Începem o poveste. O poveste despre oameni, așa cum vă obișnuim din când în când, noi cei de la Special Arad. Vă spunem povești adevărate despre oameni, despre arădenii noștri, povești care uneori vă fură o lacrimă, iar altă dată zâmbete și poate un „felicitări lui X” . Ei, acum vă vom spune povestea unei arădence foarte frumoase, care ne aduce în atenție problemele legate de mentalitate încă existente în România vizavi de aparențe. Mai e mult până departe, până vom înțelege că important nu e cum arată un om, ci ceea ce gândește și acțiunile acestuia. Parcă nu demult cânta Pasărea Colibri „Nu contează cât de lung am părul, mai presus e cât și cum gândesc”. (Vinovații fără vină)

Cunoscută sub numele de Wild Rose Velvet, tânăra arădeancă și-a transformat trupul într-o operă de artă, fiind foarte pasionată de tatuaje și piercing-uri. Ce o diferențiază de mulți oameni care își fac doar câte un tatuaj, hai poate două, este că ea o face și ca job, lucrările ei fiind foarte cunoscute în Arad. Astfel, prin pasiunea ei nemărginită pentru tatuaje, studiu și muncă, a ajuns un adevărat tatto artist care te determină, atunci când o privești pentru prima dată, să realizezi că tatuajele sunt o formă de expresie, a way of life, ca să o dăm pe engleză.

Photo/Creative/Edit: Laura Bâlc

Anul acesta, destul de recent, s-a mutat în Cluj pentru a-și continua cariera de tattoo artist. Din nefericire, povestea lui Wild Rose Velvet ia acum o turnură amară și poate tristă. Așa cum probabil mulți dintre cei care și-au tatuat corpul sau au un piercing, aceasta a fost ținta unor prejudecăți. Să o lăsăm pe ea să povestească:

„Urc azi în troleu… îi las pe ăia mai bătrâni să stea jos, chiar dacă datorită problemei la picior nu mi-e chiar ok să stau în picioare… și ei… ce? Ei se uită cu dispreț la mine și încep să-mi spună că vine sfârșitul lumii… că pielea mea e groaznică, că mi-am bătut joc de mine și că dacă trăia Ceaușescu îmi arăta el mie 🙂)) 
Cu părere de rău constat că sunteți tot mai triști. Că eu cu pielea mea îmi trăiesc viața făcând ce îmi place, am mai mult curaj decât au avut ei, cumulat, toată viața lor. Prefer să îmi port poveștile și amintirile pe piele… decât să trăiesc o viață în prostie… și să trăiesc după regulile altora. Îmi pare rău de tinerii care cresc cu o asemenea educație. O zi cât mai faină vă doresc!

Ne-am mai lovit de multe răutăți în viața asta, multe dintre ele gratuite, dar acelea care sunt îndreptate strict asupra modului în care un om decide să își „poarte” pielea… devin pedante. Ceea ce este mai frumos, este că tânăra arădeancă nu se descurajează și merge mai departe. Iar asta cu capul sus și pielea la fel de colorată cum îi este și sufletul.

Stay golden! (îi dedicăm și o melodie, care să meargă cu heitărismul acesta atât de răspândit față de orice e diferit de noi)

I know why you wanna hate me
Cause hate is all the world has even seen lately

(Știu de ce vrei să mă urăști
Pentru că ura este ceea ce vede lumea acum)