Din Vladimirescu, la Zerind, vedem pe șosele moartea venind

    de Valer Mărginean | 9 noiembrie 2021, 8:11 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    4

    (foto: https://olt-alert.ro/)

    Săptămâna a început, abrupt, cu o știre care ne pune, iarăși, pe gânduri: o femeie a fost accidentată mortal în Zerind. Pe noi ne pune pe gânduri, nu pe alții…

    Aflăm, imediat că Poliția rutieră cercetează la fața locului „circumstanțele comiterii accidentului” și, probabil, până la urmă șoferul va fi găsit vinovat, dacă se va adeveri că femeia a traversat regulamentar, cum spun „gurile rele”. Dacă nu, înseamnă că va fi cum a constatat Poliția rutieră „din primele cercetări”, „sub aspectul” traversării victimei prin loc nepermis – prime cercetări cam subiective și cam suspect de rapid comunicate primele concluzii, dat fiind că în alte cazuri (n-am uitat de copilul bătut crunt pentru un fault din timpul unui joc de fotbal) trebuie să insistăm până primim o informație. A părut un fel de testare a opiniei publice, un fel de zvon cu aparență de rezultat temeinic cercetat care, dacă nu genera ilaritate sau nemulțumiri, putea deveni chiar concluzie finală. Mă rog, nu mai insistăm acum pe tema asta pentru că vrem să credem că cercetările vor fi făcute ca lumea iar concluziile vor fi cele corecte. Și sperăm că așa vor vrea și polițiștii.

    În continuarea „filmului”, vom afla că „în cauză s-a întocmit un dosar penal sub aspectul săvârșirii…” (deci nu pentru comiterea unei anumite fapte deschid polițiștii dosare penale, ci, cu aleasă prețiozitate, „sub aspectul”, adică „din punctul de vedere” sau, mai prețios, „sub raportul”). Banal, nu-i așa? Din păcate, da, atât accidentele mortale cât și limbajul de lemn al comunicatelor transmise de puținele instituții ale statului care mai au obiceiul de a comunica astfel, între care și IPJ, au devenit triste obișnuințe „sub aspectul” numărului lor tot mai mare dar și a „circumstanțelor comiterii” acestor prea multe accidente.
    De mulți ani, de când aud sau citesc zilnic despre „cercetarea circumstanțelor comiterii/producerii” accidentelor rutiere, aștept rezultatele acestor cercetări. Până acum, nimic, absolut nimic. Doar „sub aspectul” întocmirii unor dosare penale mai primim ceva informații, doar că acest „aspect” este doar o parte din „cercetarea circumstanțelor”.

    Deci, circumstanțe… Dincolo de așchiile de lemn ce sar din comunicate, se cuvine să subliniem că cercetarea tuturor împrejurărilor care au dus la comiterea faptei (în cazul de față, un accident rutier), nu este o treabă tocmai ușoară. Și în niciun caz nu trebuie considerată o activitate rutinieră. Nu există fapte identice, pentru că nici condițiile nu sunt identice, ca să nu mai vorbim de făptuitori ori de locul comiterii faptei, aproape niciodată identic cu al celorlalte fapte de acest fel (rar se întâmplă, chiar dacă nu-i imposibil, ca două accidente să se întâmple exact în același loc).

    Zerindul este un loc favorizant pentru producerea accidentelor rutiere, așa cum este și Vladimirescu și multe alte localități „crescute” pe marginea unor vechi drumuri de căruțe, transformate, prin asfaltare și, eventual un pic de lărgire (un metru, doi, cel mult) sau consolidare, în drumuri „moderne” și naționale. Oare ar putea cineva să spună ce drumuri noi s-au construit în ultimii 30 de ani? Poate câteva șosele de centură, în rest, nimic (rog să fiu scuzat că nu pomenesc nimic despre autostrăzi…). Doar au fost „modernizate” vechile drumuri făcute de căruțele ce mergeau îndeobște la târguri. De acord că în 30 de ani nu se putea construi o întreagă infrastructură rutieră nouă, la anumite standarde care să asigure si siguranță nu doar piața de desfacere pentru vânzătorii de combustibili, dar se puteau face alte cele care să taie elanul „neatenților”, „teribiliștilor”, „vitezomanilor” etc.

    Bunăoară, dacă trecerile de pietoni de pe drumurile naționale care „taie” localitățile, ar fi supraînălțate, așa cum sunt cele din orice localitate de dincolo de Nagylak, până la Atlantic, cu siguranță șoferii ar fi mult mai atenți când ar vedea indicatorul „trecere de pietoni”. Nu vorbesc despre acele „coaste rezonatoare” care sunt absolut inutile și nici nu am îndrăzneala să propun treceri de pietoni 3D, ca în Cluj sau Suedia. Și nici nu îndrăznesc să spun că toate trecerile de pietoni ar trebui să fie măcar supraînălțate, cum am observat pe strada Milan Tabacovici – vă asigur că doar o dată treci peste aceste „movile” cu viteză mai mare de 15-20 de km pe oră, desi nu există polițist care să le supravegheze, nici nu sunt montate camere de supraveghere. Desigur, nu cred că supraînălțarea trecerilor de pietoni, măcar cele de pe drumurile naționale, ar însemna cine știe ce mare investiție. Doar că administrațiile publice locale nu pot face nimic pe aceste drumuri, pentru că sunt ale „celor de la Drumuri Naționale”, instituție la fel de dezinteresată de soarta cetățenilor acestei țări și scăpată de sub orice control ca și Enel sau E-on. Și, nefiind drumurile lor, primăriile nu pot investi nici măcar o roabă de asfalt, oricât de multă siguranță ar aduce pentru cetățeni. Da, ar putea cere „drumarilor naționali” să facă astfel de supraînălțări, ar putea cere parlamentarilor să intervină, ar putea face multe, dar cu atâtea licitații pe cap nu prea au timp…

    Sigur, câte ceva, chiar mai multe decât primarii ocupați cu licitațiile, ar putea face Poliția rutieră. De exemplu, dacă la fiecare accident rutier grav s-ar menționa printre circumstanțe și lipsa unor astfel de amenajări (sau sisteme de protecție, de avertizare, de ce-or fi ele), poate ar interveni cineva, poate ar prinde ideea vreun parlamentar din opoziție și ar face scandal până s-ar trezi din adormire decidenții. Sau, dacă IGPR, de care ține întreaga Poliție rutieră din țară, ar propune niște modificări în legislația rutieră care să oblige administratorii de drumuri să procedeze la construirea acestor sisteme de siguranță sau avertizare, poate s-ar mișca ceva.

    De ce atâta grijă pentru siguranța traficului rutier, în condițiile în care există montate indicatoare de toate felurile? În primul rând, pentru că orice stat normal trebuie să se preocupe de siguranța cetățenilor săi și să facă tot ce-i omenește posibil pentru a împiedica rănirea sau moartea unor cetățeni, pentru că ei sau alții, cetățeni pietoni sau cetățeni șoferi, au avut toate condițiile pentru a merge cu viteză mare sau pentru că drumurile nu sunt bine iluminate, nu sunt bine întreținute sau pentru că Poliția are deficit de personal și de dotare tehnică. Semnalizarea rutieră, limitările de viteză sau altele asemenea sunt valabile acolo unde există posibilitatea de impunere a respectării acestor reglementări – ceea ce, evident, nu este cazul la noi. Statul român nu a fost capabil să-și impună voința în problema legată de combaterea efectelor pandemiei, când au fost mobilizate forțe mult mai mari decât în supravegherea traficului rutier (îți mulțumim, Doamne, că ne-ai ferit în vremurile astea de un război, că în 2-3 zile ne cucereau Luxemburg, Liechtenstein sau Gibraltar). Prin urmare, un stat responsabil, înțelegând că nu poate impune respectarea propriilor reglementări este obligat să caute alte modalități pentru a opri „măcelul” de pe șosele. Și, în cazul nostru, nici măcar nu trebuia să facă risipă de inteligență creatoare, pentru că au avut alții grijă să le găsească și să le aplice înaintea noastră, așa că o vizită de câteva zile dincolo de granița de Vest ar rezolva problema găsirii noilor modalități – pe lângă „movilele” despre care vorbeam mai sus, sunt, desigur, multe altele. Se putea merge și mai aproape, la Cluj sau, și mai aproape, la Ploiești ori Pitești, dar ce drumar șef de la București e ăla care merge în delegație la Cluj sau Ploiești?

    Subliniez că problema cea mai grea, în prezent, este pe acele drumuri naționale care trec prin orașe și comune, pentru că în orașele mai mari, în municipii, acestea devin „străzi” ale localității și primăriile pot interveni mai ușor.

    Desigur, este mult mai ușor și fără bătăi de cap – „sub aspectul” comodității, deci –  să spunem că nu a fost respectată viteza, că nu s-a condus preventiv, că nu s-a adaptat viteza la condițiile meteo sau că s-a traversat în loc permis etc.

    Pe de altă parte, am auzit cu toții că Poliția rutieră a făcut – și probabil va mai face – tot felul de acțiuni de „educație rutieră”. Bani aruncați, timp pierdut. Nimeni nu este dispus să asculte „cum e legea rutieră” și cât de bine este să o respectăm. Cu atât mai puțin tinerii care află de la prieteni sau văd pe tot felul de rețele de socializare cât de ușor este să mergi nebunește chiar dacă nu ai permis de conducere, de exemplu. Teribiliștii și „jmecherii” care încalcă legea fără a fi sancționați sunt modele mai interesante, pentru că un „haiduc” este mai carismatic decât orice „moș” care propovăduiește plictisitor respectarea legii. Pentru că, nu-i așa?, fructul oprit este mai tentant decât orice altul, chiar mai bun.

    Educația rutieră este necesară, doar că trebuie începută de la „bună ziua”. Oricât de talentat ar fi șoferul, dacă nu știe să spună „bună ziua” nu va înțelege de ce trebuie respectată legislația rutieră când are toată Calea Victoriei (din Arad) liberă și bolidul lui prinde „suta” în câteva secunde. Și multe altele nu va înțelege dintre cele care, până la urmă pot duce la accidente grave. Deci, începeți cu „bună ziua” și continuați cu „la revedere” spus celor care nu știu să conducă, dar vor permis (și se spune că există și un tarif pentru asta). Abia după ce vor fi impuse cele două forme de salut, se poate continua cu semnificația indicatoarelor rutiere. Și, da, n-ar strica să începeți cu pretendenții la un post în Poliție. Pentru că, dacă nu știe să spună „bună ziua” va fi exact ca șoferul vitezoman sau beat, doar că el va aplica sancțiuni chiar și atunci când faptele nu există – de exemplu, va amenda șoferii pentru „nepurtarea centurii de siguranță”, deși nici vorbă de așa ceva (cunosc un caz concret, al unui rutierist tânăr dar foarte „jmecher”, cu serviciul în Pecica, dar cazul este la instanță așa că, deocamdată atât).

    Este de la sine înțeles că problemele ce țin de reglementarea traficului rutier și, mai ales de impunerea respectării reglementărilor, a respectului față de lege, a educației rutiere a tuturor participanților la trafic, nu sunt simple și nici ușoare. Pentru că, la urma urmei, scopul final este sau ar trebui să fie, asigurarea siguranței șoferilor și pietonilor, o treabă grea și complexă.

    Revenim la accidentul de la Zerind. Dacă trecerile de pietoni de pe drumul național ce „taie” Zerindul ar fi fost supraînălțate, niciun șofer n-ar fi îndrăznit să nu respecte viteza legală, pentru că i se făcea praf mașina la viteză mare. Sau, dacă din loc în loc, pe acea linie dreaptă demnă de un circuit de viteză de Formula 1, ar fi fost făcute vreo două sau trei sensuri giratorii sau alveole, multe dintre accidentele de la Zerind nu s-ar mai fi întâmplat. Nu în ultimul rând, dacă trecerile de pietoni ar fi fost luminate mai puternic decât restul șoselei, ca să atragă atenția șoferilor sau să crească vizibilitatea, posibil ca polițiștii rutieriști să nu fi fost nevoiți să facă cercetări la fața locului pentru a căuta circumstanțele producerii accidentului care a îndoliat o familie și a șocat o comunitate.

    Cu cât vom învăța să spunem mai des pe șosele „bună ziua”, vom spune mai rar „Dumnezeu să ierte”. Desigur, „sub aspectul” siguranței traficului rutier, o „circumstanță” ce trebuie cercetată în portofoliul de atribuții de serviciu a Poliției rutiere, nu a șoferilor și, cu atât mai puțin a pietonilor.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Felicitări pentru acest articol! Așa este; trăim într-o țară unde nu se prea gândește,unde autoritățile atât naționale cât și locale, nu-și bat capul cu siguranța noastră,a cetățenilor,plătitori de taxe,impozite etc.N-am auzit să fie tras la răspundere vreun decident pentru cea ce se întâmplă pe drumuri și șosele,evident a celor ce au în responsabilitate acest lucru.Se va muri în continuare pe șosele,comunicatele vor curge în stil robotic ca și până acum.Ce mai contează! Las că merge și așa,după vorba românului.

      +3 voturi
      +1
      -1
    2. Domnu’ Mărginean…prea mult text pt o chestiune simplă…radar fixe cu “flash” care îți face poză și vine amenda acasă. Amenda care sa nu fie mică. Viteza medie în localitate în țările cu apa calda e 30-40 km/h… la mine in Sânpaul cel puțin este 70-80 km/h dacă ești în tir sau autobuz de la pito și 90 o sută și dacă ești în mașină mică. De ce? Pt că în lege nu există cuvântul viteză medie și atunci viteza dintre cele două radare nu poate fi sancționată.

      Cine a dat acele legi? Pt cine? De ce nu se schimbă? Are rost?

      Până când Miliția își va face treabă Eu încă sper să trăsnească Dumnezo in cei care trec cu tirul cu peste 70 printre case…dar se pare că Dumnezo are altele..

      +2 voturi
      +1
      -1
    3. Foarte bune precizările din articol,ca și postarile anterioare. Totul converge spre ideea ca sub aspectul funcționarii organelor statului,la diferite nivele,tara este nefuncționala, Ăsta pentru ca s-a adus vorba de alte state,unele chiar apropiate de Nădlac. …dar dacă nu se vrea,nu se face,cetățeanul este ignorat,la fel și problemele sale.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    9 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.