Campania electorală a trecut ca tăvălugul peste noi, mai mult sau mai puțin. În fiecare zi ni s-au oferit „lucruri mai puțin știute” de X sau Y candidat, că a fost și că a dres, că a făcut și n-a făcut. Permiteți-ne să spunem că nu prea ne-a păsat, cel puțin nu într-atât de mult încât să ne schimbe votul. Nu ne-ar fi schimbat votul nici să aflăm că X candidat nu s-a spălat pe mâini când a venit de la baie, cum nu ne-ar fi interesat că Y candidat este un om „atât de bun la suflet că-ți vine să-l întinzi pe pâine și să-l papi tot”.

Dar acum, că a trecut și ziua votării, ce ne interesează? Să ieșim o dată la liman. Să nu mai mergem seara prin oraș ca la grădiniță, adică doi câte doi, pentru că poate așa nu se mai iau boschetarii după noi cerându-ne bani în mod insistent, iar după ce îi refuzăm să fim înjurați ca la ușa cortului. Ne interesează să nu mai stăm în trafic câte 40 de minute de la Podgoria la Teatru. Ne interesează să avem o relație cât mai normală cu administrația locală, să nu mai trebuiască să apelăm la : „Las’ că sun eu pe cineva, că altfel stai după ăștia…”. Ne interesează să nu mai citim aceleași lamentări cu mâța moartă aruncată în ograda altuia, când întrebăm: „Dar de ce nu ați făcut ceea ce ați promis”.

Ne interesează să ne simțim în siguranță când parcăm mașinile într-un colț al străzii mai întunecat. Ne interesează să scăpăm o dată de „borduriade” (acelea care sunt schimbate cam de fiecare dată când schimbăm uleiul la mașină).

Ne interesează ca viața culturală să existe în realitate, nu doar pe hârtie și doar în același grup restrâns. Ne interesează educația sportivă, să nu trebuiască să facem curat pe teren înainte să jucăm o partidă de baschet sau de fotbal.

Ne interesează să ne păstrăm terenurile de sport rămase, supermarket-uri avem destule. Ne interesează să avem spațiile verzi și parcurile întreținute și valorificate. Ne interesează să nu mai trăim printre ruine.

Ne interesează să ne păstrăm identitatea, ne interesează ca nivelul corupției să fie cât mai mic (nu suntem proști, suntem conștienți că nu se poate eradica total), ne interesează să nu mai existe lehamitea aia grețoasă când raportăm niște probleme grave și să se rezolve doar acelea mici.

Ne interesează să mergem la lucru cu convingerea că și cei aleși de noi fac exact același lucru.

În final… ne interesează de noi, nu de ei.

Am ajuns să repetăm, într-un mod necruțător de obsesiv, ceea ce repetăm în fiecare zi și nu o dată la patru ani, ceea ce ne interesează, ceea ce ne dorim. Pentru că tăvălugul campaniei a trecut, interesul ușor, ușor va scădea, iar funcțiile vor fi ocupate. Ocupate de cu totul altceva decât ceea ce ne interesează pe noi.