Știri Arad. Continuă seria scrisorilor în care sunt povestite experiențele trăite de mămicile din Arad, sau de copiii acestora, în Secția de Boli Infecțioase Copii din Arad. Multe dintre ele au fost depuse și la Consiliul Județean Arad.

Astăzi vă prezentăm experiența trăită de Mario Feher, un copil de 9 ani, fiul Irinei Feher, internat chiar în perioada în care în spital se afla și Cristina Rusu semnatara scrisorii care a făcut vâlvă în sistemul medical arădean. Mario a fost suspect de meningită și, deși analizele medicale au infirmat acest lucru, doamna dr. Dana Oprea, șefa secției de la Boli Infecțioase Copii, dorea să-l țină internat o perioadă de zece zile. Copilul nu a fost hrănit și nici nu a băut apă timp de 20 de ore!

Mai jos puteți citi scrisoarea Irinei Feher

„Numele meu este Feher Irina, iar în data de 3 martie 2017 m-am prezentat la Unitatea de Primiri Urgență (UPU) din cadrul Spitalului Județean Arad deoarece minorul Feher Mario, în vârstă de 9 ani, acuza dureri de cap, stare febrilă care persista de mai bine de 15 ore, senzație de greață, stare generală alterată, tuse seacă și gonoree apoasă. În urma consultației mi s-a spus că băiatul meu prezintă și o anumită redoare de ceafă, fapt pentru care mi s-au întocmit actele de internare pe Secția de Boli Infecțioase Copii, cu suspiciune de meningită.

Ajunși la Secția de Boli Infecțioase Copii, asistenta a completat toate documentele necesare internării, punându-mi în vedere faptul că eu nu voi putea fi internată ca însoțitor cu copilul meu, pe motivul unui ordin intern. Am acceptat cu greu această situație, dar fiind convinsă că am lăsat copilul pe mâini bune m-am consolat cu gândul că este spre binele lui. Mi s-a solicitat să îmi dau acordul pentru efectuarea puncției lombare, această procedură fiind singura care putea să confirme sau să infirme diagnosticul. Bineînțeles, am fost de acord și cu acest lucru. Pentru binele copilului…

Dar nu mi s-a spus că acesta, în urma procedurii, trebuie să stea sub supraveghere, din cauză că nu are voie să se ridice o oră și jumătate, chiar două, după intervenție. Menționez faptul că puncția lombară nu s-a efectuat în mediu septic, ci pe patul de spital din salonul unde a fost internat.

După internare i-am adus copilului pijamale, mâncare, apă, obiecte de igienă personală pe care le-am predat asistentei, accesul pe secție fiind strict interzis. Ulterior puncției lombare am discutat cu dr. Oprea Dana, care mi-a spus că analiza evidențiază un „început de meningită”, iar datorită acestui fapt se impune spitalizare pe un termen de zece (10) zile, cu tratament adecvat.

În urma discuției avute cu o mămică internată în salonul alăturat, prin care mi se aducea la cunoștință că fiul meu nu era îngrijit cum ar fi normal, că acesta a fost lăsat singur după puncție și asta datorită personalului care era insuficient, m-am deplasat în dimineața următoare la spital să verific care este situația. Ajunși la spital, am intrat pe secție în salonul fiului meu, unde am stat cel puțin jumătate de oră, timp în care nu am văzut nicio asistentă, sau un cadru medical. În acest timp au intrat și au ieșit cel puțin 3 persoane, nestingherite, dat fiind faptul că secția era total nesupravegheată.

Pe fiul meu l-am găsit îmbrăcat cu aceleași haine cu care l-am internat cu o zi înainte, întins pe un cearceaf rupt și pătat de sânge, nemâncat de 20 de ore, cu toate că i-am trimis mâncare cu o seară înainte. Mi-a spus că s-a simțit foarte slăbit să mânânce singur, ba mai mult, avea buzele crăpate până la sânge de sete. Mi-a spus că în noaptea precedentă a tot căutat pe cineva să îi dea un pahar cu apă și abia a primit, dat fiind faptul că nu se afla nicio asistentă pe secție. Eu îi trimisesem două sticle cu apă în pachet dar nu a fost informat de acest lucru. Avea pe comodă și micul dejun primit în dimineața zilei de 04.03.2017, doi crenvursti de o calitate cel puțin îndoielnică și o bucată de brânză, dat fiind faptul că era pe regim hepatic. Menționez că acest mic dejun era de-a dreptul necomestibil.

La un moment dat a apărut un asistent medical căruia i-am comunicat că dorim transferul la spitalul din Timișoara, deoarece acolo aș putea fi internată alături de copilul meu, acest lucru fiind refuzat pe motiv că „nu se poate, așa a zis doamna doctor”. La insistențele noastre am primit fișa de externare în care, surpriză: diagnosticul era cel de meningism, nu meningită, cum am fost informată telefonic de doamna doctor Oprea Dana.

Având în vedere că nu ni s-a acceptat transferul la Spitalul de Boli Infecțioase din Timișoara ci doar ni s-a eliberat o scrisoare medicală, a trebuit să ne prezentăm la camera de gardă a Spitalului „Luis Țurcanu” unde ea fost consultat de doi medici. Aceștia au luată hotărârea internării copilului pe secția de pediatrie, starea lui generală fiind mult îmbunătățită față de ziua precedentă, nici vorba la boli infecțioase deoarece conform rezultatului puncției lombare era evident că suspiciunea de meningită a fost infirmată. Copilului i s-a pus diagnosticul de „guturai comun” și i s-a prescris tratament fără antibiotice. Menționez că analizele de sânge efectuate atât la Arad, cât și la Timișoara nu evidențiau modificări semnificative.

Am hotărât să relatez aceste fapte deoarece este de neînțeles cum, dacă puncția lombară a infirmat diagnosticul demeningită, doamna doctor a insistat ca fiul meu să rămână internat pe Secția de Boli Infecțioase „10 zile”, cu tratament aferent.

Nu mai spun faptul că un copil de 9 ani nu este normal, și nici legal, să stea singur în spital având în vedere faptul personalul medical este insuficient, iar acesta nu ar putea primi îngrijirea cuvenită.

11.03.2017

Feher Irina”