Nu-i prima dată când partidele noastre derulează anumite campanii de imagine, cvasi electorale, folosind sintagma „toleranță zero” în capul afișului.

Poate vă mai amintiți că aceleași partide care guvernează și acum au declarat toleranță zero și corupției, rezultatele fiind cele cunoscute. Acum, parcă profitând de deplasarea atenției publice spre mișcările procurorilor pe scena electorală, un grup de senatori PNL și PSD au pornit la altă luptă. Tot cu toleranța zero în brațe.

Înainte de a intra în miezul problemei, se impune o precizare: nu am absolut nicio înțelegere față de cei care conduc autovehicule, beți sau drogați. Cum problema bețivilor în relația lor cu volanul s-a lămurit mai demult, nu mai este nimic de comentat.

Nici despre cei care se droghează n-ar fi multe de spus. Sunt un mare pericol pentru toți participanții la trafic, inclusiv pentru pietoni. Prin urmare, n-au ce să caute la volan. Te-ai drogat, să fii sănătos, dar stai acasă sau, dacă ai mânături, circulă pe jos, cu tramvaiul ori, dacă te țin buzunarele, cu taxiul.

Fără supărare, cam același îndemn l-aș avea și pentru cei care urmează un tratament cu medicamente care afectează capacitatea de concentrare, atenția sau pur și simplu abilitățile de a conduce mașina – medicamente ce conțin substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice înseamnă și asumarea unei responsabilități în ce privește siguranța traficului rutier. Sau, cum se precizează în Decizia Curții Constituționale nr. 452 din 29 iunie 2021, conducătorii auto „desfășoară o activitate cu risc permis, scop în care sunt supuși unor forme de școlarizare, așa încât este vorba de persoane avizate și diligente”.

Toleranță zero și la diazepam?

Nedreaptă este însă includerea în categoria infractorilor a celor care au folosit anumite medicamente ale căror efecte încetează după un anumit timp – de exemplu Diazepam nu mai are efecte clinice după 4-6 ore, dar „substanța continuă să fie prezentă în sânge până la 48 de ore de la data administrării, în doze minimale”, susțin reprezentanții Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” din București, citați de Digi24.

Și mai nedreaptă este însă pedepsirea celor care au mâncat prăjituri cu mac, de exemplu.

Toleranța zero față de droguri la volan și-a făcut un pic de loc în toată nebunia provocată de anularea și reprogramarea alegerilor prezidențiale. Doar că n-a făcut prea mare „rating”, dat fiind că, oricât de importantă ar fi fost tema, nu putea devansa tot ce era legat de proteste și de violența (verbală, mai ales) nemaiîntâlnită în societatea noastră după lichidarea mișcării legionare.

Violență care nu a dispărut, doar a intrat în adormire, date fiind acțiunile procurorilor din ultimele zile, care le-a mai tăiat din avânt multor protestatari extrem de vocali pe rețelele de socializare. Dar asta-i altă poveste.

Cam acesta este contextul social și politic în care a fost scoasă de la naftalină „toleranța zero” față de „consumul de droguri la volan”. Pentru cei care nu cunosc subiectul, să precizăm pe scurt că prevederile art. 336, alin. (2) C. Pen., conform cărora „persoana (conducător auto – n.m.), aflată sub influența unor substanțe psihoactive (…) se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani” au fost interpretate de ÎCCJ ușor diferit față de cum și-au dorit procurorii și, iată, unii parlamentari.

Astfel, ÎCCJ a stabilit că „pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei”. Altfel spus, trebuie dovedită și incapacitatea de a conduce a șoferilor, nu doar simpla prezență a substanței psihoactive.

În afara unor procurori și parlamentari (probabil și a unor polițiști) orice om rațional este de acord că problema conducerii autovehiculelor sub efectul  drogurilor nu este consumul propriu-zis, ci faptul că drogurile consumate diminuează capacitatea de a conduce, scade capacitatea de concentrare și așa mai departe. Or, dacă se dovedește că nu ai avut afectată capacitatea de a conduce, înseamnă că nu ești un „pericol pe șosele”. Și-atunci, de ce să fii băgat la pușcărie?

A doua zi după publicarea în Monitorul Oficial a acestei deciziei ÎCCJ, un grup de parlamentari – între care, Alina Gorgiu (PNL), Raluca Turcan (PNL), Robert Cazanciuc (PSD), Daniel Fenechiu (PNL) – au și ieșit cu proiectul de re-modificare a Codului Penal, astfel încât interpretarea ÎCCJ să devină inutilizabilă, întrucât în noua formă este incriminată fapta de a avea „în sânge droguri sau alte substanțe cu efecte psihoactive”.

Or, în această formă, nu mai are nicio relevanță capacitatea de a conduce autovehiculul.

Și, ca să fie clar pentru toată lumea că PNL și PSD au toleranță zero și față de rațiune, noua pedeapsă este de la 2 la 7 ani, în loc de 1 – 5 ani.

Ca să vedeți cât de bine gândită este această modificare, și cât de dreaptă, să dăm un exemplu concret: dacă faci un tratament cu diazepam (am arătat mai sus că efectele acestui medicament dispar după 4 – 6 ore, dar substanța rămâne în sânge) sau mănânci o prăjitură cu mac și conduci mașina, poți fi condamnat de la 2, la 7 ani.

În schimb, conform Legii 78/2000, celebra lege pentru descoperirea și pedepsirea faptelor de corupție, „schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor sau activelor obținute ori reținute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani” (art. 18^2, alin.1).

Așadar, decât să conduci mașina după ce ai mâncat o prăjitură cu mac, mai bine schimbi destinația unor fonduri europene, pentru că pedeapsa-i mai mică.

Iată cum se ajunge de la toleranța zero, la un abuz. Pentru că această modificare propusă parcă în ciudă de grupul de parlamentari pomenit este, de fapt, un abuz în folosirea demnității de parlamentar pentru instituirea unor sancțiuni disproporționate în raport cu alte infracțiuni, mult mai grave. Și, normal, în raport cu gravitatea faptei comise.

I-am răspuns doamnei Alina Gorghiu la un comentariu pe care l-a postat pe pagina colegei sale, Raluca Turcan pe această temă. „De ce lupta împotriva consumului de droguri este dusă aproape exclusiv împotriva șoferilor?

Cum ar fi dacă cei implicați în traficul de droguri (de la „importantori”, la vânzători sau „simpli” protectori) ar fi condamnați la închisoare între 20 și 25 de ani, fără posibilitatea eliberării condiționate? Iar dacă persoana este funcționar public cu statut special (polițist), pedeapsa să fie închisoare pe viață?

Și cum ar fi dacă toți polițiștii, magistrații sau parlamentarii condamnați pentru fapte de corupție să-și piardă dreptul la pensia specială?”.

Nu mi-a răspuns. Poate lucrează la vreo altă incriminare – toleranță zero la consumul de savarină înainte de a pune mâna pe volan…