Exact cu o zi înainte de ședința de consiliu local prin care Primăria ar fi determinată să treacă la treabă și să își intre cu adevărat în drepturile legale de a cumpăra Teatrul Vechi, primarul Călin Bibarț a convocat reprezentanții societății civile la o discuție, pentru a negocia cu ei chipurile o strategie prin care să le îndeplinească dorințele… și nu prea.

Să elaborăm. După petiția care a strâns mii de semnături și după ce s-au aliat zece asociații arădene în dorința de a determina Primăria Arad să cumpere clădirea primului teatru din România, ruina Teatrului Hirschl de pe Gheorghe Lazăr, vinerea trecută s-a reușit o „primă victorie”, anume să convingă destui consilieri locali să voteze împotriva renunțării la dreptul de întâietate pe care îl are municipalitatea pentru cumpărare. Următorul pas, așa cum am mai spus, e supunerea la vot a unui proiect de hotărâre „în oglindă”, prin care Primăria să primească oficial acea întâietate. Iată însă că, exact cu o zi înainte de ședința în cauză, primarul Bibarț a organizat o conferință de presă prin care anunță, alături de Gheorghe Schwartz – cel care reprezintă societatea civilă – că s-a ajuns la o înțelegere, că Primăria a semnat un soi de parteneriat cu cele zece asociații și că împreună vor porni un soi de campanie similară cu „un leu pentru Ateneu”, prin care arădenii vor fi invitați să dea bani, de la ei din buzunar, ca să se adune cei 200.000 euro necesari cumpărării… pentru că Primăria vrea, dar are portofelul gol.

Praf în ochi, pentru a trage cât mai repede cortina peste subiect

În timp ce promite marea cu sarea la microfon, aflăm, pe surse, că în culise primarul se asigură că ședința de Consiliu Local de mâine, prin care s-ar stabili drepturile Primăriei de cumpărare a teatrului, să nu se poată organiza din lipsă de cvorum. Spunem asta deoarece avem informații că reprezentanții a două dintre partidele din CLM s-au trezit în weekend cu telefoane în care erau îndemnați să nu se prezinte la ședință. În același timp, la microfon, Bibarț ne spune cum face apel politicienilor să nu „politizeze” subiectul, asta prin prisma faptului că ședința de mâine a fost convocată la cererea consilierilor USR PLUS și PSD.

L-am întrebat pe Călin Bibarț cum rămâne cu dreptul de întâietate pe care îl are Primăria Arad, iar răspunsul lui ne-a confirmat indirect informațiile de mai sus: nu e nevoie de așa ceva, pentru că Primăria nu intenționează să cumpere, nu există nici măcar întocmit bugetul, iar dacă proiectul de hotărâre de mâine ar trece de vot, ar însemna că municipalitatea e obligată să acționeze în cel mult două săptămâni.

Edilul a ținut, din nou, să facă apel la actualii proprietari să dea pe gratis clădirea și a explicat că dacă nu se vor îndupleca, aici intervine planul B, acea strângere de fonduri la care să contribuie toți arădenii. Toate acestea ar fi bune și frumoase, dacă nu ar fi basme. În primul rând, de ce un proprietar ar renunța la varianta de a primi bani, când deja are un avans în mână? Trăim în capitalism! Iar în al doilea rând… În bucuria momentului, reprezentanții societății civile parcă au uitat complet că nu există ani de zile pentru această strângere de bani, ci e o chestiune foarte urgentă, întrucât investitorul privat care a dat un avans în iarnă, ar putea oricând să achite integral suma…

Și atunci? Ce se va întâmpla cu suma considerabilă de bani adunată din buzunarul arădenilor? Vom asista la un caz similar „Cumințeniei pământului”?

Primarul ne-a asigurat, cumva surprins de întrebarea noastră, că planul este evident: în cazul în care Teatrul Vechi va fi vândut, o dată ce fondul de donații va fi plin, Primăria va expropria cu acei bani noul proprietar. În baza cărui cadru legal, ne întrebăm.

Să râdem… deși nu e de râs

Și ne imaginăm viitorul Teatrului începând de mâine. Dreptul de preemțiune pentru cumpărarea clădirii nu va fi exercitat de Primăria Arad, fie din cauza lipsei cvorumului, fie din cauză că liberalii lui Călin Bibarț vor vota împotriva proiectului depus de USR PLUS și PSD. Depinde de cine își asumă politic să lipsească, respectând o înțelegere care nu a apărut nicăieri în spațiul public. Practic, tot de mâine, la câteva zeci de minute după CLM, omul de afaceri care a plătit avans pentru cumpărare, o va putea face nestingherit, achitând și restul de 190.000 de euro din preț. Tot la câteva zeci de minute după, consorțiul de ONG-uri și Asociații se va pune la masă să se înțeleagă cum va strânge banii prin subscripție publică pentru… ceva ce mâine nu va reprezenta decât o „Morgana”. Și vor analiza problema pe toate părțile, știind că primarul le-a promis ajutor. Să zicem că în câteva luni se vor aduna cei 200.000 de euro din preț. Dar dacă noul proprietar, om de afaceri, va crește această sumă? Îl poți urechea și arăta cu degetul? Clar, nu. Moment în care probabil că toți își vor da seama că nici măcar pe primarul Bibarț nu-l mai pot înfiera (urechea) că nu a vrut. Poate doar pentru că i-a jucat pe toți (noi credem că pe noi nu!) pe degete sau… doar pe unul singur.

Urmează 24 de ore de profunde analize pentru partidele care compun CLM Arad. Însă, cu sinceritate o spunem, Teatrul Hirschl și-a cam luat zborul din ograda arădenilor.

Apropo, când primarul Bibarț spune că va încerca să-i înduplece pe arădeni să plătească pentru achiziționarea clădirii, oare consideră cumva că Primăria Arad este proprietate personală? Nu tot arădenii ar plăti pentru achiziție dacă ar fi exprimat dreptul de preemțiune?

Citește și: Încetinitorul de particule – Domnule Gheorghe Falcă, știți că sunteți membru fondator al Asociației „Centrul Multicultural – Teatrul Vechi”?