Am tot auzit și aud și-n continuare „strigătul” de disperare al părinților cu copii de vârstă preșcolară sau de clasă primară, care nu știu cum să se mai descurce în situația dată : „școala online” .

Eu spun, „școală mai deloc”, și sunt convinsă că m-aprobă mulți dintre voi. Păi asta-i școală? Copiii copiază la testele date în online. Subliniez faptul că: „online-ul” i-a învățat că se poate și copia. Asta-n cazul celor care nu știau cum este să mai și copiezi la școală. Online-ul le permite acest lucru, că deh, cine-i vede?

Pe lângă acest aspect, despre care unii dintre voi veți spune că nu-i cel mai grav, am observat că elevii folosesc tot mai des un vocabular extrem de vulgar, iar tupeul lor, mă refer la elevii din ciclul gimnazial și liceal este ieșit din comun, pentru vârsta lor. Tupeul în rândul elevilor a căpătat amploare în această perioadă pandemică cu școala „online”. Nu știu cauza dar o bănuiesc: au mai mult curaj în așa zisul „online” decât „fizic”. De aici vorba mea: „mutul nu-i chiar mut” sau proverbul: „Mutul tace, dar le face”.

Dezastru. Tot ce va fi de-acum înainte în învățământul românesc, după strict părerea mea, se va „degrada” treptat. Programe școlare tot mai încărcate, tot mai multe capitole la diferite materii, adăugate fără niciun rost. Copiii stau tot mai mult la școală, teme peste teme, iar copilăria uitată.

Este inadmisibil și am mai spus-o de nenumărate ori și mă tot repet până poate, poate se trezește careva din țara asta, dintre cei care sunt la putere, politicieni sau alții, să vadă realitatea.

Realitatea că vom avea viitori elevi cu lacune extrem de mari. Copii de clasa I, care la sfârșitul anului școlar nu vor fi capabili să scrie și să citească. Cum să lași copiii de clasa I să învețe să scrie și să citească acasă? Dacă nici cele mai elementare lucruri nu le-nvățăm la școală, atunci care-i importanța parcurgerii următorilor ani? Ce este mai important la școală, decât să înveți să scrii și să citești? Nimic nu este mai important !

„Ai carte, ai parte” parcă nu se mai potrivește în situația de față. Înțelesul cuvântului „carte” din expresia proverbului „Ai carte, ai parte” este explicat și în Dicționarul Explicativ al Limbii Române drept „cunoștințe de scriere și de citire, învățătură, știință, cultură”.

Din această cauză vă înțeleg pe voi părinții, că sunteți „dezarmați” și parcă, dezamăgirea voastră este un ecou în neant.

Pe ei, chiar nimeni nu-i aude?