Încerc să-mi imaginez cum ar fi viața într-o comună, alta decât Arad, avându-l ca primar pe Călin Bibarț și, bun administrator și legiuitor, Consiliul local aservit lui. De exemplu, comuna Paris. Da, Franța este organizată, administrativ, în departamente, arondismente, cantoane și comune deci, da, Parisul este o comună. Mai mare decât Aradul, chiar mult mai mare, dar, într-o idee mai populară, așa cum îi place sus-numitului, și acățul și stejarul tot copaci sunt. Dar ce zic eu, Bibarț, când toți sunt la fel? Acum îl voi pomeni doar pe el numai pentru că-i, așa, mai acăț, mai cu țepi, alții fiind mai tufe sau chiar uscături, vreascuri, cu toții însă au dreptul, acum, să participe la asaltul Parisului.

Încercam, deci, să-l văd pe monsieur le Maire Călin făcând ronduri între Primărie și Place de la Bastille, pornind apoi spre Montmartre (dar fără să zăbovească la Sacré Coeur, pentru că basilica asta-i catolică iar el, după modelul Falcă, și-a dus traista pentru voturi la neo-protestanți) și înapoi la primărie, că i s-a terminat filmul din telefon și mai trebuie să și posteze pe facebook ca să știe liberalele pariziene ce să-l întrebe marț’, la emisiunea personală de La Tv Paris, fără să-l supere, că altfel nu mai face selfie cu dânsele. În plus, toți parizienii vor putea afla cât de bun gospodar este el și ce ochi vigilent are când vede cât de perfecte sunt toate propunerile lui. Doar ale lui, normal.

Cuvânt către un primar pierdut printre Biserici: „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14:6). Sursa foto: Facebook

Între timp, va propune Consilului local (care va aproba de îndată, complice, ca de obicei) mutarea dispeceratului Poliției locale în sediul primăriei, că altfel, nu-i așa?, de ce s-ar numi primăria Paris „Hôtel de Ville” dacă nu ar servi la somnul dispecerilor (care, se știe, în Arad sunt oropsiți și nu au un pat în care să doarmă în timpul serviciului). Apropo: mai știe cineva ce s-a întâmplat cu dispecerul adormit întru domnul director Toma și monsieur Bibarț? A promis unui consilier local insubordonat (!), prin urmare, tuturor arădenilor, că va face o comisie, că va lua măsuri… Până acum nici măcar măsura taliei respectivului dispecer nu a luat-o. Ceea ce înseamnă că monsieur primar este fie mincinos, fie părtaș la ticăloșiile din Poliția locală (Arad, nu Paris)!

Revenind la Paris și la imensa capacitate de implicare a harnicului nostru „maire”, exportat fictiv în „Orașul luminii”, următoarea lui mișcare, necesară eficientizării activității, va fi trecerea în subordinea CMCA a Turnului Eiffel, a muzeelor Luvru, Orsay, Picasso, Rodin și a celorlalte, desigur, împreună cu Palatul Versailles (Serviciu în cadrul CMCA), Théâtre-Français, mai cunoscut sub numele de Comédie-Française (fără Marionete, că francezii nu-și permit să arunce banii, ca-n Arad) și Philarmonie de Paris (unde se vor organiza stagiuni de concursuri, până se va găsi un manager convenabil tuturor părților: CMCA, Falcă și Călin).

În curtea Muzeului Luvru, în jurul celebrei piramide din sticlă, vor avea loc toate reprezentațiile de gală (cu participarea soliștilor Florin Saucisses, Adi Mérveille sau Vali Tempête, plus eterna Loredana), ocazionate de „Zilele Parisului” – piramida va fi elegant încadrată de grătare pline cu mici, totul după gustul rafinat al distinșilor decidenți (primar, „vici”, consilieri). Banii nu contează pentru ei!

De la sine înțeles, Centrul Cultural „George Pompidou” va deveni un Hub, în timp ce Stadionul Parc des Princes va trece în administrarea Recons, iar cimitirele Père-Lachaise, Montparnasse și Montmartre, a Gospodăririi comunale Paris.

Am încercat să-mi imaginez și ce ar face nulitățile noastre de aleși într-o comunitate care nu se lasă dusă de nas cu povești penibile „la gura sobei” și dubioase cu brazi din nylon, care nu acceptă bătaia de joc bugetară și nici deciziile habarniste. Nu vă pot împărtăși ce-a ieșit din acest joc al imaginației, pentru că s-ar rușina până și jucătorii din Teambuilding (cine crede că nu-s jucători, ci actori, este rugat să aducă și ceva probe).

11 noiembrie 2022,  Cagnes-sur-Mer (Franța) – ceremonia de învestire a Consiliului municipal al copiilor 

Dincolo de fantezie, realitatea este că noi suntem cei conduși de alde Bibarț și toți ceilalți (inclusiv consilierii aleși, care sunt, de fapt, complici, dacă nu chiar coautori), nu parizienii. Noi suntem cei de care-și bat joc, cei ignorați și mințiți. Noi suntem cei cărora nu li se răspunde la solicitări, dacă sunt incomode, decât în doi peri, superficial, în bătaie de joc, atât cât să nu se spună că n-au răspuns. Așa se întâmplă când te crezi deasupra tuturor, când îți imaginezi că atotputernicia este reală, infinită și veșnică.

Tot în viața reală, în Franța, într-o „comună mai mică” decât Aradul, Cagnes-sur-Mer (aproximativ 70.000 de locuitori), au avut loc, în octombrie 2022, alegeri pentru Consiliul municipal al copiilor. Sau, dacă vreți, al elevilor, pentru că au participat elevii celor nouă școli din oraș, unii, candidați (cei care și-au depus dosarul de candidatură), alții, alegători. Au fost aleși 18 consilieri, între care și Raisa-Mayra, performanță cu atât mai remarcabilă cu cât, născută în Ineu, este stabilită în Franța de mai puțin de 10 ani (evident, împreună cu părinții și fratele mai mic, Noah, născut în Franța). Ei, și? – se vor întreba unii, mai ales cei vizați mai sus. Ei bine, acest Consiliu este un proiect al Primăriei, fără implicarea în vreun fel a partidelor politice, care urmărește să-i învețe pe copii – pre-adolescenți! – ce este democrația, să-i deprinsă cu exercițiul cetățenesc (vot, dezbatere contradictorie, alegeri), inclusiv prin gestionarea autonomă a propriilor proiecte. De asemenea, își propune să-i învețe pe copii să descopere și să înțeleagă cum funcționează activitatea decizională în oraș, să le dezvolte spiritul participativ, încurajarea implicării familiilor în viața colectivității. O deviză, declarată a proiectului este: Învățați copiii ce este democrația și permiteți-le să-și găsească locul în colectivitate, ca cetățeni, dându-le voce.

Respectul unui primar față de cetățeni, indiferent de vârstă

Vi-i puteți imagina pe aleșii noștri participând la un asemenea proiect? Îi puteți vedea, în îngustimea minților lor, în incapacitatea lor bolnavă de a comunica, în pornirea lor spre nelegiuire, spre îmbogățire șmecherească, în obișnuința lucrului fușerit dar scump și plătit din bani publici, în aroganța și suficiența manifestă față de toți cei „inferiori” lor, îi puteți vedea pe acești îmbuibați ascultând propunerile unor copii? Îi puteți vedea explicând unor copii de ce cheltuie banii publici pe ce vor, nu pe ce trebuie? Vi-i puteți imagina discutând cu niște copii de ce nu comunică cu cetățenii care i-au ales și de ce-i desconsideră, de ce nu iau în seamă absolut nicio propunere, de ce nu acceptă nicio critică? Îi puteți vedea explicând, sincer, de ce angajează funcționari nepricepuți dar obedienți și de ce nu-i sancționează pe cei care greșesc?

Sincer, eu nu mi-i pot imagina. După cum nu-mi pot imagina ce ar putea ei să-i învețe pe copii? Probabil mi-am consumat imaginația cu „Parisul, sub atacul lui Bibarț” și acum nu mai pot vedea decât incompetență, suficiență, furt, aroganță. Și mai văd cât de departe suntem de lumea cu adevărat civilizată. Departe de mine orice gând elitist, dar m-am săturat de inculți și agramați, de needucați, obtuzi și analfabeți funcțional, de „țărănoi” în gând și faptă. Și sper să se fi săturat și alții, dar mai ales cei tineri, încă neatinși de morbul inculturii și neimplicării.