Ne-am întâlnit ultima dată în decembrie, acolo unde ne-am văzut cel mai des pe parcursul vieții, la meci la UTA. Am stat lângă tine, nea Ovidiu, și împreună cu Adi Ungur am glumit pe seama bluzei tale de culoare violetă. M-ai cuprins între mâini și m-ai pupat pe cap. Nu știam că avea să fie ultima noastră întâlnire.

Inima ți s-a oprit în această dimineață în jurul orei 6, iar din acel moment ne rămân amintirile. Amintirile de la meciuri, amintirile de pe drumul Arad – Șiria pe care-l făceam uneori împreună în perioada în care UTA era exilată pe arena de sub Cetatea Șiriei, amintirile de la baza sportivă a lui Ionuț Popa, amintirile de la tot felul de evenimente și gale la care am participat împreună și mereu găseam ceva subiect de glume.

Încă din liceu îți citeam articolele pe care le publicai în Fotbal Vest, acolo unde atâția ani ți-ai pus semnătura. Te ascultam la Radio Timișoara tot în acea perioadă. La ultimul meci de la Arad, cel cu Gaz Metan, nu am fost niciunul dintre noi. Vom merge sâmbătă și îți vom vedea locul gol. Cu siguranță te vom aminti și promit că te vom povesti frumos…

S-a născut în 10 aprilie 1951, la Arad și, deși în tinerețe a absolvit Institutul Politehnic Timișoara, Facultatea de Mecanică, Specialitatea TCM, Ovidiu Păcurariu și-a dedicat viața scrisului și fotbalului. Nu a fost doar un ziarist. Nea Ovidiu a fost în două rânduri și vicepreședinte al secției de fotbal Vagonul Arad, clubul pe care probabil l-a iubit mai mult decât pe UTA. Apoi, în perioada 1998-2005, după ce a plecat de la Fotbal Vest, Ovidiu Păcurariu a fost purtător de cuvânt al clubului ACU Arad, club care chiar până în acel an 2005 își desfășura activitatea pe vechea arenă Vagonul-CFR. A suferit mult când interesele economice au avut întâietate în fața istoriei și arena a fost demolată, chiar în vara anului 2005. Și mai avea o mare plăcere, îi plăcea să asculte Rolling Stones.

Foto: Ovidiu Păcurariu alături de bunul său prieten, regretatul Ionuț Popa

Bluza de culoare violetă pe care a purtat-o la acel meci din decembrie probabil nu era ceva întâmplător. Ovidiu Păcurariu a fost fiul lui Gheorghe Păcurariu, component al echipei Politehnica Timișoara în perioada 1945-1950. În inima sa intra și Poli, și Vagonul, dar și UTA, un club de care a fost foarte apropiat în ultimii ani, dar mai ales atunci când gruparea arădeană era antrenată de bunul său prieten Ionuț Popa.

În această dimineață, Ovidiu Păcurariu a plecat de lângă soția sa Dora, alături de care este din ziua de 14 februarie 1976, săa despărțit și de fiica sa Raluca, lumina ochilor săi, pentru a urca la Cer, acolo unde se reîntâlnește cu vechii lui amici, Ionuț Popa, Miki Junea sau Duki Popovici.

Ultimul său articol datează de miercuri, 26 ianuarie, atunci când nea Ovidiu ne scria în sportim.ro despre instalarea lui Edi Iordănescu pe banca echipei naționale. Articolul se numește „Performanțe” și a fost ultima scriere a unui jurnalist care a performat mai bine de trei decenii în presa sportivă.

Drum lin, nea Ovidiu!