Oarecum surprinzător, cerșetoria  în municipiu a fost readusă în atenția publicului, dar nu urmare a vreunui proiect de (re)integrare socială a cerșetorilor sau a persoanelor fără adăpost, ci urmare a intervenției prefectului Aradului.

Mihai Pașca a readus la viață o instituție blocată în necomunicare și imobilism – are mai multe conferințe de presă decât toate partidele politice cu reprezentare în Arad la un loc și, probabil, decât toate celelalte instituții publice din Arad, cu excepția CJA.

Primăria Arad organizează uneori ceva ce ar vrea să fie conferințe de presă, doar că temele alese de domnul primar pentru „conferențiere” sunt secrete, de parcă ar fi traseul rondurilor sale. Or, în aceste condiții, jurnaliștii nu se pot documenta și nici nu pot pune întrebări serioase, la subiect, urmarea fiind nu o conferință, ci o prezentare de presă.

Un mare pericol pentru ordinea publică din Arad…

Domnul prefect ne spunea, din Sala Ferdinand a Primăriei, că legea îi dă dreptul să verifice legalitatea actelor primarilor și ale consiliilor locale, ceea ce înseamnă că îl preocupă problema.

De urmărit, pentru că de același drept s-au bucurat și predecesorii săi, doar că totul s-a oprit la drept… Să vedem unde se va opri acum zelul domnului prefect – mă voi preface în continuare că nu am nici cea mai mică idee care este programul său de lucru zilnic și săptămânal și că nu înțeleg ce-l „mână-n luptă” și mă voi referi strict la ceea ce a spus și a făcut.

Cerșetoria a fost readusă în discuție oarecum surprinzător.

În primul rând, pentru că această problemă aparține îndeobște autorității publice locale, în acest caz primarului municipiului și aparatului său de specialitate. Pe scurt, Poliției Locale. Sigur, legislația nu împiedică nici Poliția Română, nici Jandarmeria să acționeze – dimpotrivă – doar că, de când a fost înființată Poliția Locală, cele două „surori” mai mari au învățat să nu se bage acolo unde pot interveni „localii”. „Surorile” mai mari și-au luat dreptul de a alege unde să acționeze și unde nu.

În al doilea rând, alături de mulți arădeni, consideram rezolvată problema cerșetoriei după adoptarea Hotărârii Consiliului Local nr. 465/11 septembrie 2019 privind interzicerea activității de cerșetorie pe raza administrativ-teritorială a municipiului Arad. Sigur, așa cum am mai scris, este o hotărâre ilegală, dar primarul și-a apărat opera „incestuoasă” cu îndârjire și, astfel, este încă în vigoare.

Amănunte, aici: Primarul Bibarț calcă peste legi în războaiele lui cu nimeni și oricine, cu toți pentru nimic

HCLM 465/2019 este ilegală, în primul rând (dar nu numai) pentru că încalcă prevederile O.G. nr. 2, art. 2, alin. (2): „Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.”

Or, cerșetoria este reglementată prin Legea nr. 61/1991 și, astfel, discuția despre legalitatea HCLM 465/2019 se oprește aici.

De ce nu a intervenit Prefectura? Poate ne va spune actualul prefect, după ce va afla (dacă îl interesează, desigur) cine a fost persoana care a acordat viza de legalitate – din câte știm, nu este prescris dreptul prefectului de a constata ilegalitatea unui act normativ al unei autorități publice locale.

Dar, dacă greșim cumva, frumos ar fi ca domnul prefect (de la primar nu mai avem demult nicio așteptare) să lămurească problema legalității acestui act normativ, în baza căruia primarul municipiului cere aproape săptămânal directorului Poliției Locale, la ședințele operative, să confiște banii de la cerșetori – da, HCLM 465/2019 reglementează și o procedură originală de confiscare, iar domnul prefect, care e avocat de meserie, nu pădurar, știe ce înseamnă asta.

Sigur, directorul Poliției Locale nu-și înfruntă șeful, așa că îi spune că se confiscă „la greu”. Dar, cum se spune, și minciuna-i vorbă, pentru că polițiștii locali nu fac confiscări și nu mai aplică HCLM 465/2019, și bine fac.

Interesant este că directorul general al Poliției Locale – care, conform informațiilor noastre, se laudă că a reușit să intre „sub pielea” actualului prefect – este autorul Raportului serviciilor de specialitate care a susținut proiectul HCLM 465/2019. Interesant, pentru că domnia sa a obținut o medie foarte mare la concursul pentru ocuparea funcției supreme în Poliția Locală, dar, iată, s-a împotmolit la primul examen practic, făcând dovada că nu cunoaște O.G. nr. 2/2001, legea comună în materie contravențională.

Probabil la concurs nu i-a picat niciun subiect din acest act normativ, altfel nu se poate explica media apropiată de 10. Uite-așa li se arată unora norocul…

Lupta împotriva cerșetoriei va fi dusă, de această dată, prin intermediul unui grup de lucru pe WhatsApp, care reunește poliția, jandarmeria, poliția locală și serviciile sociale, înființat la inițiativa domnului prefect.

Cum va funcționa și acționa acest grup, nu prea se știe. Probabil, dacă bine am înțeles, membrii acestui grup îi vor transmite informații domnului prefect. Mai departe, vom vedea.

Citește și: Realitatea și normalitatea străzii: Aradul noaptea, orașul oamenilor fără adăpost

Foarte posibil ca și acest grup să fie înfrânt de cerșetorie, așa cum au fost înfrânte, până acum, toate celelalte grupuri sau chiar acțiuni. Pentru că acest fenomen nu poate fi înfrânt prin măsuri polițienești aplicabile într-o țară a UE.

Conform Federaţiei Europene a Organizaţiilor care Lucrează cu Persoanele Fără Adăpost), în 2023, în Uniunea Europeană existau aproximativ 1,3 milioane de persoane fără adăpost.

În imagine, cerșetor în Praga

Sursa foto: prague now

Cerșetoria nu există pentru că cerșetorii asta și-au dorit de la viață. Cu excepția cazurilor în care cerșetorii, în general minori, sunt obligați să cerșească pentru îmbogățirea „șefului” – ei, aceste cazuri de exploatare a copiilor ar trebui să fie în atenția instituțiilor de ordine publică, pentru a le descoperi și destructura – cerșesc oameni aflați în mari nevoi. Și, de aceea, măsurile polițienești nu îi vor face să renunțe – când îți este foame sau frig, nu te mai interesează dacă te amendează cineva. Și nici dacă te bate.

De aceea, problema nu poate fi rezolvată nici prin ambiția unui primar, nici de vreun grup de acțiune. Este nevoie, în primul rând, de un cadru legislativ adus „la zi” (Legea nr. 61/1991 este total depășită). Apoi, este nevoie de o strategie privind reinserția socială a acestor persoane, instruirea lor pentru a putea învăța o meserie și, cel mai important, intervenții pentru scoaterea copiilor și a familiilor cu copii minori din acest mediu, asigurarea asistenței medicale imediate și, dacă este cazul, asigurarea tratamentelor pentru adicții (diferite dependențe), școlarizarea lor și așa mai departe.

Iar începutul ar putea fi acela de a le asigura acestor oameni un adăpost – că tot se apropie iarna. O administrație serioasă și responsabilă cu asta ar începe lupta împotriva fenomenului cerșetoriei: cu evaluarea situației și cu „recensământul” cerșetorilor, apoi cazarea și hrănirea lor. Nu cred că o administrație care își permite să piardă milioane de euro pe CET-uri care nu furnizează căldură sau pe poduri ondulate nu poate suporta să cumpere câteva containere pentru cazarea acestor bătuți de soartă.

În atenția grupului de lucru și a prefectului: politicile coercitive, oricât de dure ar fi și oricât de bine ar fi executate, sunt acțiuni ce vizează efectul și pot da rezultate imediate, de suprafață. Cele care dau cu adevărat rezultate durabile sunt acțiunile care vizează cauzele apariției și dezvoltării fenomenului.