De la golful prezidențial, la curlingul național

    de Valer Mărginean | 21 septembrie 2021, 8:21 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    0

    Klaus Iohannis, într-o ținută lejeră, spre terenul de golf prezidențial (foto: wattpad.com)

    Suntem în săptămâna patimilor liberale care se va încheia sâmbătă cu „răstignirea” unuia dintre cei doi Barabași candidați la tronul liberal – sper că nu va spune cineva că ar fi… „Iisuși”. Noi nu putem ști, acum, cine va fi răstignitul. Altcineva însă, precis știe. Cine altul, dacă nu Unul, Slăvitul și Liderul preocupat de la Cotroceni? Nu știm, dar putem presupune, cu deplin temei, că numele celui de pe crucea galben-liberală va fi al celui care va avea timp mai mult pentru a-și perfecționa interpretarea la mandolină. Iar asta se simte nu doar din obișnuita tăcere dinspre Cotroceni – ca de obicei, rău prevestitoare -, ci mai ales din puternica ofensivă lansată pe rețelele de socializare de echipa lui Ludovic Orban care, în cel mai curat stil comunist, numără viitoarele „boabele” de voturi per hectar de organizații județene.

    Greu de crezut că tocmai la spartul târgului de campanie, zeci de organizații au început să nu se mai teamă de „apoliticul” nostru președinte și au schimbat macazul. Ar însemna că influența președintelui a devenit nesemnificativă în PNL, ceea ce ar fi nu doar de apreciat, ci și de necrezut. Omul politic (!?) Klaus Iohannis, oricât încearcă să pară detașat și, oarecum deasupra lucrurilor „mărunte” ce se petrec cu Guvernul, , oricât de „inteligent” tace în fața valului de critici care îl fac direct răspunzător de criza din coaliția de guvernământ, transmite semnalul că „totul este rezolvat”. Tocmai detașarea, aparentă, desigur, îl trădează. Dimpreună cu istoria-i nu foarte lungă și nici prea subtilă. Omul este calculat, disciplinat, rece și consecvent așa că își calculează aproape orice mișcare și își urmărește scopul fără să se lase perturbat de emoții sau sentimentalisme. În timpul acestor „calcule” (de fapt, lupte la baionetă, pentru că interesele sunt mari!), iese la bătaie, are păreri, acuză, luptă. După ce totul s-a așezat și rezultatul luptei este, practic, tranșat înaintea primului asalt, redevine acel „Sfinx de la Cotroceni” care nu aude, nu vede, nu simte. Și nu vorbește decât despre probleme neînsemnate prin care ori vrea să deturneze atenția populației, ori să umple timpul de vorbit alocat unui președinte de țară (nu de bloc!). Or, când cel mai important om în stat transmite siguranță într-un domeniu cu care, teoretic, n-ar avea nicio tangență, ar fi cazul să fii atent ce faci…

    Totuși, zic să-i acordăm fostului premier Orban o șansă, dacă nu pentru altceva, măcar pentru că, nefiind implicați, putem avea scuza că nu știm cât de tare bate vântul dinspre Cotroceni. La urma urmei, chiar și cei care se încumetă să joace la Loto 6/49 au o șansă (dacă pun biletul prin Vaslui sau Galați), de ce n-ar avea Orban șanse să-l bată la alegeri pe omul președintelui neimplicat?

    Surprize? Nu prea cred. Ar fi împotriva a tot ce înseamnă Klaus Iohannis, președintele care, conform Constituției nu are voie să se implice în problemele politice ale țării și cu atât mai puțin în problemele interne ale partidelor. Și, nu se implică, nu-i așa? Da, a mai spus el câte ceva despre „pesede”, dar sigur nu a făcut referire la ceea ce știm noi că se scrie „PSD” pe plăcuța suedeză și se citește exact cum zice domnul președinte (adevărul este că nu l-am auzit spunând „Partidul Social Democrat”, doar „pesede”). Poate, dacă ar avea umor, ar lăsa loc unei surprize pentru public(de exemplu, Bolojan cel atât de gonflat de presă încât nu m-ar mira dacă ar plezni într-o bună zi). Doar că nu are. Nici cât rotorul unei bormașini. Așa că, alegerile fiind sub control și este exclusă orice surpriză, președintele nostru a avut destulă tragere de inimă să vorbească despre lucrurile care ne frământă în această perioadă. Nu despre corupție, scumpirea nesimțită a energiei de toate felurile, corupție (da, am mai amintit-o, dar niciodată nu-i destul la cât de mare s-a făcut) sau pandemie, ci, ați ghicit!, golf.

    Serios vorbind – chiar dacă „golful prezidențial” nu merită o asemenea abordare – cu siguranță președintele nu a avut intenția de a vorbi prostii legate de practicarea în masă a acestui sport și nici că, fiind un sport accesibil, pensionarii din România și-ar putea permite să-l practice (în afara lui Țiriac și a celor puțini care au două, trei pensii speciale și nu au rămas în câmpul muncii). Precis a vrut să spună altceva. Poate că nu este un sport istovitor, ca rugby-ul sau canotajul de exemplu, ceea ce, fiind perfect adevărat, n-ar fi deranjat pe nimeni. Doar că, neavând exercițiul vorbirii, a scăpat porumbelul. Sau, mai precis, și-a pierdut măsura. Ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla cu fostul președinte Băsescu, care, vă mai amintiți?, vorbea mult mai mult și mai cu vână. Or, având acest exercițiu, niciodată nu ar fi spus că whisky-ul este o băutură pentru pensionarii de rând. Sau, poate era mai dotat cu bun simț și asta îl ancora în realitate ceva mai mult.

    Și ce bine ar fi dacă ar fi doar această problemă cu golful, ce bine ar fi. Am râde câteva zile și ne-ar trece după ce-am face și câteva glume pe facebook – una, de pe grupul Ha ha ha (mulțumiri, Luminița Ioana) o puteți vedea mai jos.

    Nu la fel de ușor trec însă celelalte derapaje prezidențiale, între care, la loc de frunte, implicarea în alegerile din PNL. Ca act în sine, interzis prin Constituție, dar și ca semnal pe care-l transmite. Pentru că, odată cu implicarea prin susținerea unuia dintre candidați, care la rându-i a pornit voinicește la luptă, s-a declanșat nu doar amenințarea, ca mijloc de „convingere” ci și „dosariada” ca răspuns. Iar de aici, până la pupincurismul de cea mai joasă speță n-a mai fost decât un pas. Pe care destoinicii liberali l-au făcut cu mult entuziasm. Inclusiv cei din Arad – de ce ar fi arădenii o excepție? S-a putut vedea o schimbare radicală de atitudine, în aproape toate filialele care la început erau de partea lui Orban, pentru ca în câteva zile să fie la fel de… sincer devotați trup și suflet ideilor actualului premier. Căruia au început să-i cânte ode și să-i dedice chiar și un județ întreg (vă mai amintiți cum a pus președintele CJA întregul județ „liberal” la picioarele lui Cîțu?).

    Așadar, președintele Iohannis se dovedește un adevărat polisportiv. Pe la începutul mandatelor practica tenisul, apoi, în plină pandemie, schiul. Acum ne încurajează și pe noi să practicăm golful și…curlingul, ca sport național ce asigură succesul în viață. Știu, mulți vor spune că acest „sport” a funcționat și înainte vreme. Așa-i, dar parcă niciodată nu a fost instituționalizat ca acum, sub domnia lui Tiger Woods de Sibiu.

    Să sperăm că pentru congresul USR-PLUS nu va promova tirul.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    4 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.