Presa națională: Din milioanele de carduri emise, câteva au rămas „blocate” pe drumul dintre Casa Națională de Asigurări de Sănătate, emitenta cardurilor, și Poșta Română, instituția care a asigurat distribuirea. Încercând să descopere unde este plasticul, asigurații află de la casa de asigurări că este la Poștă, iar de la Poștă că a fost „predat”, deși nu a ajuns la titular. Aceștia nu pot depune o cerere de eliberare a unui nou card, înainte de a afla ce s-a întâmplat cu primul, pentru că ar putea exista duplicate. Potrivit Poștei, instituția nu a putut face dovada predării pentru 2.464 de cazuri (0,02%), despăgubind CNAS cu suma de 30 lei per trimitere. Cazurile de carduri pierdute sunt însă mai multe.
Potrivit datelor furnizate pentru EVZ de Poșta Română, din cele 13,2 milioane de carduri emise, Poșta Română a predat asiguraților 12,26 milioane de carduri, ceea ce înseamnă o rată de retur de 7%. Potrivit datelor Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Poșta Română a predat 15.470 de carduri care nu au ajuns la expeditor. (sursa: evz.ro)
Restul, până la un milion (!) sunt undeva pe drum…

Pe site-ul CNAS, unul dintre cele mai inutile linkuri din lume,

plin de umor negru în subsidiar… de zici că un britanic excentric și pervers a hackuit site-ul) există o rubrică specială intitulată „IN ATENTIA ASIGURATILOR CASMB CARE NU AU PRIMIT CARDUL NATIONAL PRIN SERVICIILE POSTALE” – dar se referă numai la bucureșteni și credem că inclusiv aia e „vrăjeală.” „Cardurile naţionale nedistribuite si predate de catre operatorul de servicii postale la casele de asigurari de sanatate se distribuie asiguratilor de catre casele de asigurari de sanatate prin prezentarea acestora la sediul casei de asigurari de sanatate la care sunt luati in evidenta” – scrie acolo.
Asta-i TOT ce găsești pe internet.

Cum se întâmplă live, la Arad (relatare gonzo, ca martor platonic)

Haideți să vă dezvăluim noi, pe cinstitelea, cum stă treaba atunci când, din varii motive – care în niciun caz nu se datorează asiguratului, ci în totalitate asiguratorului – nu ai intrat în posesia buclucașului instrument… diabolizat de pustnici, dar necesar majorității populației.
În primul rând, dacă nici la ora asta n-ai card și vrei neapărat să-l ai, alege-ți pentru demersul ăsta o dimineață cu mult calm la purtător. Dă-ți partea colerică pe silent, înjurăturile pe mute și răbdarea pe maxim – că altfel ajungi să dai declarații inclusiv la poliție, pentru tulburarea liniștii publice… dacă nu și pentru loviri și alte violențe. Ia la tine un xanax-două… că nu-i sigur că faci față fără.
N-are rost să treci pe la sediul CAS… Dincolo de evidența că te așteaptă o coadă imensă, compusă exclusiv din persoane ca și tine – pierdute-n spațiu… cu o problemă pe care n-o înțelege și n-o poate rezolva nimeni -, presupunând că ajungi la rând, te așteaptă unul sau una… ai ghicit!… la fel de bulversat ca și tine. Cu un ecran în față, îți va „explica” ce trebuie să faci în așa fel încât să nu înțelegi nimic. Respectiv „cardul dumneavoastră există… la noi pe calculator apare… dar nu știm, concret, unde e acum. Puteți încerca la poșta de care aparțineți… probabil că poștașul vi l-a adus acasă… dar probabil că nu a găsit pe nimeni… sau nu era adresa corect trecută pe mandatul poștal… sau le-a lăsat la administrator pe toate  și ăla s-a îmbătat și nu mai știe unde le-a pus… și probabil că a ajuns direct la poștă.”
Așa deci: pentru incertitudini și probabilități ai stat tu la coada aia. Pentru ce știai și tu, de acasă… că ți-au povestit deja 15 prieteni „ce-au pățit cu cardul de asigurări.”

Deci, du-te la poștă! – dacă vrei să fii violat(ă) de sistem…

Ca-n filmele cu gang-bang de la Vaslui fac cu tine ăștia. „În mod normal, asiguratul trebuie să se adreseze atât Poștei, cât și casei de asigurări de care aparține, pentru a verifica ce s-a întâmplat cu primul card. În borderourile Poștei ar trebui să scrie exact data la care a fost predat, dar să existe și semnătura de primire a titularului”, a comentat pentru EVZ un responsabil CNAS.
Deci, ai înțeles: asiguratul trebuie să fie ubicuu – atât la poștă, cât și la casa de asigurări. Acolo, trebuie să facă o anchetă pe cont propriu ca să își găsească prorpiul card pe care nici nu l-a văzut… nici n-a pus mâna pe el! După care „în borderourile poștei ar trebui”… dar asta nu-i totuna cu „este!” Deci îți dai seama ce te-așteaptă!

Păsăreasca de pe site-ul CNAS, e, însă, cireașa de pe tortul ambiguității juridice!

„Porivit prevederilor Ordinelor MS/CNAS  557/246/2015 si 559/248/2015, asiguratii beneficiaza de servicii medicale dupa cum urmeaza:
– In baza cardului national, pentru asiguratii care au intrat in posesia acestuia
– In baza documentelor prevăzute la art. 212 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele pentru care nu au intrat in posesia cardului national, până la data la care intră în posesia acestuia, (respectiv, prin verificarea calitatii de asigurat de catre furnizor in sistemul informatic  sau, dupa caz, prin prezentarea adeverintei de asigurat)(2) Azi in Arad
– In baza adeverintei adeverinţei de înlocuire a cardului naţional pentru situaţiile în care se solicită emiterea cardului duplicat
– Adeverintei de inlocuire a cardului pentru persoanele care au refuzat acest document.

Dacă te duci și-i citești textul ăsta cu roșu cu voce tare, mamei/bunicii tale, te pleznește instant! – și are și dreptate…

Și acum, soluția: păcătoasă… dar cea mai scurtă:

Te duci tu frumos la Poliție și ți-l dai furat – deci, minți… dar trăind în România, asta te-au învățat să faci de când te știi.  Autor necunoscut… crezi că administratorul de bloc. Faci o copie după plângere și o anexezi la o cerere la poștă să-ți dea alt card. Plătești 15 lei și 50 de bani. „O altă situație în care se poate solicita reemiterea cardului este când titularul l-a primit, dar l-a distrus din greșeală sau l-a pierdut. În acest caz, costul de reemitere, în valoare de 15,5 lei, este suportat de asigurat” – te învață, cu gura lui, legiuitorul: declari la poliție că ți l-o spălat bunică-ta la mașină sau că tu, într-un acces de nervi pe sistem, ți l-ai pus pe aragazul aprins și ai contemplat cum arde cu Paraziții la maxim.

Concluzie: păi nu mai bine făceam și noi niște chioșcuri și ceream direct 15 lei 50 pe card… și rămâneam și prieteni?…