miercuri, 12 februarie, 2025

Special Arad Logo

    Certitudini și nedumeriri: acum avem trădare fără trădători, după ce-am avut teroare fără teroriști

    de Valer Mărginean | 17 decembrie 2024, 8:12 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    7

    (foto: adevarul.ro)

    Cel puțin două sunt certitudinile care ne vor marca mulți ani existența: polarizarea accentuată a societății și trădarea. Demult nu mai suntem o națiune unită, dar nu mai știu când am fost atât de împărțiți în două tabere opuse și gata să înceapă un adevărat război în numele unor idei pe care, totuși, puțini le înțeleg. Inutil să mai spunem că fiecare este convins că se află de partea bună a hăului ce desparte taberele.

    Apoi, ar fi trădarea, e drept, încă nedovedită, dar nici foarte cercetată. Indiferent de dovezi, sentimentul că am fost trădați rămâne viu în mintea multora dintre noi.  Acestea sunt marile realizări ale celor care au încercat să „schimbe orânduirea nedreaptă” prin metode ce se arată și mai nedemne decât cele din „vechea orânduire”.

    Au apărut printre noi o mulțime de concetățeni care știu tot, evident, mai bine decât toți ceilalți, gata să lupte „până la moarte” pentru tot felul de cuvinte mari: adevăr, dreptate, țară, popor, libertate/suveranitate, strămoși. Sigur, dacă ar fi vroba despre o chemare oficială la arme, Doamne ferește!, cei mai mulți dintre vehemenții de azi și-ar lua concediu medical. Sau ar fugi undeva, în lumea liberă, departe de România, dar mai ales de Rusia.

    Asta a realizat acel măscărici care a pozat în „mesia”, cu citate din filme de mâna a doua și cu teorii conspiraționiste penibile.

    Acum avem dovedită încă una dintre multele certitudini dureroase: România este o țară vulnerabilă, lipsită de mijloace eficiente de apărare împotriva unor atacuri mai perfide decât cele clasice (nu că împotriva acestora din urmă România s-ar putea apăra eficient). Și, mult mai grav, România pare lipsită și de voința de a acționa pentru a contracara acțiunile ostile.

    Războiul acesta numit hibrid nu este chiar o noutate, sintagma fiind lansată în 2002 într-o lucrare ce analiza războiul din Cecenia (William J. Nemeth  – Războiul viitorului şi Cecenia: o variantă de război hibrid), pentru ca în 2014, termenul să fie adoptat de NATO, cu referire clară la situația din Europa de Est.

    Prin urmare, nu se poate spune că Serviciile n-ar fi avut timp să se familiarizeze cu practicile unui astfel de război.

    Și-atunci, să nu te gândești la trădare?

    Cu atât mai mult cu cât, alegerile din Georgia și Republica Moldova au fost puternic afectate de acțiuni destabilizatoare, menite să denatureze alegerile. Evident, tot printr-o formă hibridă de război.

    Mai grav este că Serviciile și, în general autoritățile statului nu au știut sau nu au vrut să gestioneze toate fisurile din societate, devenite vulnerabilități – de la neîncrederea în clasa politică și în instituțiile statului, la nivelul extrem de scăzut al învățământului (responsabil pentru apariția mulțimii de analfabeți funcțional) și apariția unor curente politico-religioase tot mai active.

    Cum să nu te gândești, în astfel de circumstanțe, că este trădare? Unde s-a mai pomenit ca Serviciile – a căror prezență o simțim de câte ori folosim telefonul sau computerul, dar nu numai – să nu știe care este starea de spirit a populației? Și unde s-a mai pomenit ca, având cunoștință de aceste vulnerabilități, Serviciile să nu intervină pentru a le elimina?

    Desigur, doar acolo unde vulnerabilitățile sunt folosite în interes propriu, al Serviciilor sau al unora dintre decidenți, caz în care tot la trădare ajungem. Cu gândul, pentru că unde să găsim noi dovezi împotriva serviciilor?

    Tot o vulnerabilitate a fost, în ultimii zece ani, prestația aproape anti națională a președintelui Iohannis, cel care, de altfel, a răspuns și de activitatea diplomației românești, ca și inexistentă în cele două mandate ale sale. O adevărată rușine.

    Uneori nesimțirea în funcție ar putea sau ar  trebui să fie considerată trădare, nu?

    Am amintit de aceste vulnerabilități pentru că, într-o accepțiune simplă, poate chiar simplistă, războiul acesta hibrid poate fi înțeles și ca un război de spionaj inversat, în care Serviciile nu caută să fure informații sofisticat ascunse, ci livrează soluții la problemele pe care le află, analizând mulțimea de informații pe care le găsesc la liber, chiar fără să intre în țară, fie pe rețețele de socializare, fie în presă sau chiar prin crâșme.

    Sigur, soluțiile astea nu au ca scop eliminarea vulnerabilităților. Dimpotrivă, se lucrează pentru agravarea lor, în scopul de a destabiliza țara atacată și, în final, de a o cuceri. Desigur, la început într-o formă hibridă, adică, trecerea ei sub influența atacatorului.

    Greu de spus dacă acum România este deja sub influența acelui „actor statal” pomenit în comunicatul CSAT (câtă prețiozitate irosită în limbajul de lemn al comunicatorilor din jurul președintelui!). Certitudinea este aceea că, parțial cel puțin, actorul ăsta a reușit să adâncească fisurile din societate, să rupă orice idee de coeziune în societatea româneacă. Și să radicalizeze discursul public.

    Or, un popor atât de dezbinat este ușor de cucerit, mai ales că nu va fi dispus să lupte „sub stindard” cum s-ar spune.

    Întrebarea, fără răspuns deocamdată, este dacă această certitudine s-a realizat prin incompetență, dezinteres sau trădare pur și simplu. Ce putem observa este că puterea politică și-a mobilizat instituțiile independente din subordine și astfel s-a dat startul la ceea ce se numea nu demult, justiție televizată.

    Un joc în care au intrat cu zel și organele judiciare.

    Justiția din România pare în astfel de situații fie slab pregătită profesional, fie incoerentă. Sau cumpărată – să nu uităm că vorbim, totuși, despre Justiția din România. Oricare ar fi cauzele, multe dintre deciziile emanate de la organele judiciare, stârnesc perplexitate. Iar pe fondul unei deja înrădăcinate lipse de comunicare a tuturor acestor instituții, încrederea populației în actul de justiție și în celelalte instituții de siguranță ale statului este la cote extrem de mici.

    Prostie? Trădare? Interes material?

    Totuși, refuz să cred, în lipsa unor dovezi clare, că Justiția – ca și Serviciile sau instituțiile de forță în care includ și Armata – ar fi populată de oameni dispuși să trădeze pentru bani sau alte foloase. Nici că ar avea interese contrare țării sau că nu ar fi bine pregătiți profesional. Chiar dacă prin unele instituții demult bate un vânt de nostalgie după vremurile apuse.

    Totuși, de la nostalgie, la trădare este un drum mult prea lung. Iar fără dovezi este chiar un drum spre infinit.

    Parcă toți s-au molipsit de la șeful statului, unul dintre personajele care, alături de partidele ce au guvernat țara în timpul mandatelor sale, a încurajat practic accentuarea neîncrederii în instituțiile statului, în clasa politică, în justiție, în tot ce nu-i sărac și slab ca noi, cetățenii de rând. Chiar și la dezvoltarea unui curent politic de tip neofascist a contribuit din plin președintele. Poate, fără să vrea.

    A dat de înțeles, dimpreună cu liderii de carton ale celor două partide care s-au coalizat la îndemnul președintelui pentru a guverna țara, că această coaliție contra naturii politice este necesară pentru a nu lăsa partidele extremiste să crească.

    O asemenea acțiune ar fi reușit doar în condițiile unei prestații cinstite și profesioniste ale oamenilor numiți de cele două partide în guvern și în cele peste 400 de agenții guvernamentale. N-a fost cazul.

    Dar nici n-au trădat, chiar dacă au mințit cât pentru două vieți și au devalizat bugetul cât pentru zece guvernări. De unde dovezi?

    trădare

    Sursa: rptv.ro

    Hotărât lucru, deși totul arată că înainte de alegeri și chiar în timpul alegerilor interesele României au fost trădate, că România a fost în prag de a fi furată electoral, prin metode hibride, dar nu imposibil de contracarat, că întreaga Alianță Nord-Atlantică a fost în mare pericol de a-i fi fost predate secretele „actorului statal”. Deci, cu toate astea, nimeni nu a trădat.

    Toate pericolele și trădările astea au venit de undeva din zona nanochipurilor dacice și a energiilor acumulate fără cezariană, din munții noștri situați în centrul Universului, unde se relaxează extratereștri care vorbesc doar cu alesul.

    Vestea bună este că și ei (cine or fi fiind cei ce au dat în noi cu hibridul) se pot considera trădați. Sau incompetenți. Păi, să pui la punct atât de bine planul și să îl pui în aplicare pentru un neîmplinit care începe să vorbească prostii exact când nu trebuia decât să-și conserve avantajul.

    În plus, să vorbească neîntrebat despre Putin și măreața Rusie ca să se aprindă beculețul de alarmă la invelul NATO…

    Vă dați seama cum ar fi fost ca un astfel de război hibrid ar fi fost pus în practică pentru a susține un candidat pro rus, dar suficient de deștept încât să ascundă asta? Deja am fi acum o butonieră la cămașa de uniformă a lui Putin.

    Evident, nici atunci n-am fi avut trădători, ci eroi…

    Cei care ar fi, poate, tentați să creadă că ne-am trezit și noi, vorbind după război, sunt rugați să citească și acest comentariu, din 22 octombrie:

    România, un stat slab, cu instituții nefuncționale, incapabil să se apere

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Da, bine scris, pentru mine singurul adevar irefutabil ce reiese din el e ca sunem impartiti in doua tabere. Precis unge pe suflet pe cetatenii educati si responsabili profund pro-europeni din tara asta spre deosebire de restul catalogati „extremisti/putinisti”etc” la care li s-ar putea parea ca cineva ii crede imbecili(ceea ce e cert… nu ca sunt imbecili ci ca asa ii credeti). Facand niste „cherry picking” din articol(asa cum foarte bine se pricep propagandistii pro-europeni(in mintea „putinistilor” acestia fiind „sorosisti” si vice-versa), citez o afirmatie cu tenta de postulat: „Au apărut printre noi o mulțime de concetățeni care știu tot, evident, mai bine decât toți ceilalți, gata să lupte „până la moarte” pentru tot felul de cuvinte mari: adevăr, dreptate, țară, popor, libertate/suveranitate, strămoși. Sigur, dacă ar fi vroba despre o chemare oficială la arme, Domane ferește!, cei mai mulți dintre vehemenții de azi și-ar lua concediu medical. Sau ar fugi undeva, în lumea liberă, departe de România, dar mai ales de Rusia.”… acum intreb si eu in calitate de :”trumpist”(asta recunosc fara rusine) cele citate le afirma CINE??? o fi vreun omniscient cu capabilitati premonitorii care stie el exact ce si cum gandesc sau ce ar face cei sunt pe alta „lungime de unda”? … daca da nu e cu nimic mai breaz decat cei pe care ii infiereaza cu manie proletara…si as putea continua cu asemenea „exegeza” biasata a unor „felii” dintr-un articol la fel de biasat dar nu are rost ca m-am lamurit cu cine am de-a face si replicile sunt previzibile.

      P.S. cat despre ‘Razboiul hibrid” atat de clamat in articol, in acceptiunea din zilele astea(cu „actori statali si non-statali”, etc) a fost definit de Frank Hoffman(lt.col. marina SUA in rezerva nu altul) in 2007, mai studiati sau replicati in stil caracteristic prin reducere la absurd.

      +7 voturi
      +1
      -1
      • Pentru alții s-ar putea să mai existe și alte adevăruri irefutabile. Dar nu asta e problema.
        Mă bucur că am câștigat un cititor. Chiar dacă unul pornit să mă critice
        Nu mă deranjează. De altfel, nu am pretenția că as fi perfect, așa că sigur greșesc și eu, ca mulți alții. Doar că eu îmi recunosc greșelile – semn clar că nu sunt politician.
        Pe de altă parte, orice opinie poate fi combătută, dar nu cred că poate fi catalogată ca greșită ab initio.
        Opinia nu este dezvăluire, nu este anchetă de presă, deci nu reclamă dovezi. Poate, argumente.
        Dacă dvs. considerați că argumentele mele nu au fost sufuciente, asta e. Aduceți altele, mai convingătoare.
        În continuare cred în acea idee pe care ați criticat-o. Cred că mulți dintre „eroii” de azi, de pe facebook sau tiktok vor refuza să lupte, cu arma în mână, pentru România.
        Divergență de opinii. Timpul o va rezolva.
        Cât privește critica privind „războiul hibrid”, ce să mai zic? Aveți un mod ciudat de a stabili ierarhiile. Totuși, între 2002 și 2007 sunt vreo cinci ani. Nu văd, așadar, de ce eu ar trebui să mai studiez, și nu dvs.

        --5 voturi
        +1
        -1
    2. Mănânci…..Chiar nu înțelegi că lumea ar alege orice în afară de cei din ultimii 35 ani ? Pentru unii ca dumneata, nimeni nu este bun, în afară de cei ce ne-au dus pe malul prăpastiei. Realizați că nu mai avem nimic al nostru românesc ? Realizați cu câte miliarde ne îndatorează ăștia an de an ? Băgați mâna în foc că suntem pe ,,calea cea buna „? Ceea ce sa întâmplat cu aceste alegeri, vi se pare ok ? Aaaaa … doar cele parlamentare au fost corecte, pentru că au ieșit ai voștri 😡

      +5 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    6 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.