, nu imaginară, chiar dacă anumite formule au fost periate, că nu dădeau bine într-un ziar

    Citește și Încetinitorul de particule – Hai la o țigare, frate, să-ți povestesc de Merțane în flăcări…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Nu l-am cunoscut pe Ioan Crișan, dar după toate câte le-am citit și auzit zilele astea și judecându-l după înfățișare, aș înclina mai degrabă spre ipoteza că cineva a vrut morțiș să-l scoată de pe piață. Cu forța. Proprietatea de la Iratoș e foarte atrăgătoare și sunt atâția care s-au învățat să ia cu japca pe ce-au pus ochii.

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.