Tusea și junghiul sunt, în opinia medicilor, simptome de pneumonie. Înțelepciunea populară, mai puțin aplecată spre subtilități medicale considera întâlnirea tusei cu junghiul, expresia penibilului rezultat din întrecerea a două nevoi, două nulități, două nimicuri. Câtă subtilitate, cât umor! Și nu au avut la îndemână meciurile nevoilor din liga 1, cu play-of-of-of și play-au-au-au.

Tusea UTA a câștigat meciul cu junghiul Dinamo și toate nevoile legitimate între IVA și Eternitatea au umblat cu piepturile bombate ca dosul lingurii de mari fotbaliști ce s-au crezut. Știa ce știa Gyuszi Balint când, după victoria cu amărâții ăia de la Dinamo, ne tot spunea că încă nu s-a terminat. Băiat deștept, Gyuszi știe cu siguranță ce are în ogradă și le-a transmis mesaje pe care niște fotbaliști măcar de nivel mediu spre mic le-ar fi înțeles. Acum, după meciul cu Sibiul (câtă risipă de imaginație la cei care au botezat echipa asta…!), probabil a înțeles și el că ăștia ce-s înmatriculați temporar la UTA nu-s fotbaliști. Cel mult, funcționari sportivi. Cu tristețe trebuie să recunoaștem că acum UTA înseamnă mii de admiratori, un antrenor și o echipă de funcționari.

Și asta se întâmplă când tradiția îți este doar în dosare. În fotbal, tradiție înseamnă spectatori. În primul rând spectatori. Culori, însemne, palmares, sentimente (rivalități istorice) și altele atașate de tradiția fotbalistică sunt valabile doar dacă-ți crești și educi fotbaliștii în club. Când jucătorii din prima echipă provin din „pepiniera proprie”. Nu mai este cazul la UTA. Demult. Rămân, deci, spectatorii care scandează (de bine sau de rău, după cum joci), cântă, încurajează, huiduie adversarii și arbitrii. Pe scurt, fac atmosferă și transmit mesaje în clar, nu subtil ca Balint. Dar uite că a venit pandemia și a scos din stadioane spectatorii, deci ultima fărâmă de tradiție. Și uite-așa s-a produs marea schismă: două, trei, maxim patru echipe, care au fotbaliști sub tricouri, se luptă pentru câștigarea campionatului, restul…, să ferească Dumnezeu!

Totuși, se cuvine să respectăm istoria, chiar dacă-i ascunsă în dosare. În competiția „tusea cu junghiul” se califică doar patru echipe: UTA, Dinamo, Poli Iași, FC Argeș. Restul este o întrecere între „19 și 20 fără 1”, fie că se numesc Voluntari, Clinceni sau Botoșani.

Să revenim la funcționarii sportivi care au populat UTA, înainte de a fi lăsați să dea iama în magazia cu echipament, cineva trebuie să le spună că nu deranjează atât de tare neputința, cât indolența asta de funcționar care așteaptă pauza de masă exact când adversarii sunt pe contraatac.