În această primăvară, la Bienala de Artă de la Veneția 2026 (9 mai – 22 noiembrie), Republica Moldova bifează o premieră istorică: participă pentru prima dată cu un pavilion oficial, iar în centrul acestui demers cultural se află, discret dar esențial, un arhitect din Arad.

Proiectul este realizat de artistul Pavel Brăila, curatoriat de Adelina Luft și construit de arhitectul arădean Claudiu Ionescu, care a început lucrările la mijlocul lunii aprilie, cu mai puțin de o lună înainte de deschidere. Expoziția, intitulată „În a mia și a doua noapte”, este găzduită în capela Santa Veneranda din Chiesa dei Santi Geremia e Lucia.

Instalația propusă de echipa Brăila-Ionescu transformă spațiul sacru al capelei într-o experiență imersivă.

Foto: Vadim Hîncu

Elementul central: drone concepute sub forma unor „covoare zburătoare”, care inversează simbolistica familiară a tehnologiei militare. Practic, lucrarea propune o reflecție asupra relației dintre pace, memorie, tehnologie și solidaritate, într-un context global marcat de instabilitate geopolitică și militară.

„De data aceasta nu mai sunt drone asupritoare, care creează sentimentul de război, ci sunt drone care vin să salveze omenirea”, explică arhitectul Claudiu Ionescu.

Foto: Vadim Hîncu

Expoziția este gândită ca o experiență senzorială totală, care nu doar se vede și se aude, ci se și simte: „Sunetul dronelor e aproape asurzitor și simți și vântul creat. Trăirea efectivă a expoziției nu poți s-o ai decât venind în acest spațiu”, spune arhitectul.

Instalația este inspirată din tradiția covoarelor țesute în Republica Moldova, dar și din colecția de povești „O mie și una de nopți”, transformând astfel imaginația și creativitatea orientală într-un mesaj subliminal al continuității culturale în spațiul european.

Expoziția Republicii Moldova va avea acces liber pentru public.

De la un concept inițial pentru România, la o nouă reprezentare

Foto: Vadim Hîncu

Proiectul a avut o evoluție aparte: gândit inițial pentru pavilionul României, a fost ulterior adaptat pentru participarea Republicii Moldova la Bienală.

„Conceptul fiind foarte puternic, merita să-l ducem mai departe”, spune arhitectul.

Această continuitate a permis nu doar rafinarea ideii artistice, ci și integrarea ei într-un moment cu o semnificație specială: debutul Republicii Moldova în circuitul oficial al Bienalei.

„Mă bucur că prima participare oficială a Republicii Moldova la La Biennale di Venezia are loc prin acest proiect, care s-a conturat din realitatea prezentului și poartă un mesaj subtil, dar puternic. Covorul este un simbol universal al casei și al grijii, însă cerul nu mai înseamnă doar libertate, ci și teamă. Imaginând un alt capitol — a o mie și a doua noapte — dronele din instalație nu amenință, ci susțin: transformă un instrument al controlului într-un gest de protecție. Este o lucrare despre fragilitate, dar și despre capacitatea noastră de a rămâne împreună și de a imagina o lume mai sigură”, a spus artistul Pavel Brăila, potrivit comunicatului Ministerului Culturii din Moldova.

Foto: Vadim Hîncu

Claudiu Ionescu – între infrastructură critică și spații culturale

Pentru arhitectul Claudiu Ionescu, proiectul de la Veneția nu este o excepție, ci o extensie a unui parcurs profesional care îmbină arhitectura tehnică și interesul pentru proiectele culturale.

Născut la Arad în 1985 și stabilit la București de aproximativ un deceniu, arhitectul are în portofoliu proiecte de infrastructură majoră, inclusiv implicări în dezvoltarea unor aeroporturi, cum ar fi cel din Iași – despre care ați putut citi pe Special Arad aici – sau un terminal nou la Otopeni – deocamdată într-o fază incipientă (proiect dezvoltat alături de firma de proiectare Leviatan și alte două echipe de arhitecți).

În paralel, Claudiu Ionescu a rămas conectat la zona artistică: în urmă cu zece ani a proiectat Muzeul Digital din Pecica (primul său proiect cultural), dar a avut și colaborări cu arhitectul Dorin Ștefan în diverse proiecte artistice.

Această dublă direcție se regăsește și în pavilionul moldovean: este o instalație tehnologică, dar construită cu o atenție clară pentru experiența artistică.

Pavel Brăila și realitățile socio-politice ale Europei de Est în circuitul artistic internațional

Foto: Vadim Hîncu

Autorul proiectului, Pavel Brăila, este unul dintre cei mai cunoscuți artiști contemporani din Republica Moldova, cu o carieră consolidată în circuitul expozițional internațional. A participat la evenimente de referință precum Documenta (2002, 2017; Berlin) și Manifesta 10 (2014; Sankt Petersburg), iar lucrările sale au fost prezentate în instituții precum Tate (Londra), Neue Nationalgalerie (Berlin), Moderna Museet (Stockholm), Museum Boijmans Van Beuningen (Rotterdam), Kiasma (Helsinki) și Renaissance Society (Chicago). Practica sa, care include film, fotografie, instalație și performance, explorează realitățile sociale și politice ale Europei de Est prin observație atentă și ironie subtilă.

Artistul are atât cetățenie moldovenească, cât și română, iar proiectul de la Veneția vine într-un moment în care colaborările transfrontaliere devin tot mai relevante – și complicate – în contextul artistic, diplomatic și politic european.

Ediția din acest an a Bienalei marchează și un capitol sensibil. Cu doar 9 zile înainte de deschidere, juriul internațional al Bienalei de Artă de la Veneția a demisionat în bloc, în semn de protest față de acceptarea Rusiei și a Israelului la ediția curentă. În aceste condiții, premiile vor fi acordate prin votul publicului.

Participarea Moldovei din acest an la Bienala de Artă de la Veneția este susținută de Ministerul Culturii din Chișinău, în cooperare cu Ministerul Afacerilor Externe, cu un buget de aproximativ 5 milioane de lei, completat prin parteneriate și sponsorizări.

O punte istorică între România, Moldova și Veneția – descoperită de Nicolae Iorga

Foto: Vadim Hîncu

În timp ce Republica Moldova a fost nevoită să „construiască” această participare de la zero (spațiul folosit, capela Santa Veneranda din Chiesa dei Santi Geremia e Lucia, este dat doar în chirie pentru pavilion), România are deja o tradiție consolidată la Veneția, legată istoric de Nicolae Iorga, precum și de Moldova.

Prezența culturală a României la Veneția este rodul viziunii istoricului Iorga, care a inaugurat în 1930 actualul Institut Român de Cultură și Cercetare Umanistică. La inițiativa sa, statul român a achiziționat strategic spații în Palazzo Correr, transformându-le într-un centru vital de cercetare. Iorga a urmărit aici documentarea legăturii profunde dintre Republica Serenissimă (denumirea veche a Veneției) și Țările Române, scoțând la lumină rolul lui Ștefan cel Mare ca partener strategic al flotei venețiene, susținut financiar pentru a bloca expansiunea otomană.

Această punte istorică s-a extins în 1938, când Iorga a obținut construcția Pavilionului României din Grădinile Napoleoniene din Veneția (Giardini della Biennale/Pubblici) – astăzi: spațiul oficial al României la Bienală. Sub egida Institutului Cultural Român, România operează dual: prin pavilionul istoric din Giardini și prin galeria de la parterul Palazzo Correr. Astfel, instituția continuă să lege trecutul diplomatic explorat de Iorga de efervescența artei contemporane românești prezentate la Veneția.

Astăzi, această continuitate istorică capătă o nouă dimensiune, indirectă. Dacă prezența României la Bienală este consolidată de aproape un secol, Republica Moldova face acum primul pas… cu ajutorul arhitectului român, născut la Arad.