Ce frumos sună „democrație”! Aproape la fel de frumos ca o declarație de iubire veșnică rostită la prima întâlnire de seară din adolescență, mincinoasă, e drept, dar nevinovată în naivitatea ei. În înțelesul său corect, ca „putere a poporului” exercitată în procesul complex de conducere a „cetății” și chiar a țării, ar trebui să ne facă să ne simțim utili și responsabili pentru toate deciziile importante de administrare a treburilor comunității. Pentru că, nu-i așa?, noi, cei ce avem puterea, noi, poporul suntem și destinatarii sau beneficiarii deciziilor, conform regulilor democrației. Frumos, dar mincinos și vinovat, nu ca iubirea de-o vacanță din adolescență.

Democrație, nătângi și ticăloși

În realitate însă, totul arată altfel. De la pretențiile nătânge ale unora de a avea libertatea să facă orice și oricum îi taie capul, la pretențiile ticăloase ale altora de a avea libertatea să facă orice și oricum cu banii noștri.

Și nătângii, și ticăloșii sunt delictuali în pretențiile și, mai ales, în faptele lor. Primii, din prostie și lipsa educației. Ceilalți însă, ticăloșii, chiar dacă mai sunt printre ei și exemplare cu lacune educaționale și dotați cu inteligență sub medie, nu sunt deloc nerozi când vine vorba de șmecherii care să le umple buzunarele.

Nătângii și ticăloșii mai au ceva în comun: și unii, și ceilalți ne costă. În vreme ce nătângilor trebuie să alocăm fonduri pentru a repara ce strică ei prin comportamentul lor neghiob – de la mizeria pe care o fac oriunde își exhibă „pornirile democratice”, până la distrugeri și alte cele -, ceilalți, ticăloșii, își iau singuri partea. Fiecare după cât este de lacom și de priceput în a eluda rânduielile. Și, desigur, după cât i se permite, pentru că am fi naivi să credem că pot lua fără permisiune din partea acelor instituții plătite, tot din bani publici, să apere societatea de hoți. Chiar și de cei ce se consideră cu „gulere albe”.

În fond, cine sunt acești indivizi ce acum își reclamă apartenența la „clubul gulerelor albe”? Mulți dintre ei, până nu demult, aveau doar „gulere” negre sub unghii și școală aproximativă, dar băteau insistent la porțile parvenitismului de tip nou vânzând țigări netimbrate (celebrele Assos fiind la mare căutare) pe sub tejgheaua alimentarei din garajul de la colț de stradă. Alții, și mai rău…

Democrație dictatorială și pluralism de partid unic

Din perspectivă politică, democrație înseamnă, în linii mari, respectarea drepturilor fundamentale ale omului (cum ar fi dreptul la un proces echitabil, la liberă exprimare a opiniilor, despre drepturile minorităților de tot felul și așa mai departe), pluralism politic, separarea puterilor în stat și alte „nimicuri” de acest fel.

Cu siguranță, marea majoritate a românilor au auzit despre toate astea. Mai mult,  este greu de crezut că acum mai sunt români care să nu recunoască supremația pluralismului politic, față de totalitarismul partidului unic și atotstăpânitor, de care mulți am crezut că am scăpat.

Totuși, n-am scăpat. Deși, formal cel puțin, avem pluralism politic, viața politică se desfășoară după regulile (năravurile!) din vremea partidului unic, a partidului-stat.

Pluralismul politic presupune o dispută între „actorii” politici, un fel de cursă de alergare, dacă mi se permite această comparație, în care ritmul este susținut, pe rând, de toți alegrătorii politici.

„Întrecerea” politică nu este o bătălie pe viață și pe moarte, cu scopul de a câștiga prin ruperea picioarelor adversarilor. Nu înseamnă nici aruncarea în aer a stadionului în caz de înfrângere, ca să nu se poată bucura adversarul de victorie.

Pluralismul politic înseamnă și alternanța la guvernare, și împărțirea puterii între competitorii politici, în funcție de preferințele alegătorilor. Procentual. Altfel, ar însemna că după fiecare scrutin, câștigătorul devine pentru o perioadă, partidul unic, partidul stat, noul PCR. O anomalie pe care însă o trăim, și în fața căreia nu avem reacție. Pentru că ne temem.

Iar după alegerile din acest an, această anomalie se va accentua și vom avea mult de suferit până vom reuși să scăpăm de nou instalata „dictatură democratică”. Sau „democrație dictatorială”. Semnele sunt deja foarte clare, la toate nivelurile. Pentru că, trebuie spus, această nouă formă de „democrație-dictatură” funcționează deja, cu „bune rezultate” la nivel local. Iar în Arad duduie.

Totul a început odată cu numirile politice ale conducătorilor tuturor instituțiilor statului, de la nivel de grădiniță sătească, până la conducerile instanțelor de judecată sau a serviciilor secrete (mă rog, de informații). Din acel moment – care n-a fost chiar un moment, ci un proces de câțiva ani, până s-au perfecționat și legiferat metodele, mai ales în Justiție – orice mișcare „politică” a fost posibilă și este posibilă, mai ales după ce a fost supusă și Curtea Constituțională, tot prin mecanismul de numire politică a judecătorilor.

Renunțarea la alegerea primarilor și a președinților de consilii județene în două tururi de scrutin a fost cel mai brutal atac la pluripartidism sau, dacă vreți, la dreptul de a fi ales. Pentru că, practic, prin acest mecanism este asigurată perpetuarea funcției pe „numele” unor persoane până la renunțare din proprie inițiativă, moarte sau căderea în dizgrație urmată de condamnare, cum s-a întâmplat recent cu Cătălin Cherecheș cel fugit bine mersi. C-așa-i în orice democrație dictatorială.

Este, în primul rând, urmarea puterii discreționare de care se bucură, ca urmare a adormirii instituțiilor statului cu „drept și obligație de verificare și control”, a instituțiilor plătite, oficial, pentru a veghea la respectarea legilor, descoperirea faptelor penale și a făptuitorilor, și tragerea lor la răspundere penală.

Pentru că acest somn nociv, criminal din punct de vedere social, îi încurajează pe fixații în posturi să facă ce vor, să fure din banul public sau să-l cheltuie pe prostii inutile, care le servesc intereselor lor sau a unui grup restrâns de colaboratori apropiați. De exemplu, se fac, pe bani publici, zone de agrement, exact lângă niște terenuri recent cumpărate de fixați, în localități agrare, cu potențial turistic zero. Și uite-așa, terenuri cumpărate pe bani mărunți, devin numai bune pentru construcția unor hoteluri, de exemplu.

În această perioadă se lucrează intens la bugetele locale. Și, pentru că este un an super-electoral, bugetele astea îndeplinesc, normal, funcția de propagandă, dar și pe cea de rezolvare a intereselor personale sau de grup. Fie direct, prin finanțarea unor investiții mai degrabă de fațadă, nu neapărat necesare localităților. Ideea este să fie cât mai multe licitații, urmate de contracte de proiectare sau de executare a lucrărilor proiectate, toate acestea fiind, de fapt, surse de îmbogățire a unora din primării. Și din partide.

Și, cu riscul de a plictisi, trebuie repetat: toate acestea sunt posibile pentru că instituțiile statului nu fac controale, nu dau curs sesizărilor, nu investighează, nu cercetează. Și nu-i vorba doar de DNA, Parchete sau Poliție, ci și de alte instituții ale statului (la urma urmei, și Curtea de Conturi este tot a statului, nu doar a PSD și PNL).

Recent, primarul orașului Pecica a fost invitat, ca de obicei, la o conferință de presă organizată de președintele CJA, Iustin Cionca, pentru a fi glorificat – etapă premergătoare probabilei sanctificări. Și asta, pentru că a avut în 2023 un buget cu 8 milioane de lei mai mare decât în anul precedent…

Parcul de agrement a fost inaugurat festiv în noiembrie 2022, dar  este pomenit în 2024 ca o mare realizare din anul 2023

Sursa: pecicanews.ro/parcul-de-agrement

Ne oprim pentru două precizări ajutătoare. În primul rând, 2022 a fost un an ceva mai slab din punct de vedere economic, an post-pandemic. În al doilea rând, o parte importantă din cele 8 milioane sunt urmarea firească a dublării taxelor și impozitelor locale în Pecica. În aceste condiții, și ultimul bivol vândut de la Ferma de bivoli din Pecica putea face un buget mai mare decât în 2022. Bivol care putea fi la fel de bine glorificat și, apoi, sanctificat, chiar dacă nu-i primar.

Apologia a continuat cu prezentarea unor mărețe proiecte realizate din respectivul buget măiastru, între care marele parc și forajele de apă termală cu care se vor încălzi câteva clădiri publice. În acest timp, mai mult de jumătate dintre străzile orașului Pecica sunt din pământ și, deci, impracticabile când plouă.

Stradă „asfaltată” în orașul Pecica

Sursa: facebook/Ești din Pecica dacă…

Nu-i nimic, gloriosul primar a promis, ca și-n ceilalți ani, de altfel, că problema drumurilor se va rezolva în 2024, an pentru care proiectul de buget este finalizat. Glorie mărețului conducător! Doar că…

Transparență decizională opacă la Pecica

La data conferinței de presă (6 februarie), Proiectul de buget nu era „pus la transparență”, nu era publicat nici la sediul primăriei, nici pe pagina de internet a primăriei. Era încă în lucru, după cum spun surse din Primărie. Asta, deși același glorificat primar a anuțat că urma să fie votat în ședința Consiliului local din 12 februarie.

Înainte de asta însă, a fost organizat și un simulacru de dezbatere publică, cu un anunț ascuns cu măiestie pe pagina de internet, ca să fie cât mai greu de găsit.

Sigur, au fost încălcate toate prevederile legale privind procedura obligatorie privind transparența decizională, dar cine să verifice îndeplinirea acestor proceduri? În fond, nu-i așa?, ce contează că locuitorii din Pecica și satele aparținătoare nu vor afla despre buget decât după votare? Așa a fost în toți anii glorioși ce au trecut și nu li s-a întâmplat nimic. Iar primarul, cum spuneam, a fost glorificat și ridicat până în slava cerului.

Și, minunea minunilor, în chiar ziua așa-zisei dezbateri publice (9 februarie) apare pe pagina primăriei și proiectul de buget pe anul 2024, datat… 2 februarie. În plus, lângă anunț apare – altă minune! – și precizarea că proiectul a fost adoptat.

Aici deja se poate vorbi și despre un fals, nu doar de nerespectare a procedurilor privind transparența decizională. Am constatat personal lipsa proiectului și, în plus, am și martori. Sigur, ar putea interveni și poliția, de exemplu. Evident însă, nu va interveni nimeni. Un sfânt în devenire nu poate fi deranjat cu niște nimicuri de ilegalități.

La fel de sigur este că nici consilierii locali nu vor spune absolut nimic pentru faptul că documentele ședinței ce va avea loc luni, 12 februarie, le-au fost transmise abia duminică după amiază, spre seară. Doar au fost aleși să reprezinte interesele primarului, nu ale cetățenilor din Pecica…

Cam asta se întâmplă când puterea este total în mâinile unui singur grup politic, format, în prezent, din două partide care și-au împărțit, practic, țara între ele. Aradul este doar al PNL.

Asta se întâmplă când cetățenii nu au chef să-și exercite dreptul constituțional la vot și când se tem să le impună aleșilor să le respecte drepturile, între care și acela de a fi informați despre felul în care le sunt cheltuiți banii din taxe și impozite.

„Asfalt” de Pecica. Oraș Pecica

Sursa: facebook/ești din Pecica dacă

Or, dacă nu au chef să reacționeze, nu le rămâne decât să suporte noroaiele și mizeria în timp ce privesc la parcurile ce se amenajează așa, democratic, pentru plăcerea celor care nu sunt înconjurați de noroaie.

• Citiți și: Administrația din Pecica își bate joc de banii de la Guvern