Cristian Galea este candidatul din partea PMP la Primăria Aradului. Ne-am întâlnit cu el chiar în biroul redacției Special Arad. Nu ne cunoșteam și tocmai de aceea am purtat o discuție liberă timp de mai bine de o oră, o discuție în urmă căreia am dorit să aflăm cine este Cristian Galea.

Fiind primul interviu, am aprofundat mai mult aspecte din viața candidatului PMP la Primăria Aradului, fără a vorbi încă despre proiectele pe care le are. Aflat la primul său rol politic din viață, Cristian Galea, a vorbit despre viața lui, despre familie, despre religie și despre modul cum a acceptat să candideze la funcția de edil al Aradului.

Ca profil, Cristian Galea este exact cum s-a prezentat: „o persoană educată cu caracter curat, cu trecut curat, cu ceva influență”, dar pentru asta citiți mai multe în interviul de mai jos.

INTERVIU

Este primul rol politic al lui Cristian Galea?

Corect, este primul rol politic. Invitația a venit în decembrie anul trecut. Eu nu am avut legătură cu politica deloc, cu patriotismul, însă, da. Nu știu dacă se suprapun una peste alta dar nu am mai fost membru în niciun partid, am stat departe de politică și politicieni. Invitația a venit din partea lui Mihai Neamțu, un alt arădean educat. L-am urmărit pe el de mulți ani. Pe el, pe Papahagi, oameni educați, creștini oarecum tradiționali, iar latura asta este și zona mea.

Mihai Neamțu fusese la mine la biserică anul trecut. A ajuns la noi la biserică și a avut un mesaj extrem de bun dar nu am vorbit deloc despre politică. În decembrie a venit un mesaj din partea lui prin Florin Remețan dacă mă interesează să candidez la primărie.

Criteriile pe care le căutau ei erau: o persoană educată cu caracter curat, cu trecut curat, cu ceva influență, iar asta derivă din faptul că sunt pastor și mi-au spus că eu mă pliez pe cerințele astea.

Care a fost răspunsul pe care l-ai dat?

Categoric, NU. Nu mă interesează, nu sunt curios, nu mă interesează să intru în politică din cauza faptului că știam că dacă intri în politică te mânjești. Ajungi acolo, te murdărești și devii exact ca politicienii zilei. Au insistat să ne întâlnim, eu cu Mihai și cu Florin și în urma insistenței, pentru că îl cunosc pe Mihai Neamțu, în timp ce pe Florin Remețan nu îl cunoșteam și nici nu am auzit de el, din respect m-am întâlnit cu ei în 27 decembrie. Ne-am întâlnit și după o oră în care mi-au prezentat viziunea partidului m-au întrebat dacă mă bag… Le-am spus că apreciez că s-au gândit la mine, că m-au invitat dar eu nu sunt interesat de chestiunile astea. La despărțire mi-a spus Mihai să mă gândesc timp de o lună de zile. Eu știam încă de atunci că răspunsul va fi tot „NU”, dar el mi-a spus că știe că eu am o relație cu Dumnezeu și mi-a cerut doar să mă rog, ca apoi să ne vedem după o lună.

Ce s-a întâmplat în acea lună?

A început călătoria de o lună de zile, probabil una dintre cele mai grele luni pe care eu le-am avut vreodată ca să iau o decizie. La începutul lui februarie am dat un răspuns. Am ținut în toată această perioadă toate lucrurile pentru mine, nu am vorbit cu oamenii în perioada aceea pentru că mă consider un om spiritual, realist vorbind și în toată acea lună am postit, m-am rugat și repet, a fost o lună incredibilă pentru mine. Deși nu am spus la oameni nimic, doar familia mea știa. Mai știau și doi mentori de-ai mei, unul din Atena și un englez, iar ei mi-au spus amândoi că voi găsi răspunsul în inima mea. Nimeni nu m-a influențat, iar în luna respectivă am avut tot felul de interacțiuni, am primit telefoane de la oameni cu care nu aveam legătură, iar tot ce s-a întâmplat în luna aceea am notat într-un jurnal. Oarecum atribui lui Dumnezeu toate aceste lucruri pentru că după o lună de zile, toate interacțiunile acestea care au fost zilnice mă făceau să plâng. Aveam impresia că vrea Dumnezeu, că insistă, să mă împingă în zona aceasta și nici astăzi nu înțeleg în totalitate de ce, dar uite că sunt aici.

Ai simțit la un moment dat că răspunsul va fi „DA”?

Spre sfârșitul acelei luni… Am început luna cu un categoric nu, iar pe parcurs, la începutul lunii februarie, l-am sunat pe Mihai Neamțu și i-am transmis că din tot ceea ce am înțeles în acea lună de gândire, de rugăciune, a fost că trebuie să mă fac disponibil.

Să mergem puțin înapoi și să facem portretul candidatului Cristian Galea: unde ești născut, cine sunt părinții, unde ai făcut școala și cum ai ajuns la acest moment din viața ta?

Sunt născut în Arad, am 43 de ani, tatăl meu este din Bihor, iar de acolo și vine numele Galea, iar mama mea este din satul Luguzău, comuna Șilindia. Mai am un frate cu șase ani mai mare decât mine care locuiește în Canada. În 2002, după ce m-am căsătorit, am depus actele pentru a emigra în Canada, am ajuns aproape de finalizarea acestui proces și nu aveam niciun fel de problemă să plec. L-am convins pe fratele meu, el a plecat iar eu am renunțat. Nu știu nici acum de ce am renunțat, dar sunt patriot de felul meu. M-am căsătorit în anul 2001, am cinci copii împreună cu soția mea Monica, cel mai mare are 17 ani, este băiat, iar cel mai mic are 7 ani. Sunt doi băieți și trei fete în… mijloc.

Foto: Cristian Galea, împreună cu soția lui, Monica, și cu cei cinci copii ai lor

Părinții mei sunt muncitori, atât tata cât și mama au lucrat toată viața la același loc de muncă. Tatăl a fost la întreținere la Vagoane, a muncit greu, iar mama la Tricoul Roșu. Maximum ce au putut să ne dea mie și fratelui meu este o școală. Ne-au ținut în facultate pe mine și pe fratele meu. Eu am intrat în 1995 la facultate la Timișoara, la Automatizări și Calculatoare, iar la liceu am fost la „Iuliu Maniu”, la profilul Electronică, fostul Liceu Industrial Nr. 2, actualul Colegiu Național de Informatică. Am avut profesori buni.

Ce a urmat după liceu?

Am reușit să intru la facultate, așa cum am mai spus la Automatizări și Calculatoare la Timișoara, am absolvit-o în 2001 după ce am pierdut un an. În anul III de facultate am avut tuberculoză. A fost greu, și facultatea a fost grea, printre cele mai grele din Timișoara. În anul III, chiar când am terminat sesiunea m-am îmbolnăvit. După absolvire m-am angajat la SIF Banat-Crișana, condus pe vremea aceea de Ioan Cuzman. A fost un post bun, administrator de rețea. Directoarea, Carmen Dumitrescu, o femeie de nota zece, la interviu m-a întrebat care sunt atuurile mele, pentru că așa se întreba la interviuri. Unul dintre atuurile mele pe atunci, fiind proaspăt căsătorit, a fost, cred că cel mai important dintre toate, faptul că îmi iubesc soția. Chiar este și era real. După jumătate de an mi-a spus că tocmai din cauza asta m-a angajat pe mine deși eram poate cel mai novice dintre toți.

Când a început și cum a început povestea legată de religie?

Tatăl meu vine dintr-o familie penticostală, bunicul meu fiind printre primii penticostali din România. Bunicul și străbunicul meu au fost prigoniți din această cauză. Ei locuiau în zona Ceica, din Bihor. Tata a venit la Arad, la școală și a rămas aici. S-a angajat și a intrat în Partidul Comunist, iar el a renunțat la a mai fi penticostal. S-a căsătorit cu mama, care era ortodoxă. Pe mine și pe fratele ne-a trimis la biserica de penticostali. După Revoluția din 1989, tatăl și mama mea s-au botezat amândoi la penticostali. Practic, eu am crescut în biserica penticostală din Bujac. Am fost botezat la 16 ani. Eram foarte activ, sunt pianist, muzician, chitarist, fanfarist, practic acolo mi-am petrecut viața.

Să mergem cronologic: cum s-a întâmplat să îți faci firmă?

Înainte de schimbarea macazului din punct de vedere al religiei, s-a schimbat macazul profesional. În 1996 aveam colegi de facultate care aduceau calculatoare din Ungaria. Luam de la ei și vindeam în Arad prin intermediul ziarului Vând și Cumpăr. Vindeam și în perioada în care eram la SIF Banat-Crișana. Mi-am făcut firma în anul 2.000 și în 2005 am riscat continuând doar pe mediul antreprenorial. Am prins acel boom economic și în acea perioadă ne-am făcut casa de la Turnu, în care locuim și acum. Am ales să ne construim o casă la Turnu pentru că acolo prețurile erau mai accesibile comparativ cu Aradul. Am rămas cu firma până în ziua de astăzi. Este o firmă cu trei angajați, printre care și soția mea.

Cum ai ajuns să păstorești o biserică nouă?

Mă pasionează religia cu tot ceea ce ține de ea. Astfel, în 2008 am fost în Africa, iar acest lucru a fost decisiv pentru o schimbare a macazului din punct de vedere spiritual. Am fost de două ori în Africa ca și misionar, iar despre ceea ce am văzut în Benin și în Nigeria putem scrie mult. Acolo am văzut prima oară în viața mea lucruri spirituale întâmplându-se real. Am văzut demonizări și exorcizări. În Benin am stat o lună, este țara în care s-a născut voodoo. Am fost în sate să vorbesc despre Dumnezeu, sate în care oamenii erau parțial dezbrăcați. Într-o zi, după ce am proiectat un film despre Iisus, a venit la mine un vraci din sat și mi-a zis: „Ce faceți voi aici mă deranjează foarte mult pe mine”. Apoi s-au întâmplat niște lucruri negative cu mine personal. Am fost aproape de moarte fiind infectat cu malarie… Foarte multe chestii ni s-au întâmplat acolo. Întors acasă din Benin, am descoperit că religia înseamnă mai mult decât ceea ce știam eu până atunci.

În anul 2009, un grup mic de oameni am decis să începem un nou proiect religios, mai modernist, eu fiind de felul meu un progresist. Am început să ne întâlnim duminica. În trei-patru ani am ajuns la câteva sute de membri, creând astfel o nouă comunitate.

Este firul roșu al vieții mele. Nici firmă nu am vrut să am, dar am fost împins oarecum. Nici biserică nu am vrut să am, dar m-am trezit oarecum cu ea după ce la adunările noastre ne adunam deja peste 40-50 de oameni. După jumătate de an, oamenii au spus ca eu și un coleg să fim lideri. Funcționăm ca și biserică pe un ONG, nefiind înrolați în niciun cult, fiind o biserică non-denominațională. Ne numim Biserica Creștină Adoram, și atât. Poate să vină oricine, iar forma ei este simplă. În urmă cu câteva luni, nici primar nu mă gândeam să ajung, dar uite că sunt în cursa pentru Primărie…

Unde ai învățat să cânți la instrumente?

Toată viața am fost autodidact. Pianul a apărut în viața mea după un accident pe care l-am avut la 12 ani și am fost în comă. Eu am suferit mult în viața mea și am și un mesaj pe Youtube care se intitulează Povestea vieții mele. Mi-am spart capul de vreo 15 ori, am avut malarie, tuberculoză, mâini rupte, am fost în comă. După ce am avut malarie, din 2008, s-a oprit tot. De atunci, eu și familia mea am fost feriți de probleme de sănătate și nu am mai avut nevoie de medicație decât foarte rar. După zece zile la reanimare, imediat după Revoluție, în urma unui accident cu mașina, tatăl meu venea la patul meu din spital și mereu plângea. În timp ce stăteam pe pat, tata mi-a spus că atunci când ies din spital îmi cumpără ce vreau eu. Am dorit o bicicletă, iar când am ieșit i-am cerut-o. A venit acasă cu o orgă mică, pentru că nu voia să-mi ia bicicletă de frică că mă accidentez din nou. De atunci, de când am primit orga, am învățat singur să cânt la orgă, la pian, la chitară și la instrumente de alamă.

Și după toate acestea te vezi primar al Aradului?

Categoric! Nu sunt un om mândru și cred că mândria este la fel de păcătoasă ca și modestia falsă. Eu, toată viața mea, dacă am apucat un lucru am dat totul pentru lucrul respectiv. L-am făcut în excelență și am putut să fac orice. Nu am fost antreprenor. Mi-am făcut acea firmă, una din prima generație a firmelor de IT din Arad, am construit frumos, pe corectitudine, fără să tragem țepe – ca să folosesc un limbaj mai colocvial – și este în picioare și astăzi. Apoi am început cu această biserică, fără a avea școală, fără a fi pastor sau vreo școală teologică, fără a mai fi făcut așa ceva, iar astăzi suntem priviți cu admirație la nivel local, cât și la nivel național. După ce am devenit pastor, am urmat Facultatea de Teologie din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, pe care am absolvit-o în 2012.

Nu am fost în zona politică, dar sunt convins că pot să fac și acest lucru fără niciun fel de probleme. De ce? Pentru că eu construiesc pe trei lucruri care reprezintă filozofia vieții mele: chemare, caracter și competență. Studiez mult leadership de zece ani, citesc mult. Mă uit în jurul meu, la ceilalți candidați, și sunt oarecum dezamăgit. Pot să țin un discurs oricâți oameni sunt în jurul meu, am o minte logică, sunt vizionar ca și om. Toate astea mă fac să mă consider potrivit unei astfel de poziții.

Cum ai văzut politica din exterior înainte de a face acest pas al candidaturii?

Perspectiva mea era și este că mulți oameni din această zonă sunt politicieni de doi bani. Sunt convins că sunt și excepții. Sunt oameni care accesează locurile astea din cauza unor motivații nesănătoase. Până la urmă eu încerc să mă uit la toți oamenii dintr-o perspectivă etică și corectă, neutră pot să îi spun. Ca și pastor m-am educat în a nu judeca oamenii, să-i iubesc pe toți, să-i ajut pe toți și încerc să aplic lucrul ăsta la toate nivelurile. Cred că motivațiile lor, și de aici pleacă tot, nu sunt întotdeauna sănătoase. Asta generează problemele. Se duc acolo având dorința să se îmbogățească, să își găsească femei mai ușor, vor să țină un microfon în mână și își extrag identitatea din aceste lucruri. Eu îi spun 3G: girls, glory, gold. Sunt lucrurile care animă mare parte din actuala clasă politică românească…

Cum vedeți această schimbare?

Prin a fi un exemplu. Vorbesc de caracter, la care m-am testat. Cred că este nevoie de oameni cu caracter real, curat, cu motivații sănătoase și sincere. Cred că politica nu este așa de grea cum pare din exterior. Eu o vedeam un loc dubios, complicat. Astăzi nu mai văd lucrurile așa. Cred că schimbările se pot face foarte simplu punând în funcții cheie oameni sănătoși la caracter, care chiar doresc să facă bine. Problema este cum îi atragem aici ca să dăm o altă față politicii. Este un perpetuum mobile situația în care ne învârtim acum.

Aveți o echipă cu care să acoperiți aceste locuri?

Am o echipă și am și idei. Personal nu îmi propun ca dacă ajung primar să îi dau afară pe toți din primărie doar pentru că fac parte dintr-un alt partid. M-aș duce foarte mult pe eficiență. Dacă ești bun nu contează din ce partid faci parte. Au fost oameni la care le-am recomandat să intre în partide ca PNL sau PSD. Ești în PSD, fii om bun în PSD, la fel și în PNL, pentru că toate partidele au nevoie de o reformă.

Personal nu am nicio obligație față de nimeni. Nu a venit nimeni să îmi dea bani să îmi spună: „uite, îți dau bani și când ajungi acolo îmi dai și mie un post bun”.

Despre PMP, partidul condus la Arad de Florin Remețan, ce părere ai?

Mie personal nu mi s-a impus nimic intrând în această luptă. Nu mi s-a cerut niciun leu. Dimpotrivă, mi s-a dat libertate și sunt foarte apreciat chiar la nivel național. Din partea partidului nu mi s-a impus nici să pun pe cineva consilier, nici să fac lucrurile într-un mod anume cum ar vrea partidul, nici să spun anumite lucruri. Partidul sau Florin Remețan nu mi-au cerut nimic. Partidele nu sunt o biserică. Rolul meu este ca acolo unde sunt chemat să schimb lucrurile în bine și asta încerc și la PMP.

Te vezi învingător în această cursă pentru fotoliul de primar al Aradului?

La început nu m-am văzut, dar cum a trecut timpul, la cât de fărâmițați sunt cei din alte partide, șansele mele cresc în fiecare zi mai mult. Bazinul meu de votanți este constant, iar pe măsură ce se dezbină mai mult taberele adverse, posibilitatea ca eu să ies învingător devine tot mai reală. Tot ceea ce depinde de mine, ceea ce trebuie să fac, este să rămân ceea ce sunt și ceea ce am fost până să fac acest pas.

(P)