La figurat este surpat demult. Cam de când au început să fie puse în practică deciziile arbitrare ale unei administrații insensibile la cerințele, propunerile sau chiar sesizările cetățenilor. Decizii pompieristice, având ca principal scop cheltuirea banilor publici, indiferent dacă lucrările plătite cu acești bani sunt sau nu folositoare și, mai ales, prioritar necesare.

A început atunci când aceste decizii pompieristice au fost luate în dispreț față de istoria și identitatea Aradului, parcă voit îngropate sub tone de beton, asfalt, mai nou, pavele dar și multă indiferență și aroganță, născute din siguranța conferită de putere. O putere care include, firesc, și subjugarea instituțiilor statului – cât de bine au „citit” politicienii la români aptitudinea de a se încovoia în fața unei puteri care îți oferă o funcție bine plătită!

Și de-atunci s-a tot surpat

De aici și până la mulțimea de contracte cu firme prietene – doar cu firme prietene, probabil și darnice – pentru lucrări scumpe și prost făcute nu a mai fost de făcut decât câțiva pași. Între care, selectarea firmelor prietene, stabilirea tarifelor și a detaliilor punerii în funcțiune a mecanismului.

Și la propriu s-a surpat tot sub greutatea aceleiași incompetențe politic-decizionale și a nepăsării adminstrative. Și, aș spune, chiar cu riscul de a supăra mulți cititori, cu sprijinul acelor arădeni care girează de aproape două decenii „cromatica” administrației. De fapt, girează, prin vot sau prin absența de la vot, accesul la putere decizională, deci inclusiv la decizia privind cheltuirea banilor publici, a unor oameni  înregimentați sub diferite „culori partinice”, fie portocaliu, fie galben care, până la urmă tot roșu apar, după cum s-a văzut limpede în ultima vreme.

Și nu-i vorba doar de municipiu, ci de aproape întregul județ. De altfel, prima administrație care a constat că i s-a surpat investiția a fost cea pecicană. S-a întâmplat nu mult după inaugurarea cu fast a noului parc și a fântânii arteziene aferente, când o vidanjă trimisă de cineva din Primărie (cine?, de ce?, cu sau fără dispoziție de lucru?) a făcut praf fântâna arteziană (amănunte AICI).

Între timp, dacă informațiile noastre sunt corecte, s-a reparat fântâna arteziană din Pecica, așa cum se va repara și cea care s-a surpat în Piața Catedralei (sau, cu referire strict la fosta piață agro-alimentară, Piața Mare), reconvertită în ceva încă nedefinit pe de-a-ntregul – „piață” duce cu gândul la ce a fost până nu demult, amintiri ce-ar putea dăuna administrației, iar „parc” nu prea este; poate „platformă granitată” cum sugera un cititor.

• A spart piața la propriu… Pavelele montate a treia oară în Piața Mare au cedat

Ca să fim corecți și să nu acuzăm gratuit cele două administrații pomenite, trebuie să spunem că ambele evenimente au fost întâmplări nefericite, datorate mai degrabă șoferilor. Sau, în cazul de la Arad, organizatorilor. Adică, accidente, fapte imprevizibile, care nu puteau fi prevenite decât cu multă grijă – câți dintre noi și-ar fi imaginat că șoferii în cauză nu vor avea minima atenție pentru cele două fântâni?

Mai ales că, fiind vorba despre arteziene „ale statului”, cu siguranță nu s-au gândit că vor fi obligați să plătească prejudiciul – iar în această privință, da, este vina administrațiilor în cauză, pentru că sigur cei doi șoferi nu vor suporta consecințele coliziunilor cu investițiile respective.

Bibarț a surpat legea

Doar că, la Arad cel puțin, a fost vorba și depre altceva, despre cum a surpat legea administrația condusă de Bibarț. Lucrarea din Piața Catedralei nu era recepționată. Cu alte cuvinte, încă era în custodia constructorului, care trebuia să asigure paza șantierului. Ceea ce nu s-a făcut. Când s-a produs surparea, nu era niciun paznic din partea constructorului.

A fost cândva, Piața Mare

Sursa: facebook

Este, așadar, evident că acel eveniment nu a fost organizat legal în acel șantier. Pentru că, se știe, șantierele prezintă un anumit grad de pericol și nu-i un loc de plimbare sau de distracție. Interesant este că pentru astfel de acțini, care sunt adunări publice, există o Comisie care dă (sau nu!) avizul, din care fac parte și reprezentanții Jandarmeriei și Poliției municipiului. Cum l-a dat aici? Mai mult, tot în perimetrul acestui șantier a fost organizat și Târgul de Paști. La fel de ilegal.

Dacă nu poate face o strategie reală de dezvoltare a Aradului, dacă nu este capabil să prioritizeze investițiile, iată că știe să încalce legea. Un prejudiciu mai mare decât cel produs prin surparea fântânii.

S-au surpat și instituțiile statului

Ciudat, niciuna dintre instituțiile statului nu s-a sesizat pentru organizarea a două evenimente, cu participarea unui public numeros, în perimetrul unui șantier. Jandarmeria, Poliția, Inspectoratul de Stat în Construcții nu au avut nicio reacție, ceea ce înseamnă că sunt complice la această ilegalitate. Pentru cei care nu  înțeleg situația, totul este ca și cum s-ar organiza o nuntă într-o clădire neterminată.  Da, nunta ar fi oprită imediat, s-ar lăsa cu amenzi mari pentru că ar fi o petrecere privată și instituțiile statului sunt tari de tot cu cetățenii simpli. Cu politicienii, devin mici și rușinoase.

Coincidențe

Dacă pentru primar este mai important să se (re)paveze trotuarul spre Primărie – pavat prima oară de fostul primar Dorel Popa, chiar înainte de a pierde alegerile în 2004 – decât să repare, de exemplu, străzile Kogălniceanu și cele adiacente, care au devenit un adevărat pericol pentru circulația rutieră (pericol nedetectat încă de Poliția Rutieră, din motive politice sau de altă natură, nu se știe), înseamnă că nu-i capabil să vadă pădurea din cauza copacilor.

Amănunte, aici: Străzi de categoria C, impozite de zona A în Centrul Vechi al Aradului

Posibil să fie mai ușor să faci un parc sau să demolezi o piață veche și s-o pavezi decât să repari drumuri, să gestionezi transportul în comun – pentru a-l face rentabil și performant – ori sistemul de parcare într-un oraș ca Arad. Poate dumnealui nu știe, dar transportul în comun din Arad a ajuns o povară tot mai grea pentru buget și, poate mai important, un adevărat pericol pentru mediu. Pentru că ineficiența lui (a transportului în comun, nu a primarului) îi obligă pe arădeni să-și folosească autoturismele proprii, de unde creșterea poluării în oraș, dar și marile probleme cu parcările.

În acest context, este normal ca numărul parcărilor să fie insuficient, iar sistemul în sine să fie agresiv față de cetățeni. Surpat și agresiv. Această idee i-a aparținut fostului primar, Gheorghe Falcă și se referea, în 2004, la Parktronic, sistemul susținut de fostul primar Dorel Popa.

Iată și a doua coincidență la care, dacă aș fi, Doamne ferește!, Călin Bibarț, m-aș gândi serios. Poate chiar și la a treia, pentru că și D.P. s-a bazat pe votul „neoprotestanților”, dar s-a dovedit că în cabina de vot influența sau puterea pastorului nu mai este atât de hotărâtoare.

Cred mai mult în capacitatea arădenilor de a se mobiliza la vot și de a alege cel mai bun om pentru Arad, decât în coincidențe. Totuși, dacă în 9 iunie se va surpa și visul unui nou mandat pentru omul-rond? Dacă în cabina de vot arădenii își vor aminti că este mai ușor să faci „ronduri” doar acolo unde știi sigur că nu sunt probleme și astfel, rondurile cu care s-a lăudat Bibarț un întreg mandat au fost, de fapt, minciuni? Pentru că el nu s-a plimbat prin Arad ca să vadă cu ochii lui realitatea, ci și-a făcut trasee cu care să se laude, problemele reale ale orașului și cetățenilor fiind neinteresante pentru el.