Evenimentele petrecute în Arad în aceste zile ar avea nevoie de analiza acelei instituții numite DNA (citită de-ne-a, cu accent pe toate vocalele), pe care ne-am imaginat-o în 2002, când a fost înființată de guvernul Năstase, ca Parchet Național Anticorupție, evident, la presiunea UE. Adică instituția populată doar de procurori care nu se lasă exploatați politic, curajoși ca orice erou popular, corecți și profesioniști când este vorba despre aplicarea legii. Da, și cinstiți.

Mare încredere au avut românii în DNA. De fapt, încrederea a venit la pachet cu speranța că instituția va mai potoli „foamea” aleșilor și numiților, ajunsă între timp la un nivel la care sumele cerute și date pentru atribuirea unor contracte te fac, uneori, să te crucești. Iar când este vorba despre marile lucrări de infrastructură, sumele pot deveni comparabile cu bugetele unor comune. Curios însă, despre unele dintre ele DNA pare să nu fi aflat nimic – că îmi vine greu să cred că nu vrea, că nu poate sau că nu are voie de la „împărăția politică”.

Dar să lăsăm marile teorii despre corupție și să venim la Arad, unde avem un caz concret, documente publice și niște întrebări atât de simple încât ar putea fi puse și fără mandat de procuror.

Dacă nu ați aflat despre licitația organizată de Primăria Arad, cu votul consilierilor municipali, pentru concesionarea unui teren de 1.727 de metri pătrați destinat construirii unui supermarket, citiți aici:

Dezvăluire. O licitație pentru toți, un teren public util aproape unuia singur: cazul viitorului Kaufland din Arad 

Iar dacă printre cititorii curioși se va afla și vreun procuror de la DNA, îl rog să citească și punctul de vedere oficial al Prefecturii, ca să nu creadă că doar presa este rea și „găsește gropi de locul oblu”:

Prefectura cere anularea licitației pentru terenul necesar viitorului Kaufland din Arad: „Grave încălcări ale dispozițiilor legale”

Cu o zi înainte de licitație, prefectul Mihai Pașca a cerut într-o conferință de presă anularea întregii proceduri, urmând ca, în caz contrar, să depună contestație la Tribunal, cu consecința imediată, automat, a suspendării procedurii.

Primăria a transmis urgent un punct de vedere, în care însă nu a răspuns la nicio acuzație, din cele multe cuprinse în articolul colegei Raluca Medeleanu, documentul fiind doar un fel de însăilare de considerații teoretice privind procedurile de licitație și concesionare.

            Terenul scos la licitație pentru concesiune este cel „împădurit”

Surpriza cu adevădat demnă de cercetarea DNA a venit a doua zi. Primăria nu a luat nicio măsură pentru anularea procedurii și, curios, nici pentru oprirea ei ca efect al acțiunii introduse de Prefectură în contencios administrativ. Precizăm că prefectul Mihai Pașca ne-a confirmat că în dimineața zilei de 20 august, când era programată licitația, Instituția Prefectului a atacat la Tribunalul Arad actul administrativ în cauză.

Or, potrivit art. 3 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, actul atacat de prefect este suspendat de drept (s.m., VM) până la soluționarea cauzei. Nu trebuia, așadar, ca Tribunalul să dispună suspendarea, de vreme ce opera în temeiul legii. Dar este obligatorie!

Ce s-a întâmplat de, totuși, licitația a avut loc ne este greu să vă spunem. În Primărie nimeni nu a vrut să spună un cuvânt pe această temă. Iar tăcerea aceasta face lucrurile și mai interesante.

Totuși, când a aflat oficial Primăria că Prefectura atacase actul? Cine a fost informat? La ce oră? Cine a decis că licitația poate continua? Și, mai ales, cum s-a ajuns ca o procedură întemeiată pe un act suspendat de drept să meargă înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Noi putem doar să punem aceste întrebări.

Un procuror DNA, în schimb, poate afla și răspunsurile.

Șmecheria (este o șmecherie, totuși) pare destul de simplă. Actul administrativ contestat nu este suspendat de îndată, așa se va spune că a produs efecte (discutabil) și, la fel ca în cazul Podului hobanat. Prin urmare, degeaba le va anula Curtea de Apel Timișoara, pentru că efectele s-au consumat. Este deja un adevărat modus operandi ce poartă marca primăriei Arad (probabil juriștii au făcut ceva cursuri de perfecționare în domeniu, că doar de vreo doi ani au devenit așa de pricepuți la „șmecherii” procedurale sau o fi altcineva cel ce conduce aceste „operațiuni”?).

Evident, nici noi, nici Prefectura nu am putut face o cercetare amănunțită a întregii activități ce pare a avea caracter penal, cu dosarul în față cum se spune, cu declarații ale împricinaților și ale unor funcționari publici implicați mai mult sau mai puțin. Asemenea cercetare o poate face însă un procuror DNA sau mai mulți – dacă nu în considerarea valorii prejudiciului, în considerarea înaltelor funcții pe care le unii le ocupă în aparatul administrativ municipal (OUG 43/2002, art 13).

Dar chiar și numai din documentația publică a licitației se poate înțelege de ce există suspiciunea că avem de-a face cu o procedură ale cărei condiții par croite pentru un anumit competitor – care, întâmplător sau nu, a intrat în Arad printr-o acțiune extrem de controversată legată de fostul Stadion „Vagonul”.

Cine a stabilit aceste condiții, cine le-a avizat, de ce au fost stabilite tocmai așa și dacă există o explicație rezonabilă pentru faptul că ele conduc spre un anumit beneficiar sunt întrebări la care noi putem cere răspunsuri. Un procuror DNA însă, poate face mult mai mult.

Dacă această procedură a fost într-adevăr construită pentru favorizarea unui anumit competitor, mai rămâne de aflat cine, la solicitarea cui, de ce și, dacă va fi cazul, pentru ce a făcut-o. Noi nu avem răspunsurile și nici nu pretindem că le avem. Suspiciuni, da.

Dar tocmai pentru asemenea situații există instituții ale statului care au acces la documente, pot audia funcționari și pot stabili cine a luat fiecare decizie.  În acest sens merită amintit un episod mai vechi, poate fără vreo legătură cu actuala concesiune, ci pentru că spune ceva despre felul în care patrimoniul public a mai fost administrat în Arad.

Pentru ediția din 2024 a Festivalului Berii, administratorul public Vlad-Bogdan Boca a susținut în Consiliul de Administrație al Recons cedarea Ștrandului Neptun unei firme private în condiții care au provocat atunci un scandal public. Faptele sunt cunoscute, documentele există, iar membrii de atunci ai Consiliului de Administrație pot explica și astăzi cum s-au luat deciziile.

Atât. Nu este treaba noastră să cercetăm dacă există vreo legătură âcu actuala licitație, dacă.

După ce a predat Ștrandul Neptun unui privat, pentru Festivalul Berii, declanșând un imens scandal, administrația revine și ne „îmbată” cu un orar schimbat 

În tot acest timp, primarul Bibarț pare tot mai prezent într-o altă realitate, paralelă, în care își exersează talentul cinematografic la secțiunea scurtmetraje de ficțiune, cu premiera la cinematograful TikTok.

În continuare ne întrebăm ce mai așteaptă DNA pentru a verifica dacă există sau nu fapte de competența sa? Chiar nu este nimeni curios să afle cine a întocmit caietul de sarcini și cum explică autorii lui condițiile despre care prefectul județului spune că favorizează un anumit competitor?

Și, mai ales, nu este nimeni curios să afle cum a fost posibil ca licitația să continue după ce actul administrativ fusese atacat de prefect și, potrivit legii, suspendat de drept? Poate, pentru toate acestea există explicații perfect legale. Foarte bine. Să fie găsite și făcute cunoscute. Dar tocmai asta înseamnă o verificare.

Nu știm dacă s-a comis o infracțiune și nici nu avem cum să stabilim asta. Dar putem vedea o procedură despre care prefectul județului spune că pare construită în favoarea unui anumit competitor. Putem vedea că actul administrativ a fost atacat în instanță și, deși a fost suspendat de drept, licitația s-a ținut. Și mai putem vedea că Primăria refuză să explice cum a fost posibil.

Mai departe este treaba altora. Dacă nici asemenea împrejurări nu sunt suficiente pentru a deschide dosarul și a pune câteva întrebări, atunci problema nu mai este numai ce se întâmplă în Primăria Arad. Problema este și ce rost mai are DNA.

Pentru că, dacă nici astea nu sunt de competența DNA, atunci chiar că nicio faptă nu mai este.