Cum nu poți să faci Cultură cu cei ce nu citesc cărți și se socializează doar în Cluburi de Fițe și pe Facebook, tot așa nu poți să scoți în evidență performanța sportivă într-un concurs de atletism unde „actorii Principali” au fost VIP-urile înțolite cu „cârpe” achiziționate pe la magazinele de prin Milano și Paris.

Când la un concurs de aruncat chestii grele la distanță, atracția principală au reprezentat-o Foștii, iar în tribunele goale mai ales de copii, interesul „spectatorilor” era vânătoarea de selfiuri, tu cel interesat de urmărit actuali și viitori medaliați la Olimpiadă erai privit ca un idiot. Ce să mai spun de felul în care ai fost privit când, fiind vorbitor de limbă romană, ai avut curajul să porți un alt drapel decât cel roșu, galben și albastru. Un coctail de ură, mirare și  dispreț.

Singura performanță aplaudată și încurajată a fost a arădeanului Andrei Gag. Nu pentru performanța în sine ci pur și simplu pentru că este arădean. Dar și în cazul lui care are o șansă reală să aducă de la Rio o medalie olimpică delegației românești, interesul unui oraș de peste 100 000 de locuitori a fost reprezentată de  prezența în tribune a circa 100 de spectatori. Nu sunt uimit!

Ca și în cazul Culturii unde trebuie să ai un interes pornit din educația primită până la Bacalaureat, tot așa interesul pentru performanțele sportive vine tot din educația pentru mișcare primită acasă în sânul familiei, la școală și în societate.

Lipsa arădenilor din tribune, nu poate fi scuzată cu vremea răcoroasă.

Eu doar constat, că dacă nu-i muzică populară sau manele, mici și bere, nu se dă nimic gratis, atunci interesul este extrem de scăzut. Până și intrarea la eveniment a fost „la liber”. La cei pe care îi criticăm mai nou pentru lipsa de Morală Creștină și-i acuzăm de perversiune sexuală, fiindcă ne obligă să avem o legislație care protejează Omul și nu „Familia”, biletul de intrare la un Campionat European, ar fi costat cel puțin 50 de Euro. Poate și la ei pe o vreme „urâtă” ar mai fi rămas locuri libere într-un stadion de 30-35 000 de locuri.

Când educația sportivă a încăput pe mâna unor burtoși, ce pot doar candida la Guiness World Record Book ca cei mai mari mâncăi, interesul pentru Atletism nu poate fi decât cel văzut în weekend la Gloria. O Glorie pe care am câștigat-o prin neparticipare și care a fost luată acasă ca amintire de către delegațiile participante.

Azi în loc să scriu că „Aradul duce lipsă de stadioane”, constat că la un Campionat European am avut spectatori ca la un meci de fotbal pentru amatori.

Avem conducătorii pe care-i merităm și preocupările noastre ne definesc și în perspectiva Europeană. Eu zic că acest eveniment nu a făcut alt ceva decât să ne sublinieze încă o dată, renumele deja câștigat de națiune de șpăgari, hoți și cerșetori. Cum altfel?!

Păi dacă la un Campionat European nu am reușit să umplem niște tribune rahitice, atunci cum putem avea pretenția să ne unim forțele Urbei întru Schimbare? Dacă nu din interes sportiv, atunci măcar din patriotism local. Dar nici din ală nu mai există unul genuin și neîndoctrinat cu mici și bere, sau pe la niscaiva „Adunări”.

Sau poate că ăsta o fost baiul că era duminică și Cruciații lui Papuc, s-au înghesuit prin locașurile de rugăciune, ca Dumnezeu să le ierte păcatele făcute de duminica trecută, când or suduit de cum or pășit afară pe trotuar.

Singurul citat care persistă cu încăpățânare este cel auzit la o televiziune  românească, spus de o bătrânică care a ajuns bătaia de joc a politicienilor mafioți: „România-i o țară de căcat!”

Peterpan