Începutul noului an e plin de nonevenimente care ne lasă gura apă. Și căscată pe deasupra…
E frig de nu a mai fost așa de ani de zile, facturile de energie cresc într-o lună cât crește lungimea autostrăzilor din țară în zece ani, iar pe deasupra, cel puțin după unii specialiști, Rusia se pregătește să atace Ucraina, respectiv pe noi, respectiv, prin UE, lumea.
Specialiștilor, despre care vorbim în cele ce urmează, nici prin cap nu le trece că Rusia niciodată nu a atacat vestul, nu a fost cel care a declanșat ostilitățile. Dimpotrivă, făcea exact ce face și acum, băga zâzanie, amesteca rahatul, sperând că odată și odată li se va termina vesticilor răbdarea și trec ei la atac. După care vine contraatacul comandat de generalul Iarnă și susținut de alte puteri occidentale împotriva occidentului care mai rămâne în picioare.
Acuma este drept, iernile, nici măcar în Rusia, nu mai sunt ce au fost odată, noroc cu doctorii noștri.

Văzându-i cum se manifestă, ce spun și ce fac, realizezi în cele din urmă ce înseamnă învățământul, mai precis ce a însemnat și ce va însemna în viitor.
În trecut existau diferențe clare: erau analfabeții, erau apoi cei care știau să citească și să scrie, urmau cei care și înțelegeau ce citeau ș-apoi, în vârful piramidei cunoașterii, erau specialiștii, adică doctorii în domeniu. Contează puțin domeniul, noi vorbim despre ceea ce ne interesează acum: oamenii publici, fie că sunt lideri de opinie sau doar vedete pe moment și politicienii noștri – dar nu numai – doctori în te miri ce. De obicei în drept și economie, dar avem doctori și în comunicare, istorie și, Doamne feri, filozofie.
Nu este cu mult mai bine nici la alții – în Ungaria chiar acum se caută după diplome câțiva sus-puși cu doctorate inexistente în curriculum -, dar la noi e jale.
Ca unul care cât de cât a intrat în contact cu lumea universitară și academică vă spun că de vreo douăzecișiceva de ani încoace puzderia de universități din țară produce pe bandă rulantă absolvenți și doctori aflați la cel de al doilea nivel despre care am pomenit nițel mai înainte. Adică la nivelul cititului înainte de toate fiindcă la scris deja au probleme. Înțelegerea nici nu intră în discuție.

Exemplele sunt multiple și nenumărate, având în vedere contextul, ajunge să ne gândim la generalul prim-ministru al României de acum. Omul, dacă nu știați, e doctor în științe militare, orice ar însemna asta și este acuzat că și-ar fi plagiat mare parte din lucrare.
Pentru cei mai puțin familiarizați cu obiceiurile academice să le spunem că o lucrare de doctorat este ceva ce înseamnă – cel puțin până acum nu de mult – o activitate de câțiva ani în care doctorandul – cel care dorește să ajungă la nivelul academic de doctor în domeniul ales – , supravegheat și consiliat de un „conducător” de doctorat, se pregătește, învață, se documentează și elaborează în final o lucrare originală – aici apare problema plagiatului, adică a preluării fără menționare de idei, texte din alte lucrări sau cărți – care va fi susținută în cele din urmă în fața unei comisii acreditate. Și care îi va acorda sau nu titlul de doctor.

Am insistat pe procedură tocmai ca să ne dăm seama că un pseudodoctor se elaborează cu participarea întregului sistem, nu e vorba de o mică greșeală sau de un defect punctual al sistemului. În cazul generalului măcar e bine că s-a băgat, cel puțin până la proba contrarie, în ceva la care se pricepe, pentru ceea ce s-a pregătit, respectiv științe militare. Dar ce să zicem despre puzderia de politicieni și așa-ziși profesori universitari care își iau doctoratul în domenii de care habar n-au, pentru care nu s-au pregătit și cu care, de fapt, nu au nicio legătură. Nu dăm exemple, le cunoaștem, în fond orașul este stăpânit de un inginer de drumuri doctor în comunicare.
Poate vă întrebați: și care e treaba cu asta, ce problemă e că avem doctori impostori, specialiști făcuți la apelul de seară, profesori universitari și lideri politici care au probleme mari cu exprimarea? Atât în vorbă, cât și în scris.
Ei, aici e aici! Ne plângem toată ziua de cât de prost merg lucrurile, ne lamentăm că suntem înconjurați de impostori venali care în loc să își vadă de treabă se îmbogățesc pe spinarea noastră în timp ce ne amețesc cu slogane și formulări în care substantivul se reduce la adjectiv. Dar nu realizăm că toate astea au o explicație simplă, chiar evidentă: impostura, adică acea tendință a omului și a societății care îl tolerează în a se da altcineva sau altceva decât este în realitate.

De aici minciuna care ne înconjoară, de aici hoția care este tolerată, de aici mentalitatea care se lamentează, și dă a lehamite din mână.
Vorbim de reforme de tot felul, dar nu ne trece prin cap că trebuie să începem cu reforma atitudinii noastre.
Soluția tuturor problemelor se află în om, respectivi în oamenii care creează problemele și ajung să fie înghițiți de ele.
Iar pentru ca problemele să fie rezolvate cum se cuvine ai nevoie de oameni pricepuți, onești, pregătiți și hotărâți să facă ceea ce știu ei mai bine. Nu de demagogi mincinoși și venali, doctori în minciună și fals, analfabeți culturali preocupați doar de propria lor mizerie.
Da, trebuie regândit totul. Și nu oricum, ci cu aplecare. Și nu de cei de acum, impostori născuți în relativismul ultimelor decenii, ci de cei care încă se pricep. Adică știu despre ce vorbesc.
Se mai găsesc…Și da, trebuie început cu începutul.
Cu învățământul, adică…