Enola Day: Aradul lui Ando sau catch me if you can!

    de E. Nola | 29 septembrie 2016, 9:21 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    21

    Gestul drastic de ieri al lui Valer Blidar de a-și decapita propriul trust de presă crescut pe osânza afacerilor personale a luat pe nepregătite adormita și servila presă locală.

    În afară de site-ul care a declanșat urgia – e vorba, desigur, de site-ul pe care îl citiți și acum – celelalte „organe” au stat ore întregi până să publice comunicatul venit de la Astra Călători. Era evident că nu le venea să creadă ochilor, așteptau, pesemne, vreo corectare, li se părea de neconceput ca Andrei Ando să fie azvârlit ca pisica la căcare, să se închidă West TV pe trei luni – există și posibilitatea închiderii definitive, acest scandal fiind un foarte bun alibi de a scăpa de o afacere păguboasă cu profit de imagine aproape inexistent – desființarea ziarului în care s-a născut pocinogul fiind doar cireașa de pe tort.

    A fost un gest fără precedent, niciodată nu s-a întâmplat ceva asemănător în spațiul public arădean. Niciodată o investigație de presă nu a avut la Arad așa un efect rapid și devastator.

    Blidar a rupt pisica cu rapiditatea și hotărârea cu care nu suntem deloc obișnuiți pe aici, gestul său, dincolo de posibilele trăsături de temperament, trăda și o anumită satisfacție și ușurare.

    dosar-cu-sine-cultul-muncii-odata-redescoperit-ne-poate-intari-nu-doar-ca

    Dar, înainte de a ne adânci în posibilele motive colaterale ale lui Blidar, să ne oprim pentru o clipă la eroul poveștii, la Andrei Ando, cel care a declanșat atât furia patronului cât și stupefacția colegilor din presă.

    Ando a reprezentat și încă reprezintă, de fapt personifică în presa arădeană tot ce poate fi mai rău, mai toxic.

    Inteligent, ambițios, alunecos de bine-crescut, s-a folosit de presă doar în scopuri personale, construind încet dar hotărât o carieră pe imaginea sa de mare jurnalist și mare administrator de redacții.

    În realitate el nu este nici jurnalist bun – pentru asta îi lipsește pasiunea căutării adevărului – nici bun administrator sau lider de redacție, el venind în toate cazurile – Observator, Jelen, West TV – să conducă spre pierzanie redacții construite de alții, lucruri inventate înainte ca el măcar să fi înțeles despre ce este vorba.

    Nici nu avea nevoie să înțeleagă din moment ce vedea presa doar ca o oportunitate de a urca în ierarhie, de a ajunge cât mai aproape  de marea oală locală și națională cu ciolane.

    A fi jurnalist într-un oraș ca Aradul înseamnă printre multe altele un sistem de relații pe care îl poți pune la punct într-un timp relativ scurt, urmând ca în anii care vin să uzezi de el în funcție de ce urmărești. Dacă urmărești informații, pentru asta, dacă urmărești relații pentru avansarea în societate, pentru asta, iar dacă ești destul de rafinat în asta puternicii zilei se vor folosi de tine în scopurile lor mai mult sau mai puțin curate privind imaginea lor publică.

    Desigur, există și riscuri. Puterea, locală sau centrală, are nevoie de tine doar până când îi ești folositor, până când serviciile tale pot fi cumpărate relativ ieftin si fără riscul de a pierde imagine și renume. În momentul în care această condiție dispare, vei dispărea si tu, vor scăpa de tine ca de o amantă jenantă descoperită de nevastă.

    E un joc riscant, o echilibristică pentru care te naști, n-ai cum s-o înveți.

    Vom vedea ce ne va aduce viitorul în cazul lui Ando, tăcerea breslei se explică și prin asta, prin convingerea lor că jocul încă nu s-a terminat, nu e cazul să se ia atitudine clară de-o parte sau alta. Această lașitate manifestă este de fapt sindromul decăderii presei locale, reflectă convingerea că în această presă cei care răzbat sunt cei de tipul lui Andrei Ando și nu cei care au contribuit acum, prin munca lor jurnalistică adevărată, la lovitura pe care a primit-o din senin.

    În fond, este în continuare responsabil pentru imaginea Camerei de Comerț, se pregătește să devină director la Consiliul Județean, pregătește viitorii jurnaliști la universitate, poate oricând să renască din propria-i cenușă, oamenii de acest tip reușind mereu acest truc aproape inexplicabil.

    Fiind o creație a culiselor puterii locale, un fel de agent dublu în viața publică, soarta sa depinde esențial de ce se întâmplă acolo, de modul în care se joacă pe moment jocurile de putere.

    Relația dintre Blidar și administrația locală este cel puțin ambiguă, industriașul fiind evident înclinat spre stânga, spre PSD adică, însă interesele sale comerciale îl obligă să întrețină relații cel puțin amiabile cu oricine ar fi la conducerea orașului sau a județului. Firesc până la urmă, însă această ambiguitate poate să fie una dintre explicațiile gestului său dramatic, Ando fiind, în ultima vreme, mult prea atent la satisfacerea dorințelor cercului de putere simbolizat de Gheorghe Falcă.

    Conferinta de alegeri a PDL Bucuresti, duminica, 21 noiembrie 2010. INTACT IMAGES/Jurnalul National/Dan Marinescu

    Pare verosimil ca omniprezentul pseudojurnalist să fi ajuns la convingerea că a sosit momentul să pășească mai departe, să renunțe la micile jocuri folositoare doar pentru a-și crea o situație materială satisfăcătoare, dar mult prea minore pentru a putea asigura saltul decisiv spre elita cea nouă a societății.

    Altfel spus, a făcut o eroare de calcul, o greșeală destul de frecventă a carieristilor, atunci când a considerat că Blidar este deja la cheremul său, singurul de care trebuie să țină cont fiind Falcă și cei din cercul său de putere.

    Aici este punctul nevralgic al afacerii după opinia mea.

    Dacă Blidar a făcut ce a făcut în înțelegere cu Falcă sau măcar fiind convins că acesta nu are nimic împotriva debarcării lui Ando, căderea este autentică, iar Andrei Ando va trebui să se reinventeze încă odată.

    În caz contrar, Ando va merge mai departe. Spre cercurile din ce în ce mai strâmte ale puterii, iar Blidar va trebui să se gândească cum să-și refacă legăturile zdruncinate dintre el și administrația lui Falcă în urma gestului său intempestiv prin care a aruncat cu apa de spălat si pruncul din covată.

    Și pentru că în tot răul e și un bine: regula puterii este că ea se află într-o continuă schimbare, transformare.

    Poate Blidar stie ceva de care noi încă n-am aflat. Poate e chiar Ando în aceasta situație. Și să nu uităm nici de Falcă.

    Comportamentul lor în zilele care urmează ne va lămuri în mod sigur.

    Analiza pornește de la ipoteza ca Blidar nu avea iluzii de la început cu privire la Ando, dar avea nevoie de el din anumite, relativ cunoscute, motive, Falcă în schimb se simte, oarecum pervers, atras și respins de el în același timp.

    Asta se întâmplă cu cei care se aseamănă…

    the-same-image

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Bună analiza şi presupunerile, dar mă întreb:
      1. De ce şi-a tras A.A. de curând alt job decât cel de la Media West? Ştia el ceva?
      2. Nu cred că A.A. e vinovat de anunţul fals. Cum se poate să facă o aşa prostie imensă, mult prea vizibilă şi care-l putea băga rapid la apă? Dacă aveau nevoie de anunţ la dosarul licitaţiei, puteau să-l facă fără a-l mai publica.

      +1 voturi
      +1
      -1
      • sigur se poate afla foarte usor tot cu o conditie!!!sa intre dna ul peste mariana birau sa ii arate 7 ani de inchisoare si sa vezi cum toarna tot!!nu exista canu stia fulias tia pus la dispozitie 2 inregistrari prin careando seda singur in fapt!!!oricum urmatorul pas e o plangere la dna dupa parerea mea e ceva foarte grav e deja la limita interlopilor grup infractional organizat cu siguranta !!fac pariu ca in fata celor dela dna ando nu va mai fii asa barbat candstie ca il asteapta 4 sau 5 anide puscarie el neaga tot dar la o adica va turna tot oricum ando e clar vinovat doarnu suntem prossticu toti unii mai si judecam!!!!

        +4 voturi
        +1
        -1
      • Sunt întrebari legitime, le-am si pomenit pe la sfârșitul analizei.
        În ceea ce privește vina, e sindromul lui Ceaușescu.
        Se spunea, mai ales la început, că el, Ceaușescu, nu este de vină pentru că nu știe ce se întâmplă în țară.
        Păi în poziția sa și asta este o vină: că nu stie ce se întâmplă sub conducerea sa. De altfel, Blidar tocmai asta i-a reproșat: debandada din Media West condus de el.
        Pe de altă parte este corect: dacă s-a făcut făra ca el să fi știut, nu i se poate moral imputa fapta, însă profesional, da.
        Eu, în schimb, sunt de părere că știa, că a fost instrumental în combinația aceasta penibilă în lipsa ei de anvergură.
        Numai că așa se întâmplă de obicei: a fost coaja de portocală pe care a alunecat tocmai pentru că nu o considera atât de importantă.

        +8 voturi
        +1
        -1
    2. Un text care arată o realitate în care trăim 26 de ani și tot o așteptăm să se schimbe. Încercăm noi să o schimbăm, au încercat fără succes și alții, dar ea revine mereu precum un perpetum-mobile. Astfel de personaje parcă ne-au arătat, în decursul anilor, că fac studiu pe pisici (n.m. poate chiar și pisicuța pe care a găsit-o primarul urbei și apoi și-a dat o mică gaură în buzunar pentru postările pe facebook.Greșit în buzunar, pentru că a plătit cu cardul…). Da, pisica cade mereu în picioare. Sunt și eu curios de cum vor evolua lucrurile.
      PS: Fiind (și) un jurnalist sportiv, sâmbătă seara, câteva sute de fani ai unei echipe din București strigau cât îi ținea gura „Ando, demisia!”
      S-a împlinit, dar la aproape 600 de kilometri distanță de Capitală. Se numește karma?
      Felicitări pentru text, domnule profesor!

      +8 voturi
      +1
      -1
      • Mersi, Lucian, atât pentru apreciere cât și pentru comentariul demn de un jurnalist pe bune, nu făcut prin culise.
        Fiind în presă în toți acesti ani de care pomeneai, am avut relativ puține momente de satisfacție, de obicei atunci doar când în jurul meu aveam colegi, adică jurnaliști adevărați.
        Acum mă simt bine și la locul meu tocmai pentru că sunt înconjurat din nou de o vreme de jurnaliști adevărați.
        Puțini, dar adevărați!
        E firesc să fie așa și e singurul lucru care contează în această meserie…

        +3 voturi
        +1
        -1
      • Înțeleg unde bați, însă cazul lui AA este mai special, el reușind să monopolizeze jurnalismul arădean prin eliminarea tuturor celor care nu-i făceau jocul sau nu-i mai foloseau. Din acest motiv este singular, nu poate fi înlocuit cu nimeni, nimeni nu s-a ridicat la înălțimea ciocoismului său.
        Ceilalți sunt victimele lui Ando, o generației întreagă de jurnalisti la patruzeci de ani care au început cu el la Observator și au terminat Observatorul cu el, fără să-i mai amintim pe cei care n-au așteptat sfârșitul, plecând la primele semne ale preluării puterii de la Observator de către diletanții ambițiosi condusi de Ando.
        Sigur, presa arădeană, atât cât mai este, este plină de puii morali a lui AA, însă și acestia sunt mai degrabă victime, iar unii dintre ei au reusit să se regăsească în cele câteva locuri unde se mai face presă adevarată la Arad.

        +2 voturi
        +1
        -1
    3. Poate că sunt pe lângă text, dar am şi eu o nedumerire. Complexă, cu ramificaţii, care ţine de breasla în care – hai să-i zicem – m-am consacrat. adică jurnalistica…
      Cum poate un patron să dea afară o întreagă redacţie. Oamenii ăştia aveau un contract, pesemne, ceva la mână. Şi aici încep ramificaţiile.
      1. Dacă nu aveau contract de muncă e grav. Angajatorul trebuie să fie urmărit penal.
      2. Dacă aveau contract de muncă (efectiv pentru munca prestată: reporter, cameraman etc.) e un abuz inimaginabil, fie dacă în contract era stipulată încetarea unilaterală a relaţiilor de muncă, cu atât mai grav dacă NU era stipulat acest aspect.
      3. Dacă cei care lucrau la ziar/televiziune erau angajaţi în fabrică, pe funcţii industriale, e vorba de alt abuz. Fişe ale postului false, instructaj fals pentru protecţia muncii etc.
      Personal, cred că e vorba de cea de a treia variantă, întărită de însuşi domnul Blidar (mă rog, cică decizia e a „Consiliului de Administraţie”): „Salariații din cadrul WEST TV Regional pot opta pentru încadrarea pe posturile disponibile în cadrul societății ASTRA Vagoane Călători SA.”
      Cred că ar trebui o dezbatere şi pe această temă, a celor sămaşi fără locuri de muncă. Deocamdată, cei care sunt în centrul atenţiei nu duc grija zilei de mâine.

      +3 voturi
      +1
      -1
      • E pe lângă text, dar nu pe lânga subiect.
        Observația ta este esențială si merită nițică cercetare, având în vedere condițiile ignobile în care sunt obligați să lucreze jurnaliștii de “rând”, fără de care de fapt nu există jurnalism.
        Aceste condiții în care câte un “tartore” de genul de care vorbim profită de munca celor de jos, exploatând fireasca lor teamă de nesiguranța zilei de mâine.

        +2 voturi
        +1
        -1
    4. ”Don profesor” bune speculații! Pertinente toate.

      Mie nu prea îmi place situția actuală, ”să dau într-un humanoid căzut la pământ”. Dar am ceva de dezvăluit în legătură cu acest pseudo jurnalist, un pupincurist de carieră, numit Ando.

      Într-o zi de weekend mă întâlnesc cu el pe strada mea. Ne salutăm și-mi spune că ar fi auzit că ar fi un garaj de închiriat printre cele existente pe stradă. Bine înțeles că pentru el căuta… CICĂ.
      La cam o lună, două văd că unul din garaje se ”ferchezuiește” de doi ”zugravi amatori”. Nu la mult timp după ce este gata, apare și mașina pentru care a fost pregătit. Un BMW SUV cu inscripția ”Casei Chinezo-Române”. Cine se dă jos din mașină? Madam Lizica!

      … și unde a fost în vizită Ando al nostru? Și parcă a scris și o carte în subiectul China, lansată de curând.

      Ce csârbă mi se face câte o dată, de nu-mi trece nici cu lămâie.

      +4 voturi
      +1
      -1
      • Da, observația e lămuritoare, situația cunoscută.
        Șî nu e vorba să dai în cel căzut. Ando nu a căzut deocamdată și cu atât mai puțin poate fi el considerat o victimă. Cel mult al ambiției sale nemăsurate.
        Dacă ajunge în situația autentică de victimă, sunt sigur ca primii care ii vor sări în ajutor sunt cei care acum îi spun verde în față de ce și cum a greșit, și nu cei care au profitat de ciocoismul său manifest.

        +3 voturi
        +1
        -1
        • Aveți dreptate nu este KO este numărat până la 7.

          ”– Dezordine și indisciplină redacțională în cadrul Ziarului Aradul;
          – Îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu;
          – Lipsa supravegherii activității din partea conducerii ziarului;
          – Afectarea gravă a imaginii Conducerii și Acționarilor societății noastre.”

          Eu doar constat, că având o asemenea ”recomandare” de la fostul angajator, ar fi un Nou Scandal, dacă Ando ar fi încoronat ca director în serviciul public.
          Dar cu siguranță, posibilitatea există. Am mai văzut ”Lupul pus paznic la oi”. Om avea ce discuta. Că de astea este plin prin breakingnews-urile media din România.

          Poate SAR îi dă din compasiune un loc de muncă șomerului Ando.

          +2 voturi
          +1
          -1
    5. Păcat că trusturile Media mor si nici macar nu mor frumos..Bun a greșit ando,sando sau bando…iei masuri asupra lor ii coafezi,urechezi dai afară..Dar problema ii ce facem cu restul care au obligații,famili ,răspunderi!așa că reacția lui Blidar mi se pare ridicolă!dincolo pentru așa ceva salariații pot primi daune de milioane€!

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    4 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.