Ce de parașute… Nu, nu cele de pe Șiriei, ci chiar la Șiria. Iar oamenii sunt extraordinari, dar cum ajungi la ei? (Video – Foto)

    de Lucian Dănilă | 2 mai 2018, 4:36 PM | Recomandările editorilor | Reportaj

    1

    Atunci când începi să povestești despre parașute, cel puțin jumătate dintre interlocutori se gândesc la sensul peiorativ al termenului, la acele femei ușoare, infame, stigmatizate, pe care fie le vedem pe marginea drumurilor, fie cu alte ocazii în diferite locuri sau cu diferite ocazii. O prietenă, cu toată gramatica la ea, mi-a atras atenția că titlul de mai sus este puțin „de cartier”. Păi de cartier pare orașul acesta plin de gunoaie, iar ca să ajungi să sari cu parașuta trebuie să treci printr-un cartier plin de, ați ghicit, „parașute”.

    Termenul obișnuit de parașută, acel aparat orientabil destinat să frâneze mișcarea unui corp prin atmosferă folosind frecarea cu aerul, este tot mai rar folosit pur și simplu pentru că nu sunt atâția doritori de salturi pe cât sunt „vânători” de „parașute” ieftine. Iar ca moment prielnic în care să îmbin ambele sensuri al cuvântului „parașută”, 1 mai bun nu am găsit decât ieri de… 1 mai.

    Și am pornit pe la amiază spre Șiria, o localitate despre care voi scrie câteva cuvinte mai jos. Însă până la Șiria, drumul m-a dus pe Șiriei, da, pe Calea Șiriei, acolo unde este plin de „parașute” care se vând pe câte două bonuri de masă sau 30 de lei (că nu m-am abținut și le-am întrebat într-o zi). Dar mi s-au părut cam scumpe. Nici măcar nu le-am fotografiat. Nu m-au interesat niciodată parașutele de genul acesta, dar tare eram curios cum poți efectua un salt cu parașuta, deși nu sunt amator nici de astfel de salturi.

    Căldură mare la Șiria, peste 30 de grade Celsius, dar a fost zi bună pentru parașutiști și doritorii de salturi cu parașuta. Locația este pe aerodromul Charlie Bravo, cel de pe partea stânga înainte de intrarea în Șiria, cum mergi dinspre Arad.

    Șiria a devenit un fel de capitală de județ în ultima perioadă. Parcă acolo se întâmplă toate lucrurile frumoase de prin locurile noastre. Comuna arată bine, curată, iar acolo avem, două puncte… Da, chiar două puncte: meciurile de „acasă” ale echipei UTA, salturi cu parașuta de pe aerodromul Charlie Bravo, salturi cu parapanta de undeva de lângă cetate, avem Cetatea Șiriei care atrage mereu turiști, avem drum care duce la cetate, avem Mănăstirea Feredeu și cu siguranță am uitat câteva chestii. E frumos la Șiria mai ales când e soare.

    Dacă alaltăieri, în 30 aprilie, vântul nu a fost prea prietenos și ore bune salturile au fost trecute pe „pauză”, ieri s-a sărit în voie. Am văzut tineri care au făcut pentru prima dată în viață acest lucru și se vedea pe fețele lor bucuria că fac ceva inedit, iar la decolarea avionului parcă chipul lor își mai pierdea din culoare. Finalul însă era de fiecare dată apoteotic. O tânără temerară, imediat după aterizare, a sărit în brațele iubitului ei exclamând: „a fost incredibil. Acum m-aș urca în avion și aș mai sări o dată și apoi încă o dată!”

    Cineva trebuie să vegheze și la această activitate, altfel una plină de responsabilități. Nu ți-e totuna când nu mai ai pământul sub talpă. El e tot sub picioare, dar la vreo 3.000 de metri distanță… Cel care conduce toată această activitate este instructorul de zbor Vlad Aldea, dar are ajutoare de nădejde ca Mihai Boltiș, cel care supraveghează de la sol orice posibil incident, de cameramanii Alexandra Iancu și Cristian Stanciu, iar un rol foarte important îl are pilotul Ștefan Sabău, cel care conduce un aparat Cesna 172, folosit la Șiria în această vară, un aparat care ajunge la altitudinea de 3.000 de metri în aproximativ 20 de minute.

    FOTO: Bucuria aceea care nu ți-o poate evalua nimeni și nimic…

    Câteva salturi, pe o melodie rock aleasă de Andrei Fuliaș, alături de care am fost ieri la Șiria, le puteți vedea în materialul video de mai jos și tot acolo, Vlad Aldea ne spune totul despre cum poți ajunge să faci un salt cu parașuta în tandem și nu numai. Până atunci vă scriu eu câteva dintre condiții.

    Ideea este să facem cunoștință la cât mai mult lume cu sportul acesta”, ne spune Vlad Aldea.

    Dacă vrei să sari trebuie să îndeplinești unele condiții de bază. În primul rând trebuie să te încadrezi ca vârstă între 14 ani și 60 de ani. Dacă ai 14 ani ai nevoie de acordul scris al ambilor părinți, iar dacă ai 60 plus poți să sari dar numai cu o adeverință de la medicul de familie.

    Saltul în tandem nu necesită o pregătire specială. Ești inițiat timp de jumătate de oră de profesioniștii de la fața locului. De aceea este bine ca în cazul în care ți-ai făcut programare să nu ajungi acolo fix la ora la care erai programat ci măcar cu o oră înainte.

    Un alt aspect important este greutatea corporală. În principiu nu sari dacă ai mai mult de 85 de kilograme pentru că există o sarcină maximă a parașutei care trebuie corelată, la tandem, și cu greutatea instructorului, care – fie vorba între noi – nu este foarte greu.

    Iar acum prețul… Un salt în tandem te costă 1.100 de lei cu tot cu filmare. Prețul este mai mic pentru cei care au absolvit un curs de parașutism și pot să sară singuri, dar este și mai mic dacă ai propriul echipament.

    Programul: în fiecare weekend și în zilele libere, așa cum a fost ieri 1 mai. Programul depinde foarte mult și de vreme.

    VEZI VIDEO

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    4 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.