S-au întâlnit în trafic, la semafor. Mașină lângă mașină. Romeo Hăjdățan a coborât geamul și a aruncat ideea spre Dan Merișca: „Am niște gânduri! Nu vrei să le pictezi?”… „Cum să nu!”, venea răspunsul, după care s-a făcut verde și din țevile de eșapament a ieșit fum. Așa a început povestea gândurilor pictate. În trafic, în forfota și presiunea orașului. Ce a rezultat? O „mini-Biblie” contemporană despre viață, despre stări de spirit, despre libertate. Un catalog al unui ansamblu de gânduri cernute în versuri și redate în imagini… dar, la un nivel subtil, sunt puțin mai mult decât niște simple gânduri. Fiindcă, întotdauna, dincolo de cromatică și undeva printre rânduri, mai este ceva…

Lansarea volumului „Gânduri pictate” și, totodată, vernisajul expoziției cu același nume au avut loc joi seara, la Librăria Cărturești, pe un ambient muzical oferit de Cvartetul Arădean, poetul Romeo Hăjdățan și pictorul Dan Merișca fiind prezentați de criticul de artă Antoniu Martin, criticul literar Adrian Sereș și pastorul Bisericii Baptiste „Golgota”, Vasile Duma.

Cele 47 de lucrări ale artistului Dan Merișca – tablourile originale care ilustrează, în volum, fiecare poezie în parte, fiecare gând al lui Romeo Hăjdățan – vor fi găzduite timp de două săptămâni de Librăria Cărturești, iar după un periplu prin Arad, începând de anul viitor, expoziția va lua drumul Europei, primul popas fiind Viena.

E o simbioză ciudată – dar funcțională – între aceste imagini și versuri. Pictorul a reușit să învăluie metaforele poetului într-o altă metaforă, să dea o valoare vizuală gândurilor, să „traducă” cuvintele în culori, chiar dacă, pe de altă parte, acestea au o reflexie interioară distinctă, o altă poveste, alte secrete. Dan Merișca vorbea despre etapele creației… etape care fuzionează cu viața artistului. Pentru pictor, tablourile sunt oglinde, pe care noi le vedem doar din partea cealaltă. Pentru privitor, culorile se întrepătrund și conturează un peisaj… iar pentru pictor: fiecare linie este o stare de spirit, fiecare urmă de culoare pastelată reprezintă un vortex de emoții.

„A zâmbit Cerul
și a-nflorit Pământul.
Doar apa sufletului
E încă rece
Netulburată de vreo adiere
Primăvăratică”

În ceea ce-l privește pe Romeo Hăjdățan, acesta a explicat cu modestie că nu merită să fie numit poet. „Când am văzut anunțul i-am spus lui Dan să vorbească cu cineva, să scoată cuvântul acela, fiindcă nu mă consider poet și dacă ar fi să mă consider, atunci doar pe raftul de jos. Ce este acest volum? Este șansa mea de refulare. Alții claxonează, înjură și arată anumite degete de la mâini sau picioare, în trafic. Emoția, starea lăuntrică iese, astfel, afară. Nu știu să vă spun când au fost scrise, care a fost contextul în care au fost scrise, la ce m-am gândit în momentul respectiv. Farmecul vieții este că fiecare dintre noi suntem unici. Eu nu sunt poet: toți suntem poeți. Eu nu sunt scriitor: toți suntem scriitori”, astfel el îndemnând pe toată lumea să nu își piardă sensibilitatea și simțul artistic.

El simte că lumea virtuală și televizorul ne-a „ucis”, că viata virtuală este „al treilea război mondial” la care contribuim cu toții: „știrea bombă”, „senzaționalul” ne mănâncă capacitatea de a iubi, pasiunea de a trăi, ne omoară șansa de a ne bucura de orice se întâmplă în jurul nostru. Însă… putem fi proprii noștri „salvatori”. De aceea, fiecare dintre noi poate fi scriitor, poet, ori pictor – pentru că, până la urmă, nu pictezi doar o pânză, nu scrii doar cuvinte… ci redai o parte din sufletul tău.