Cele 22 de personalități ale scenei românești și internaționale care critică planurile primarului Aradului în privința Filarmonicii

    de [email protected] | 13 aprilie 2021, 9:37 AM | Cultură | Topic special

    5

    Nu avem de unde ști dacă primarul Călin Bibarț a citit vreodată un text cap-coadă, dar avem o presimțire că în cazul în care un subiect nu e în sfera sa de interes, pur și simplu, nu se mai catadicsește să-l parcurgă cu atenție, să rupă câteva minute din timpul său prețios. Așa cum se va întâmpla acum.

    Deși… în mod normal, măcar din vanitate, ar trebui să-l intereseze textul (sau mai bine spus: textele) de mai jos, pentru că este vorba tocmai despre el. E drept, nu prea o să-i placă.

    Cu atât mai mult, cu cât nu este vorba de o singură părere despre el.

    Printre cei ale căror texte sunt selectate în rândurile de mai jos se numără atât arădeni, cât și români de pretutindeni, din întreaga țară și chiar din afara ei.

    În fața cărora, primarul Bibarț a făcut de rușine Aradul. Nu știm dacă-și dă seama sau dacă-i pasă.

    Însă cât timp încă mai avem posibila sa atenție (încă odată: articolul e chiar lung!), ne-am gândit să extragem ceea ce îi transmite, de exemplu… Ioana Lupașcu:

    „Un politician rămâne în amintirea oamenilor pentru faptele bune sau cele distructrive. Așa vreți să fiți amintit? Că ați distrus o perlă a culturii și muzicii românești?”.

    Ei, da… deja se știe despre ce e vorba. Filarmonica, din nou! O „chestie irelevantă”, conform gândirii limitate a primarului, o instituție care, în opinia sa, poate funcționa și cu personal înjumătățit și umilit, o instituție (cândva de prestigiu) care e pe cale să fie, cu pași repezi, măcelărită cu premeditare.

    „Dacă veți face așa ceva sunteți cei mai josnici politicieni care au existat în istoria Aradului!” – de data aceasta am citat un arădean și, formularea fiind la plural, este evident că nu este vorba exclusiv de Călin Bibarț. Textele de mai jos îi vizează în aceeași măsură pe viceprimarul Lazăr Faur sau pe consilierii locali care vor vota hotărârea de a da afară un anumit număr de artiști ai Filarmonicii.

    Pe de altă parte, în acest moment, Petiția online „Salvați Filarmonica Arad” are 6489 semnături.

    Poate că primarul Bibarț n-a observat (ne îndoim că în cercul lui de prieteni, fie și „prieteni” pe Facebook, se găsesc oameni cu o predilecție pentru cultură), dar de câteva zile „circulă” un chenar virtual, apărut deja pe sute de imagini de profil pe Facebook, o „insignă” prin care aceștia – atât arădeni, cât și români din alte orașe – semnalează solidaritatea față de artiștii Filarmonicii, artiști pe care primarul Bibarț i-a amenințat demult că-i va da afară. „Vă dau afară pe toți!”, a strigat actualul primar în Palatul Cultural, la o întâlnire cu artiștii… și a ținut prea bine minte aceste gânduri malițioase, iar acum a prins „scuza perfectă”, acum e momentul potrivit pentru răzbunare, că e pandemie, că „la toți ne e greu”, că restructurări „necesare” din lipsă de fonduri… Și se crede foarte șmecher. Și inteligent, mai inteligent decât toți „făi, ăștia” la un loc, „telectualii ăștia”

    … pe care – punem pariu? – nu-i va citi.

    De ce ar face-o? Reprezintă Aradul, cumva? La primar ne referim…

    Gabriel Bebeșelea

    „După ce că această instituție era intenționat neglijată de autorități, doar-doar se dezintegrează natural, acum se dorește să i se cânte Prohodul”

    Gabriel Bebeșelea este Dirijor Principal al Filarmonicii „George Enescu”, precum și Director Muzical și Dirijor Principal al Orchestrei Filarmonicii Macedoniei. În afară de acestea, Bebeșelea își continuă activitatea ca Dirijor Principal al Filarmonicii de Stat „Transilvania” Cluj-Napoca, titlu pe care îl deține din anul 2016. Pe lângă aceste poziții, Gabriel Bebeșelea este deseori invitat al unor orchestre precum Royal Philharmonic Orchestra, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Konzerthausorchester Berlin, Barcelona Symphony Orchestra (OBC), Orchestre National du Capitole de Toulouse, Orchestre Philharmonique de Marseille, Orchestre National de Lille, Singapore Symphony Orchestra, Tonkünstler-Orchester Niederösterreich, Ulster Orchestra Belfast, State Academic Symphony Orchestra of Russia „Evgeny Svetlanov”, Orchestra Naţională Filarmonică Rusă, Bochumer Symphoniker și Janáček Philharmonic Ostrava.

    „Filarmonica de Stat Arad, o orchestră de tradiție și cu una din cele mai bune săli din țară (…), este lăsată într-o baltă de sânge de mult prea mulți ani. De o perioadă bună încoace această instituție, cu orchestră și cor, a fost voit împinsă spre dezintegrare, colectivul fiind ani de zile puțin câte puțin (dar sigur) decimat de către niște autorități nepăsătoare față de dezvoltarea spirituală și intelectuală a urbei. Actualmente funcționează cu un colectiv mult subdimensionat, instituția fiind ridicol de subfinanțată pentru un respectabil oraș european, în imediata apropiere a ceea ce ar trebui să devină «epicentrul cultural» european în 2023 – Timișoara.

    Cu toate acestea, chiar dacă minimele condiții asigurate de autorități sunt, de ani buni, foarte departe de cele necesare pentru a-și dovedi respectul față de propriii artiști și, în mod direct, față de propriul public, conducerea orașului consideră cultura prea costisitoare și prea complicată, deci, nenecesară. După ce că această instituție era intenționat neglijată de autorități, doar-doar se dezintegrează natural, acum se dorește să i se cânte Prohodul (că tot ne aflăm în Postul Luminat al Paștelui). 40 de muzicieni trebuie să se reprofileze. Brusc. Muzica se studiază asiduu din fragedă copilărie și necesită resurse de timp și de energie greu de explicat unor autorități care devin tot mai surde la necesitățile unei societăți sănătoase. Coloana vertebrală a unei societăți e formată din 3 elemente: sănătatea, educația și cultura. Observăm fără mult efort cât de bine stăm cu coloana vertebrală.

    E inacceptabil ca într-o țară ce se vrea europeană, cultura să fie asediată în halul acesta. (…) Nu, nu cultura e gaura neagră bugetară, dar ea e întotdeauna cea asupra căreia se aruncă anatema într-o criză, pentru că e soluția cea mai facilă prin care se pot ascunde adevăratele hemoragii financiare ale statului.

    Știu, cultura costă! Dar incultura costă mult mai mult!(Textul integral, aici)

    Ludovik Kendi

    „Sunt indignat, domnule primar, pentru că domnia voastră dorește să distrugă ceva bun, ceva frumos și valoros, cu aceleași argumentele slabe, tipice comunismului sovietic. Când va putea pricepe politicul românesc ca un POPOR fără cultură este unul INEXISTENT?”

    Ludovik Kendi este un interpret de operă româno-maghiar (Bel canto bariton) care trăiește și lucrează în Austria.

    „Citesc cu surprindere și durere în suflet faptul că la Arad primarul dorește sa distrugă instituția care a format generații de adevărați ambasadori ai culturii transilvănene. Aș dori să vă pun câteva întrebări (retorice) domnule primar.
    Știați că?
    Din 1833, la Arad există viață muzicală organizată? (Se înființează conservatorul arădean. Important de menționat ar fi și faptul că a fost la vremea ei una din cele 6 (șase) din Europa. Nivelul profesional al acestei instituții de învățământ a adus la Aradul acum condus de domnia voastră foarte mulți artiști de primul rang din lumea artistică de atunci.
    Johann Strauss (fiul) – 1847
    Franz Liszt – 1846
    Pablo de Sarasate – 1877
    Henryk Wieniawski – 1877
    George Enescu – 1922
    Bela Bartok – 1924

    Tot din anul 1833 are Aradul o societate filarmonică. În 1913, arhitectul arădean Ludovic Szantay construiește Palatul Cultural Arădean, unul din cele mai bune săli de concerte din țară și poate chiar din Europa. Filarmonica Arădeană este parte a culturii europene, a culturii transilvane. Aici, sau mai bine zis de aici au plecat în lumea largă mulți «ambasadori» ai culturii.

    Sunt indignat, domnule primar, pentru că domnia voastră dorește să distrugă ceva bun, ceva frumos și valoros, cu aceleași argumentele slabe, tipice comunismului sovietic. Când va putea pricepe politicul românesc ca un POPOR fără cultură este unul INEXISTENT?
    Mă solidarizez din tot sufletul cu toți artiștii muzicieni din Filarmonica Arad în demersul lor de respingere a unei astfel de aberații și protestez, gând la gând cu ei, împotriva oricărei decizii restrictive și dezonorante privitoare la această instituție de cultură.
    Iar Dvs., arădenii melomani prezenți la concertele și recitalurile Filarmonicii Arad, veniți alături de noi, muzicienii clasicieni. Fiți, vă rugăm, susținătorii noștri în sufletele Dvs., în presă și în stradă! Un popor fără cultură este un popor fără identitate”. 

    Cezar Ouatu

    Filarmonica Arad „se află astăzi în fața unor decizii extrem de superficiale, lipsite de orice profunzime morală, culturală și educațională”

    Cezar Ouatu este cunoscut datorită piesei „It’s My Life”, cu care a câștigat Selecția Națională 2013 și cu care a participat la Concursul Muzical Eurovision 2013 din Malmö, Suedia. A cântat alături de Orchestra Filarmonicii Arad în repetate rânduri, ultima oară în 2019.

    „România, din păcate, din punct de vedere cultural și muzical se află într-un declin continuu, iar scara valorilor artistice, din păcate, mă repet, este total dată peste cap!!! Oameni care au studiat o viață pentru a deveni instrumentiști sau cântareți de un anumit nivel profesional, câștigându-și prin valoarea lor artistică un loc într-o instituție de cultură precum o Filarmonică, se află astăzi în fața unor decizii extrem de superficiale, lipsite de orice profunzime morală, culturală și educațională. Este vorba despre Filarmonica Arad!!! (…) Un oraș elegant, istoric si cultural precum Arad, fără o instituție ca și Filarmonica actuală devine un oraș lipsit de identitate, iar publicul «degustător» de artă va fi automat repudiat. (…) Personal, propun să susțin inclusiv un concert pro bono la Filarmonica din Arad în vederea promovării și valorificării acestei instituții de cultură dragă mie pe plan național!!!” (Textul integral, aici)

    Ioana Lupașcu

    „Un politician rămâne în amintirea oamenilor pentru faptele bune sau cele distructrive. Așa vreți să fiți amintit? Că ați distrus o perlă a culturii și muzicii românești?

    Ioana Lupașcu a cântat sub baghetele unor dirijori precum JF Antonioli (Elvetia), Mika Eichenholz (Suedia), Ladislau-Petru Horvath (Italia), Marius Hristescu, Mihnea Ignat (Spania), Koichi Inoue (Japonia), etc. A concertat în săli importante precum Sala Puccini (Conservatorio „G.Verdi” Milano), Teatro San Babila, Ateneul Roman, Sala Radio, Sala Thalia și Opera Brașov. În 2015 a semnat muzica documentarului „Povestea unui ciob de lut”, transmis de canalul Digi World, în 2017 coloana sonoră a documentarului de lung metraj „Când Pământul vorbește”, iar în 2018 coloana sonoră a documentarului „Și Dumnezeu a zis să fie lumină”, produs de IGV Film.

    „Stimate domnule primar Călin Bibarț,
    Și eu am semnat petiția și sunt alături de artiștii Filarmonicii Arad. Unul pentru toți, toți pentru unul.
    Mă leagă de Filarmonica Arad amintirea unui frumos concert în primii ani după revenirea în tară. Am atins atunci, cu pioșenie, pe holul filarmonicii, pianul pe care a concertat marele Franz Liszt. Am cântat pe scena arădeană cu bucurie și entuziasmul de a mă afla într-o sală istorica, dar și bijuterie arhitecturală. A rămas în sufletul meu colaborarea minunată muzicală avută cu orchestra.
    Mai târziu, m-am întâlnit cu maestrul Frandeș pe diverse scene ale țării, fiind întotdeauna cuprinsă de bucurie pentru calitatea muzicii făcută împreună.

    Artiștii arădeni au o înaltă ținută muzicală și profesională, sunt un vârf pentru țara noastră. Filarmonica Arad este un punct de reper. Politicienii sunt vremelnici, însă cultura, istoria și tradiția rămân ca stâlpi ai unei națiuni. Toți îl știm pe Beethoven, dar nu și pe primarii orașelor, decât în măsura în care l-au ajutat și el le-a dedicat opere. Știm de familiile nobiliare ce au ajutat arta, celelalte nu au rămas în istorie. Arta are nevoie de susținere.

    Un politician rămâne în amintirea oamenilor pentru faptele bune sau cele distructrive. Asa vreți să fiți amintit? Că ați distrus o perlă a culturii și muzicii românești? O conducere ce nu apreciază artiștii și oamenii de cultură este sortită pieirii conștiinței si pieirii în inimile oamenilor. De aceea trebuie să vă schimbați hotărârea și să vă îngrijiți a înflori arta, atât de necesară mai ales în aceste zile tulburi.
    Arta nu trebuie distrusă, ci mai mult ajutată, precum în restul țărilor la care privim spre a copia. Să copiem ce este bun, nu ce distruge țara!(Textul integral, aici)

    Mihaela Ișpan

    „Intentia recentă de a se împuțina din nou numărul artiștilor instrumentiști și al artiștilor lirici, din așa-zisele rațiuni bugetare, este aceeași veche, dar nouă, mișelie cu limpezi conotații ANTICULTURALE și ANTIEDUCAȚIONALE; iar pretextul invocat este unul șubred, fiind defectuos documentat și malițios prezentat”

    Născută la Arad, solistă a Operei Naţionale Bucureşti. De-a lungul carierei, a colaborat cu numeroase instituţii muzicale din ţară precum Orchestra Naţională Radio, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, Filarmonica de Stat din Arad, Filarmonica de Stat „Banatul” din Timişoara, Opera Naţională Română din Timişoara, Corul De Juventute” al Universităţii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.

    „Iată-ne, din nou (pt. a câta oară?), în mizerabila situație de a ni se «reduce», «reorganiza» si «reeduca» singura instituție muzicală emblematică a orașului nostru drag. În ultimii 20 de ani, cel puțin, am tot înghițit găluștele post-electorale pe care vremelnicele foruri diriguitoare ni le-au servit – metodic, periodic și coordonat politic -, sub etichetele «modernizării», «actualizării», «reprofesionalizării», «regândirii» si «redimensionării» Filarmonicii arădene. Bineînțeles că n-au lipsit nici cele ale «reorganizării», «autofinanțării» și «desființării»… Așa se face că, datorită haosului legislativ și administrativ, bugetul curent destinat acesteia este – și în prezent ca întotdeauna -, unul (cu toate indulgențele) modest. Sigur că, mai recentele «realizări îmbunătățitoare» (renovarea clădirii, instalarea orgii) sunt binevenite întrucât erau absolut necesare. Dar, acestea au fost doar niște norocoase isprăvi de conjunctură, nu și etape decisive ale unei reale viziuni de dezvoltare din interior, pe termen mediu și lung, a Filarmonicii.
    Intentia recentă de a se împuțina din nou numărul artiștilor instrumentiști și al artiștilor lirici, din așa-zisele rațiuni bugetare, este aceeași veche, dar nouă, mișelie cu limpezi conotații ANTICULTURALE și ANTIEDUCAȚIONALE; iar pretextul invocat este unul șubred, fiind defectuos documentat și malițios prezentat. (…)(Textul integral, aici)

    Sabin Pautza

    „Pierdem tineri specialiști în toate domeniile de activitate, pentru că se simt insultați de salariile care li se oferă și își iau lumea în cap si se duc să-i servească pe alții, în loc să fie folositori neamului lor”

    Sabin Pautza este un recunoscut compozitor, doctor în muzică și profesor universitar (New York University, „St. Rose” University – Albany- N.Y., Rutgers University – New Jersey, Universitatea „Emanuel” – Oradea).

    „În ultimii ani, cei care ne conduc au neglijat cât s-a putut sănătatea și învățământul, iar mai nou, se pare că a ajuns la rând cultura, că nu mai avem nevoie de muzică, de teatru sau de arte plastice. Aruncăm bani pe orice, dar numai în cultură nu ne putem permite să investim, fiindcă cei care hotărăsc lucrurile astea se pare că nu au avut și nu au nevoie de cultură. Dacă ajungem să desființăm filarmonicile și teatrele din țară, nu vom mai avea nevoie de nimic. Eu unul m-am întors în țară, după 30 de ani de exil, pentru că am simțit, în tot acest timp, că datorez ceva acestei țări care m-a crescut și mi-e teamă că voi ajunge în curând să fiu nefolositor, pentru că nu va mai fi artă și cultură pe care mă simt dator să le slujesc. Pierdem tineri specialiști în toate domeniile de activitate, pentru că se simt insultați de salariile care li se oferă și își iau lumea în cap si se duc să-i servească pe alții, în loc să fie folositori neamului lor. Sper că cei care sunt răspunzători, să se trezească și să nu se ajungă să se desființeze o instituție ca Filarmonica din Arad, sau alte lăcașe de cultură, de care acest neam are acum atâta nevoie”.

    Diodor Nicoară

    „E atât de neputincios Aradul încât nu poate întreține o filarmonică pe măsura lui?”

    Diodor Nicoară a fost dirijor al Corului „Ion Românu” al Filarmonicii de Stat din Timișoara timp de 37 de ani (1969-2006), având cea mai longevivă carieră de dirijor de cor al Filarmonicii Banatul. Este distins cu Premiul ATM al oamenilor de teatru și muzică din România pentru întreaga activitate, Ordinul Național „Serviciul Credincios în grad de Cavaler”, a fost senator în primul Parlament al României și este Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara.

    „Sub bagheta subsemnatului, Corul Filarmonicii Banatul din Timișoara a sporit în strălucire și faimă, a abordat peste o mie de titluri din literatura muzicală românească și universală, în concerte vocal-simfonice și a cappella și a prezentat programe cu o largă deschidere stilistică.

    Am colaborat, vreme îndelungată, cu Filarmonica din Arad, una dintre cele mai vechi instituții din țară, care a contribuit esențial la dezvoltarea și menținerea educației prin muzică.

    Desființarea Filarmonicii arădene este absurdă, pentru că supremul vis al melomanilor și muzicienilor din această parte de țară, de a avea o instituție de profil, este suprimat brutal. E atât de neputincios Aradul încât nu poate întreține o filarmonică pe măsura lui? Să mai așteptăm un Enescu pentru a lansa imperativul «Dați un leu pentru Atheneu»?”

    Radu Zaharia

    „40 de persoane. Atât a decis penibilul gropar al culturii arădene, Bibarț, că 40 de persoane din Filarmonica Arad trebuie să învețe altă meserie”

    Născut la Arad, a absolvit secţia de dirijat a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, studiind sub îndrumarea maestrului Petru Sbârcea. Experienţa sa profesională cumulează diferite tipuri de activităţi. Din anul 2012, Radu Zaharia este realizatorul unei serii de concerte sub titulatura „Foedus Concordiae”, concerte constituite dintr-un ansamblu de orchestră şi cor de cameră, la pupitrul cărora a susţinut concerte în diferite spații culturale sau sacre din Arad. De asemenea, în noiembrie 2012, l-a asistat pe maestrul Neil Thomson (Anglia) la colaborarea avută cu Orchestra de Cameră a Radiodifuziunii Române. Cel mai recent debut a fost alături de Filarmonică „Oltenia” din Craiova, cu un aclamat Concert pentru Violoncel și Orchestra de A. Dvorak, alături de violoncelistul Ștefan Cazacu. După debutul alături de Filarmonica de Stat Arad, cu Simfonia a II-a Lobgesang de F. Mendelssohn-Bartholdy, a urmat debutul alături de Filarmonica Banatul din Timișoara, cu program vocal-simfonic. În paralel, Radu Zaharia și-a dedicat eforturile formării noilor generații de muzicieni, servind ca dirijor al orchestrelor simfonice ale Colegiului de Arte „Ion Vidu” din Timișoara, pe care le-a perfecționat în asemenea manieră încât au ajuns să abordeze opusuri precum Simfonia a IX-a de A. Dvorak și Carmina Burana de C. Orff.

    „Jugănirea culturii: Filarmonica (cândva de Stat) Arad. 40 de persoane. Atât a decis penibilul gropar al culturii arădene, Bibarț, că 40 de persoane din Filarmonica Arad trebuie să învețe altă meserie. Unii la 25 de ani, unii la 35, poate unii la 45 sau chiar 55. Vă imaginați ce înseamnă ca la 45 de ani să îți cauți de lucru? După o viață de meserie, frac și papion, să îți depui dosarul ca portar la CTP? Dar la 35 de ani, când ești în vârful tinereții, cu familie, copii și rate? Nu cred că există mișelie mai mare decât flegma din discursul jalnicei dubluri a lui Falcă, Bibarț, când anunța cu o bucurie mascată de nonșalanță că a reușit să îi pedepsească pe filarmoniști pentru viața grea ce i-au făcut-o stăpânului său, Falcă.

    Să nu credeți voi că ideea e nouă. De când s-a proțăpit primar la Arad, din 2004, mizerului din Brad i s-a pus pata pe cultură. Cu o ură viscerală a încercat să distrugă tot ceea ce nu a înțeles, cultura fiind prima țintă. Acum, trepădușul său e cel care și reușește să aducă la îndeplinire visul Marelui Arhitect din Brad. Și-au dat seama acești zeloși nebuni că nu câștigă bani cu cultura, și nici electorat – așa că, rând pe rând, marile partide de dreapta aruncă masca grijulie cu ajutorul căreia au supt voturi la alegeri.

    Ipostaza nu e singulară. Alte instituții din țară se află în același pericol, dacă nu mai rău. Să fim solidari cu Filarmonica Arad: cine nu e în stare să o facă din verticalitate, să o facă măcar din teama că el va urma la restructurare. To each, his own”.

    Virgil Iuga

    „Dacă veți face așa ceva sunteți cei mai josnici politicieni care au existat în istoria Aradului!”

    Muzician, fostul clăpar al formației Carusel.

    „Toată administrația liberală din Arad, dacă desființează Filarmonica din Arad, va face cea mai murdară treabă din istoria Aradului! Adică comuniștii n-au desființat-o, dar voi, liberalii (adică foștii PDL-iști ), vreți! Dacă veți face așa ceva sunteți cei mai josnici politicieni care au existat în istoria Aradului!”

    Claudia Iuga

    Filarmonica din Arad este un brand și datorită sufletului ei: orchestra și corul. Fără aceste «elemente» este doar o clădire. Cărămizi și mortar

    Solista formației arădene Q Band, participantă la concursurile muzicale „Vocea României” (Pro TV) și „X Factor” (Antena 1).

    „Orice solist, cântăreț, lăutar, performer muzical, indiferent ce gen muzical abordează, are un vis: să cânte alături de o orchestră simfonică. Este încununarea carierei oricărui artist, iar eu sunt privilegiată să fi cântat alături de artiștii Filarmonicii (de stat, pe vremea aia) din Arad nu o dată, ci de două ori. Indiferent câte premii obții, cât de plăcut ești publicului, cea mai mare onoare este să cânți pe o scenă cu acești oameni care se numesc, simplu, ARTIȘTI.

    Artiștii ăștia de tot se vorbește despre ei au ceva ce-i face diferiți de ceilalți oameni: talentul. Cu care talent te naști, pur și simplu. Ți-l dă Dumnezeu și te lasă să te descurci cum știi. Pe parcursul vieții îl cultivi, să poți transmite celorlalți ce-ai dobândit. Ceea ce dai publicului este o parte din sufletul tău, devii mai sărac și mai bogat în egală măsură, cu fiecare act artistic.
    Îmi amintesc de profesorii mei de la Academia de Muzică «Gheorghe Dima» (Cluj-Napoca), cum îmi povesteau cu mândrie că au avut ocazia de a dirija, interpreta sau pur și simplu de a veni la un concert al Filarmonicii. Și-mi spuneau că-s privilegiată.
    Filarmonica din Arad este un brand și datorită sufletului ei: orchestra și corul. Fără aceste «elemente» este doar o clădire. Cărămizi și mortar.

    Și în zilele astea cineva stă cu un pix și o foaie, cu mintea la orice altceva decât artă și cultură… să ce, până la urmă? Să aleagă cine e cel mai bun instrumentist? Cine cântă cel mai frumos din cor? Cine primește bani mai mulți?
    Cum calculezi valoarea pecuniară a unui artist? Pe numărul de șaisprezecimi cântate într-o măsură? Pe înălțimea notelor atinse?
    Și când se termină mizeria asta, cum vor fi cei care rămân? La fel de frumoși? La fel de bucuroși să ne aducă frumos, muzică, ARTĂ? Mă-ndoiesc.

    În al doilea război mondial, multe clădiri istorice din marile capitale europene au fost cruțate de ambele părți beligerante pentru că au înțeles că cine câștigă nu va putea reconstrui ce s-a distrus.
    Noi cu cine naiba ne luptăm în 2021?
    Ce se întâmplă cu noi?
    Cum am ajuns aici???”

    Georgiana Teohari Vidican

    „Ar fi imperativ necesar un minim gest de autoflagelare al maestrului urbei prin exprimarea cât mai clară a sentimentelor de durere, fiind pus față în față cu un asemenea genocid. (…) Nu este nimic rușinos în a-ți cere iertare, din contră, te înnobilează, devii mai distins, mai rafinat, mai uman”

    Născută la Arad, Georgiana Teohari Vidican a fost solistă invitată a Filarmonicii de Stat Arad, a Filarmonicii „Banatul” Timișoara, a Filarmonicii de Stat Râmnicu Vâlcea, a orchestrei de tineret „Jeuness Musicales”, cât și a orchestrei de tineret „Jugend Europa”. Este absolventa masteratului la Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Mannheim și are un Doctorat în managementul orchestrelor clasice profesioniste. Titlul cercetării: Aspecte specifice și inovatoare în managementul orchestrelor clasice profesionist, ca organizații cu stakeholderi multipli. Pe baza studiului, a obținut premiul „Cercetare de Excelenă” acordat de UVT. A susținut concerte și recitaluri în Germania, Ungaria, Franța, Italia, Cehia, Statele Unite (New York, Los Angeles, Washington DC) și a obținut premii la concursuri internaționale precum „Rovere d’Oro” (Italia), „Bela Bartok” (Ungaria) și „Ella Philip” (România).

    „Ce se întâmplă când pornești un război și crezi că te vei lupta cu 40, dar, de fapt, apar cu sutele, cu miile? (…) Maestrul care mânuiește cu dibăcie destinele orașului Arad, ar trebui ajutat să-și acopere vidul de cunoaștere și să înțeleagă mai bine cu cine se luptă. Trebuie să fie pregătit, exact ca un general care, înainte de război se antrenează cu temeinicie și își studiază inamicul în cel mai mic detaliu. Dacă tradiția cultural-muzicală a orașului Arad, dacă rolul de ambasador pe care și-l asumă o filarmonică când își reprezintă orașul în lume, dacă înnobilarea urbei prin existența unei orchestre și a unui cor, dacă dorința oamenilor de a avea acces săptămânal la serviciul muzical oferit de o filarmonică, dacă, presupun, maestrul urbei deține o bună cunoaștere a ce înseamnă orchestrația (de câte instrumente este nevoie) și că aceasta nu poate fi hotărâtă de contabil, ci a fost hotărâtă cu mult înainte de compozitor (iar cu unii compozitori nu mai putem sta la masa negocierilor, deoarece ei orchestrează de mult în alte sfere), și dacă, în concluzie, tot ce am enumerat mai sus este irelevant, poate ar fi de folos anumite precizări adiționale cu privire la portretul unui muzician, cât și unele soluții rezonabile și echitabile. Odată cunoscut adversarul (în acest caz, muzicianul), se poate construi mai concret planul de luptă sau, și mai înălțător, se poate căuta o cale diplomatică de evitare a conflictului. (…)

    În concluzie, dacă nu și nu, atunci ar fi imperativ necesar un minim gest de autoflagelare al maestrului urbei prin exprimarea cât mai clară a sentimentelor de durere, fiind pus față în față cu un asemenea genocid. Coborând o treaptă mai jos, măcar un regret exprimat public pentru gândurile negre ce-l bântuie de ceva vreme cu privire la soarta filarmonicii sau, cel puțin, o ușoară empatie, dacă nu cu muzicienii, atunci cu arădenii care vor fi privați de orchestra și de corul LOR! Se poate folosi, din nou, exemplul caselor germane, precum cel al cancelarului A.M., care acum două săptămâni își cerea iertare în fața poporului german pentru anumite sincope decizionale, accentul fiind pus pe cuvântul «iertare», nu doar «scuze». Nu este nimic rușinos în a-ți cere iertare, din contră, te înnobilează, devii mai distins, mai rafinat, mai uman. Cât despre găsirea unei soluții care să pună capăt acestui conflict și cu care toți factorii interesați să fie mulțumiți, ar putea juca un rol important la următoarele alegeri. Just a simple thought. În rest, numai de bine…și, semnați, vă rog, petiția!” (Textul integral, aici).

    Florian Lungu

    „Reamintim că milioane de români plătesc impozite de miliarde de RON şi că o parte din aceste resurse sunt obligatoriu, imperios, indispensabil, ineluctabil cuvenite artei”

    Personalitate de excepție a jazz-ului românesc, compozitor, muzicolog şi profesor, pianist, realizator de emisiuni de radio şi televiziune (la Radio Europa Liberă, TVR 1, TVR 2 și TVR Cultural).

    „(…) La noi, incredibile restricţii destinate în aparenţă diminuării numărului de contaminaţi cu COVID 19 au restrâns până aproape de zero viaţa artistică. Căci dincolo de condiţia materială precară a artiştilor condamnaţi la abstinenţă, la izolare, încetarea fie şi temporară a activităţii lor a fost de natură a-i descalifica, a le eradica raţiunea de existenţă. Motiv pentru care se revendică cu necesitate – desigur, menţinându-se circumstanţele impuse de igienă, de distanţare fizică a participanţilor la concerte şi la spectacole – reluarea fără zăbavă a contactului nemijlocit dintre muzicieni, actori şi publicul beneficiar al mesajului artelor. Vorbim în acest sens despre unica modalitate de revenire la normalitate a trăirilor afective, a vibraţiilor emotivităţii şi sensibilităţii.

    Cu atât mai mult, ar fi peste orice închipuire să se pună problema desfinţării unor prestigioase instituţii de artă, precum Filarmonicile din Arad, Craiova etc., inegalabile izvoare dătătoare de înalte satisfacţii estetice, promotoare ale muzicii de ţinută de pe firmamentul românesc şi internaţional – şi aceasta pornindu-se de la falsa motivare a lipsei de fonduri… Reamintim că milioane de români plătesc impozite de miliarde de RON şi că o parte din aceste resurse sunt obligatoriu, imperios, indispensabil, ineluctabil cuvenite artei.
    Nihil sine musica!!!” (Textul integral, aici)

    Adela Zaharia

    „În opinia mea, clasa politică din România este perfect reprezentată de imaginea unei hiene. Cunoaștem cu toții ce tip de animal este hiena, și ce «calități» o recomandă. Iar de această dată, hiena a decis să își înfigă colții într-o instituție de cultură de importanță națională – Filarmonica (până de curând de Stat) Arad”

    Născută la Arad, Adela Zaharia este o soprană de renume mondial, solistă la Deutsche Oper am Rhein, Düsseldorf, Germania. În 2017, a ocupat primul loc la Operalia, The World Opera Competition.

    „În opinia mea, clasa politică din România este perfect reprezentată de imaginea unei hiene. Cunoaștem cu toții ce tip de animal este hiena, și ce «calități» o recomandă. Iar de această dată, hiena a decis să își înfigă colții într-o instituție de cultură de importanță națională – Filarmonica (până de curând de Stat) Arad. (…) Motivele invocate sunt cele financiare, cu toate că este evident o răzbunare pe colectivul filarmonicii, care de ani întregi se chinuie să supraviețuiască unor manageri instalați – cum altfel – politic, ale căror priorități au fost să hărțuiască membrii ansamblelor (dovadă procesele pierdute în instanță și despăgubirile plătite – ironic – tot din bugetul filarmonicii), să îi forțeze pe toți cei ce nu plecau capul să părăsească instituția – fie către alte filarmonici, fie în pensii anticipate, și să impună colectivului măsuri absurde și contraproductive, neîntâlnite la nici o altă instituție de profil din țară. Toți cei care privim din afară ne întrebăm cât de departe poate să meargă această dictatură susținută politic fără nici o reținere” (Textul integral, aici).

    Bogdan Baciu

    „Cât să mai ciuntești, când instituția abia mai suflă ?!?! (…) Sper din tot sufletul ca primarul Călin Bibarț să își vină în simțiri și să reflecteze asupra inepției actuale. De asemenea, aștept la Arad un primar care să înțeleagă rolul culturii în viața unui popor și a unei comunități!”

    Născut la Arad, absolvent a două Facultăţi opuse, al Facultăţii de Inginerie „Aurel Vlaicu” din Arad şi al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Din 2011 este solist la Deutsch Oper am Rhein.

    „M-am tot gândit ce să scriu în legătură cu decizia sau doar intenția (sper) primăriei Arad de a desființa 40 de posturi ale Filarmonicii de stat Arad … Încep prin a spune că am avut onoarea de a sluji în acest bastion al culturii arădene între anii 2002 și 2006, perioadă în care Filarmonica a cunoscut o mare înflorire si efervescență culturală. Orchestra avea atâtia membri, încât multe dintre partidele de instrumente puteau să se rotească … Era un grup omogen și bine închegat, avea săptămânal concerte de o calitate excepțională, se făceau turnee internaționale. În cor eram vreo 50 și țin minte că doar pentru Requiem-ul lui Verdi sau Carmina Burana lui Orff aveam nevoie de câteva ajutoare la bass și tenor, de obicei de la Oradea sau de la Timișoara. La vremea aceea, corul suna extraordinar. Îmi aduc aminte cum Maestrul Diodor Nicoară le-a spus celor din Timișoara că și-ar dori partide de sopran și alto cum are corul de la Arad. Pentru mine a fost mediul perfect în care m-am îndrăgostit de muzica cultă și unde am realizat pentru prima dată că aș putea să fac din asta un mod de viață . A fost extrem de dureros să privesc de pe margine cum după directoratul Maestrului Dorin Frandeș s-au perindat doar directori ale căror inimi nu au bătut pentru instituție, pentru cultură sau pentru colectivul Filarmonicii, ci mai degrabă au acceptat tacit deciziile Consiliului municipal și ale primăriei Arad, decizii care în majoritatea lor au însemnat reduceri de posturi până în punctul în care, la ora actuală, Filarmonica funcționează în regim de avarie! Cât să mai ciuntești, când instituția abia mai suflă ?!?! Nu este momentul tăierilor, ci dimpotrivă, este momentul investițiilor în cultură sau măcar a păstrării situației existente. Sper din tot sufletul ca primarul Călin Bibarț să își vină în simțiri și să reflecteze asupra inepției actuale. De asemenea, aștept la Arad un primar care să înțeleagă rolul culturii în viața unui popor și a unei comunități!”

    Marius Budoiu

    „Nu cred că finanțele care merg spre Filarmonică sunt mai prost plasate decât în întreținerea unei echipe de fotbal sau a unei grămezi de funcționari publici care își câștigă existența de pe urma unei birocrații expandate

    Solist vocal de talie internațională, Conferențiar universitar la Academia de Muzică Gheorghe Dima, Cluj-Napoca și Prim solist la Opera Națională Română din Cluj-Napoca.

    Filarmonica din Arad NU este o instituție de care merită să îți bați joc și să o arunci la gunoi. Ea are un trecut frumos și poate avea un viitor frumos, în care Aradul să aibă de câștigat de pe urma activității sale. Nu cred că finanțele care merg spre Filarmonică sunt mai prost plasate decât în întreținerea unei echipe de fotbal sau a unei grămezi de funcționari publici care își câștigă existența de pe urma unei birocrații expandate(Textul integral, pe glsa.ro)

    Andrei Dimitriu

    „Cultura rafinată dă vigoare unui popor şi hrăneşte elita intelectuală, singura care zideşte peren”

    Directorul General al Filarmonicii „George Enescu” din București.

    „Cultura rafinată dă vigoare unui popor şi hrăneşte elita intelectuală, singura care zideşte peren.

    Decidenţii administrativi şi politici au obligaţia imperativă de a susţine prioritar cultura”

    Cristian Mandeal

    „Mă opun din răsputeri oricăror neputințe, ignoranțe sau reavoință prin care moștenirea primită să-mi fie risipită și violată de nepăsare sau cinism”

    Fost Director General al Filarmonicii „George Enescu”, Director Artistic al Orchestrei Simfonice Euskadi din Spania, fost Director artistic al Orchestrei Simfonice Haifa din Israel, fost dirijor principal invitat al Orchestrei Hallé din Manchester, fost dirijor rezident al Orchestrei Haydn di Bolzano e Trento din Italia și fost Director Artistic al Festivalului şi Concursului Internaţional George Enescu, ediţiile 2001 şi 2003. În anul 2002, la Festivalul din Edinburgh, Cristian Mandeal a condus, în compania orchestrei BBC Scottish, premiera britanică a operei Oedip de George Enescu, pentru ca în 2005 să dirijeze aceeași partitură, în premieră în Italia, la Cagliari.

    Îmi pasă (încă) de România. Îmi pasă de trecutul, prezentul și viitorul acestui loc și acestor oameni cu – și pentru care am trăit, am muncit, am suferit și am dăruit. Îmi pasă de identitatea mea care se traduce prin ceea ce am primit din urmă, am păstrat și am transmis pe mai departe. Îmi pasă de cum voi fi judecat de copilul meu pentru ceea ce am făcut și, mai ales, pentru ceea ce n-am fost în stare să fac. Mă opun din răsputeri oricăror neputințe, ignoranțe sau reavoință prin care moștenirea primită să-mi fie risipită și violată de nepăsare sau cinism.” (Textul integral, pe livearad.ro)

    Silvia-Sorina Munteanu

    „Din moment ce fondurile sunt insuficiente, am  putea spune mai degrabă că Primăria, care este administratorul orașului (să nu uităm asta) nu este eficientă și, deci, nu își face treaba”

    Născută la Ghioroc (județul Arad), doctor în Muzică, Prim solista Operei Naționale București, Lector universitar la Universitatea de Vest Timișoara.

    „Din moment ce fondurile sunt insuficiente, am  putea spune mai degrabă că Primăria, care este administratorul orașului (să nu uităm asta) nu este eficientă și, deci, nu își face treaba. Primarul trebuie să vegheze la păstrarea în bune condiții a tot ce este avuția acestui oraș, și să îl dezvolte, nicidecum să reducă instituțiile la imposibilitatea de a funcționa. Să reduci posturile înseamnă să dai afară personal cu înaltă calificare, indispensabil programului de muncă. Un muzician, un artist nu se obține în urma unui curs de calificare de câteva luni, el devine astfel muncind și studiind decenii . Ar fi bine dacă ar fi așa și în cazul politicienilor. Probabil că nu ne-am mai confrunta cu astfel de situații”. (Textul integral, pe glsa.ro)

    Gabriel Pecican

    „Avea tatăl meu o vorbă: «În biserică și în sala de concert, dacă nu te rogi sau nu cânți, taci!»”

    Solist și chitarist, membrul formațiilor „Clipa” și „Blood & Pain”.

    „(…) «Acasă» poate avea multe înțelesuri și aveam să descopăr asta când încă nu împlinisem cinci ani. Atunci, pășind împreună cu tatăl meu în Sala Palatului Cultural din Arad, la un concert al Filarmonicii, după ce mi-am plimbat ochii plini de uimire prin toate ungherele, m-am dus țintit în fața scenei și m-am așezat unde mi-a venit la socoteală. Destinul a vrut ca socoteala asta a mea să fie locul aflat fix în spatele dirijorului, pe rândul 1, poate și pentru că, în acel concert, Filarmonica din Arad interpreta, printre alte nestemate, Simfonia a V-a a lui Beethoven – Simfonia Destinului. Și nu m-am mai urnit din acel loc ani la rând. De-acolo, de pe locul din spatele dirijorului, am urmărit nenumărate concerte memorabile ale Filarmonicii Arădene. De-acolo, din primul rând, am admirat și aplaudat nenumărați artiști, soliști și dirijori de talie mondială alături de Filarmonica Arădeană. (…) Da… Filarmonica Arădeană a devenit pentru mine, de mic copil, ACASĂ. Acolo mi-am format cultura muzicală, descoperind atâția și atâția nemuritori ai muzicii fără de moarte. Acolo, ochii de copil s-au făcut mari încă de la acel dulce vacarm al acordajului instrumentelor dinaintea începerii unui concert. Acolo am învățat că, dacă ești în sală, taci și asculți, respectând actul artistic, pe cei care-l oferă și pe cei care pentru asta s-au dus acolo. Avea tatăl meu o vorbă: «În biserică și în sala de concert, dacă nu te rogi sau nu cânți, taci!»” (Textul integral, aici)

    Lászlóffy Zsolt

    „Susţinem întru-totul demersul colegilor noştri arădeni de a cere asigurări în privinţa viitorului lor artistic, dezaprobând, în mod firesc, orice tentativă de dezechilibrare sau desfiinţare a acestui ansamblu coral profesionist, etalon al vieţii culturale arădene”

    Lászlóffy Zsolt este compozitor, profesor universitar și dirijorul Corului Filarmonicii de Stat Oradea.

    „Urmărind cu admiraţie realizările spectaculoase din ultimii ani ale Filarmonicii Arad, acum suntem profund indignaţi de informaţiile vehiculate, parţial apărute în mass-media, care se referă la o posibilă reducere cu 60% a bugetului instituţiei muzicale.
    Considerăm că Filarmonica Arad, formată sub bagheta maestrului DORIN FRANDEŞ, această instituţie muzicală de excepţie – partener al Festivalului Enescu şi al Festivalului de la Saint-Margarethen (Austria) în cadrul căruia, în decursul anilor a avut prilejul să interpreteze, printre altele, operele Nabucco şi Rigoletto de Verdi, Carmen de Bizet, Boema de Puccini etc. – cu care, de altfel, au avut satisfacţia de a colabora, în repetate rânduri, şi colegii noştri din Corul Filarmonicii din Oradea (ne rezumăm doar la turneul în Olanda cu lucrarea vocal–simfonică Carmina burana de Orff), merită într-adevăr atenţia şi efortul comun al tuturor: nu numai al celor puţini din breaslă, dar și al publicului larg meloman şi mai cu seamă al factorului local de decizie, pentru a facilita promovarea în continuare, la un nivel superior, valorilor perene ale literaturii muzicale universale şi autohtone.
    Astfel, artiştii lirici ai Corului Filarmonicii de Stat Oradea, împreună cu mine, suntem alături de colegii din Corul Filarmonicii Arad, condus de maestrul ROBERT DANIEL RĂDOIAŞ – dirijor remarcabil, doctor în muzică – şi susţinem întru-totul demersul colegilor noştri arădeni de a cere asigurări în privinţa viitorului lor artistic, dezaprobând, în mod firesc, orice tentativă de dezechilibrare sau desfiinţare a acestui ansamblu coral profesionist, etalon al vieţii culturale arădene.”

    Ioan Vrășmaș

    Este regretabil atunci când se ajunge ca deciziile care privesc soarta instituțiilor de cultură să fie luate de inși care n-au participat în viața lor la mai mult de 2-3 reprezentații de teatru, operă, concerte simfonice, balet. (…) Regretăm și condamnăm și lipsa de reacție si de implicare a managementului filarmonicii arădene, care ne îndoim că ar mai sluji arta și artiștii”

    Doctor în muzică, managerul Companiei Opera Vox (Cluj-Napoca), prima şi singura companie privată de operă din România.

    „Ne alăturăm și noi demersului artiștilor arădeni și vă îndemnăm pe toți să le fiți alături. Este regretabil atunci când se ajunge ca deciziile care privesc soarta instituțiilor de cultură să fie luate de inși care n-au participat în viața lor la mai mult de 2-3 reprezentații de teatru, operă, concerte simfonice, balet. Și chiar dacă au făcut-o, a fost dintr-un soi de complezență, doar de dragul de a intra în lumea elitelor. Numai că, un papion și niște butoni eleganți nu suplinesc lipsa de cultură și de educație!

    Regretăm și condamnăm și lipsa de reacție si de implicare a managementului filarmonicii arădene, care ne îndoim că ar mai sluji arta și artiștii”.

    Michael Iovin *

    „Cultura este ceva care se cere cultivată, iar muzica este apa ei vie. Pe undele ei a crescut Aradul de când mă știu. Dacă nu ca politician, ceea ce nu prea sunteți, ar trebui să știți atâta lucru măcar ca silvicultor. Dar nici inginer nu păreți a fi. Sunteți un simplu parvenit”

    Arhitect stabilit la Portland, Oregon (SUA).

    * Este singurul din această listă care nu se integrează în scena muzicală națională sau internațională, fiind însă o voce proeminentă a urbei (chiar și din depărtare), i-am preluat, totuși, textul

    „FILARMONICA ARAD a fost parte integrantă a copilăriei și adolescenței mele. Ba am trăit acolo momente de neuitat și la întoarcerea mea în țară, la vârsta de 60 de ani. (…) Ca liceean, mergeam la concertele de seară, peste săptămână. Se cânta o uvertură, un concert și o simfonie. Dacă îmi plăcea, dumineca fugeam de la biserică, ca să mai ascult o dată. Într-o duminecă din 1969 sau 70, partea finală era «Rhapsody in Blue» de George Gershwin, cu dirijor și trompetist americani. Nu puteam să o pierd! Am ușchit-o din biserică imediat după școala duminecală. Ploua cu găleata și nu aveam umbrelă. De la UTA, am luat-o pe Calea Victoriei, pe Mărășești, apoi pe Horia și iată-mă la Palatul Cultural. Din costum mi se scurgea apă colorată. Ușa sălii de concert a scârțâit. Dirijorul tocmai ridicase mâinile să înceapă Rapsodia dar s-a oprit în aer. M-am așezat pe ultimul scaun dar și acela a scârțâit îngrozitor. De la balcon, Ioana, fiica maestrului Nicolae Brânzeu, și domnul Roșculeț, profesorul meu de matematică, s-au uitat la mine, clătinând din cap. Doamne, ce rușine mi-a fost! Și din manșetele pantalonilor îmi picura încă apa de ploaie. A început Rapsodia Albastră. Spre final, trompetistul s-a ridicat în picioare: taaa, ta-ta-ta, ta-ta-taa… Și atunci, exact pe ritmul trompetei, soarele a ieșit din nori și a pătruns lin prin vitralii, inundând sala în lumina divină. Nici la biserica nu putea fi o predică mai glorioasă și mai de ținut minte!

    Domnule Primar Scârtz-Scartz Bibartz, asta înseamnă o filarmonică! Cultura este ceva care se cere cultivată, iar muzica este apa ei vie. Pe undele ei a crescut Aradul de când mă știu. Dacă nu ca politician, ceea ce nu prea sunteți, ar trebui să știți atâta lucru măcar ca silvicultor. Dar nici inginer nu păreți a fi. Sunteți un simplu parvenit.

    Eu nu pot să salvez Filarmonica, dar dumneavoastră, domnule Primar, vă puteți încă salva sufletul, ținându-vă mâinile pe volan și jos de pe ea”.

    Un simplu gest…

    În plus, fără atacuri directe sau indirecte la adresa primarului Bibarț, fără păreri emise, decât în semn de solidaritate cu artiștii Filarmonicii din Arad, și-au pus pe imaginea principală de Facebook chenarul „Salvați Filarmonica Arad” următorii (enumerăm doar câteva din sutele de oameni): Cristina Simionescu Fântână (soprana Operei Naționale Române Iași), Ana Maria Donose (soprana Operei Naționale Române Iași), Adrian Mărcan (bariton la Opera Națională București), Stefan Von Korch (tenor la Opera Națională București), Valentina Mărgăraș (soprană la Opera Brașov), Daniela Ștefania Ciocan (Opera Națională Română Iași), Fly (cântăreț, chitarist, membru al formației B.Ton), Cosmin Harbei (chitarist, membrul formației Corso), Horațiu Boșca (cântăreț, fost membru al orchestrei lui Horia Brenciu, HB Orchestra), Mario Florescu (percuționist, profesor de muzică), Laurian Popa (artist vizual), Mihai Păcurar (artist vizual), Andrei Elek (actor), Alina Danciu (actriță), Carmen Vlaga Bogdan (actriță), Vali Cioban (designer vestimentar), Sorin Seviciu (preot), Silvia Demian (profesoară, fost director al Liceului de Artă „Sabin Drăgoi”), Ligia Ghilea-Nichitean (lector universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca), Dumitriţa Ioana Tereu (Șef de partidă la Opera Națională Română Timișoara), Șnaider Iulian Florin (artist instrumentist la Filarmonica „Oltenia” Craiova), Cosmin Cobasa (trompetist la Filarmonica Banatul), Paula Iancic (soprană, cu participări la concerte la Deutsche Oper am Rhein – Düsseldorf, Germania și Teatr Wielki im. Stanisława Moniuszki w Poznaniu – Poznań, Polonia) etc.

    Ar mai fi acest mesaj din partea suporterilor UTA:

    Și ar mai fi acest video… care poate părea „drăguț”, dar în realitate ilustrează o realitate tristă:

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Dincolo de tot circul ăsta m-a amuzat o chestie. Oare dacă ar știi suporterii clubului UTA că s-au dus consilierii USR să le spună artiștilor Filarmonicii că rezolvarea problemelor lor financiare ar exista dacă primarul ar lua din fondul alocat echipei de fotbal, care nu ar trebui susținut de primărie, fiind club privat, oare ce ar mai zice fanii? Ca să vedeți ce curvă e lumea…

      --1 voturi
      +1
      -1
    2. Mircea, n-ai tu cum sa intelegi acest tip de fani ai unei echipe de fotbal.
      Daca ai depune un minim de efort, ai realiza ca totul a pornit de la faptul ca echipa reprezenta o anumita comunitate (judet, oras, cartier etc) iar fanii reprezinta un ideal de performanta si valori morale ale comunitatii in care traiesc.
      E mai mult decat o minge dupa care alearga 22 de jucatori, intelegi acum?
      Filarmonica si orice alta activitate care inseamna sufletul unei comunitati are aceeasi valoare ca si echipa de fotbal si nu ar trebui sa se excluda.

      Mai grav e ca am ajuns sa fim reprezentati de o gloata de parveniti care nu au nicio legatura cu spiritul unei culturi urbane, poate si prin simplu fapt ca multi dintre ei sunt la prima generatie de oameni mutati la oras.

      Si mai grav e ca probabil la incheierea mandatului Bibart-PDL, Aradul va fi un oras fantoma.

      +4 voturi
      +1
      -1
    3. …ca ar fi 40-45 de angajati, strict pentru orchestra, vreo 15-25 pentru cor, 5 pentru head-office si maxim 7-10 personal auxiliar.

      E simplu, ca sa nu fie discutii. Salarizarea ar trebui sa arate astfel:

      – 40-45 salarii remunerate net cu 9.500 lei/angajat
      – 15-25 salarii remunerate net cu 4.900 lei/angajat
      – 5 salarii remunerate net cu 5.500 lei/angajat
      – 7-10 salarii remunerate net cu 3.000 lei/angajat
      Nu cunosc bugetul, dar in forma asta de remuneratie nu este foarte mult si cred ca angajatii ar fi multumiti, cred.

      BONIFICATII (din profitul net):
      1.0% pentru cele 40-45 de posturi
      0.15% pentru cele 15-25 de posturi
      0.10% pentru cele 5 de posturi
      0.025% pentru cele 7-10 de posturi

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.