Înainte de era internetului, biblioteca era sursa principală pentru accesul la cunoaștere, în orice țară de pe glob. Însă odată cu apariția motoarelor de căutare precum Google și cu invenția e-book-urilor, astfel de instituții de cultură au început să treacă prin vremuri grele. Totuși, Biblioteca Județeană din Arad face tot posibilul să-și păstreze relevanța, ba mai mult, să fie mereu în pas cu vremurile, să fie în continuare cât mai atractivă pentru toate generațiile.

Acest lucru se observă cel mai bine, pe lângă modernizarea fizică pe care o observăm călcându-i porțile (interiorul și curtea care găzduiește evenimente arată excelent), în eforturile administrației de a transfera tot conținutul ei în mediul digital, online, pentru a „sparge” barierele orașului și a fi disponibilă oriunde, peste mări și țări. Procesul de digitalizare a Bibliotecii Județene a început încă din 2013 și este în continuă implementare.

Despre toți pașii și eforturile depuse în această direcție am vorbit cu directorul interimar al instituției, Marius Stoica. Acesta, deși a absolvit filosofia, s-a specializat singur, fiind autodidact, în tot ce are de a face cu calculatoarele, făcând parte din acest proiect de modernizare încă de la început. Căci filosofia – spune Stoica – e și ea tehnică, astfel că tranziția spre calculatoare i-a venit ca ceva firesc.

– De când a început propriu-zis modernizarea pe partea de digitalizare?

– Noi am încercat de prin 2010 să facem poze noi, dar era calitatea foarte slabă, nu ne-am priceput, abia din 2013 putem spune că am început procesul de digitizare, când am încheiat un contract cu o firmă din București pentru a digitaliza periodicele arădene. Până în 2017, cinci ani am digitalizat aproape toate periodicele arădene, începând cu cel mai vechi, ziarul Cucu, din 1839, în limba română. În limba germană este cel mai vechi, nu este încă digitalizat, este din 1700 și ceva, care se găsește la Colecția Specială. Deci cu asta am început, cu primele reviste și ziare arădene, indiferent de limba în care au fost, română, germană și maghiară. Până acum am acoperit cam 80 – 90%. Mai sunt câteva ziare maghiare și românești, care sunt în format foarte mare și nu putem deocamdată cu echipamentele pe care le avem. Cele digitizate, în proporție de 50%, se găsesc deja la noi pe site, iar cealaltă parte sunt la noi pe servere și urmează să fie și ele urcate pe Biblioteca Digitală.  Noi pe lângă site-ul nostru bibliotecaarad.ro, avem un alt site dedicat de bibliotecă digitală, care e pe un subdomeniu, digital.blbiotecaarad.ro, unde avem un soft special care gestionează baza de date cu metadatele prin care sunt deschise. La multe ziare, din păcate, neavând personal specializat pentru partea aceasta de digitizare, decât abia recent, din 2020, am făcut un birou de digitizare, așa că la multe ziare nu avem încă metadate, decât numele fișierului. Noi încă lucrăm, tot timpul adăugăm cu ce am rămas în urmă, dar încă nu suntem gata.

– Am înțeles că suntem și prima bibliotecă din țară care avem o aplicație?

– Noi așa știm, cel puțin dintre bibliotecile județene.

– Și când a fost lansată?

– Spun imediat, să închei doar cu biblioteca digitală. În 2015 am participat la un proiect național inițiat de Biblioteca Județeană din Cluj, prin care erau invitate biblioteci din țară pentru a distribui documente digitale către platforma europeană. Este un portal de biblioteci digitale, al cărui conținut nu e al UE, ci e oferit de către instituții precum biblioteca noastră. Printr-un anumit tip de tehnologie, datele noastre ajung pe platforma europeană, unde se pot găsi din toată Europa documente, poze, vederi, periodice, cărți, obiecte, înregistrări audio etc. Atunci, în 2015, noi a trebuit să ne facem un site care să „comunice” cu platforma. Atunci am distribuit ziarul Știrea, din perioada interbelică, în întregime. Chiar eu m-am ocupat personal de treaba asta. Am fost și la întâlniri. Atunci a apărut primul site de bibliotecă digitală al bibliotecii noastre, după care în 2017 l-am reînnoit și am adăugat restul de periodice și am adăugat și cărți mai noi. În 2018, am avut un proiect câștigat, co-finanțat de AFCN, prin care doream să promovăm scriitorii mai tineri arădeni și proiectul a constat cumva în crearea unei platforme de e-book-uri. Mă refer la e-book când o carte e publicată direct digital, nu una tipărită, digitalizată ulterior. Avem în jur de 30 de astfel de cărți. Încă mai avem platforma respectivă, acum ca parte a bibliotecii digitale. La sfârșitul lui 2020, am regândit toată biblioteca județeană, am schimbat interfața și am împărțit-o în șase categorii: colecții speciale, unde avem 19 documente de la secția respectivă cu carte veche, manuscrise semnate, apoi e categoria de istorie unde avem 171 înregistrări. Aici domnul Sinaci, ca director, a dezvoltat foarte mult partea de istorie, cercetare, s-a și publicat la noi în această perioadă, iar acele cărți, cu acordul autorilor, au ajuns și în biblioteca digitală. Apoi mai e categoria literatură, de unde au venit și cărțile din proiectul din 2018 și nu numai. Aici am și un apel pe care îl fac cu această ocazie: oricine dorește, poate pune online cărți, volume scrise, să ni le trimită și noi le urcăm. Cu precădere literatură care se leagă de zona Aradului, de județ sau zona Banat-Crișana. Mai avem categoria monografiilor, un alt proiect al domnului Sinaci, e un proiect vechi la care lucrează istorici, dascăli, cercetători creează monografii pe tot arealul județului Arad. Acest proiect exista deja înainte să ajungă pe site și pe biblioteca județeană, cred că și pe site-ul Consiliului Județean se găsește. Pe biblioteca digitală, el e accesibil prin intermediul unei hărți interactive. Are și niște layere pe hartă, poți da zoom și să vezi exact unde sunt. Unele monografi sunt create pe cartiere… Mai avem și categoria de muzică, dedicată compozitorilor care s-au născut sau au trăit în județul Arad, dar aici avem destul de puține înregistrări, iar ultima categorie e cea a periodicelor unde avem 28798 înregistrări și urmează să mai adăugăm cel puțin încă 20.000 de alte. Fiecare pdf reprezintă un număr de ziar. Sunt peste 50 de ziare, de reviste locale, din secolul XIX, al XX-lea, inclusiv XXI. Cred că avem până în 2006. Ele sunt scanate în alb negru, pentru a fi mai ușor de citit și pentru că e mai ușor de încărcat pe online. Aproape toate documentele sunt ocerizate.

– Asta însemnând…?

– E un proces prin care un program recunoaște șirul de caractere al textului și creează un document care se suprapune peste imaginea din pdf, prin care tu poți să selectezi textul, să îl cauți.

– Asta este foarte important, pentru că de multe ori pdf-urile sunt doar ca o poză și nu poți căuta nimic în text.

– Da. Depinde cum sunt făcute. În cele ocerizate poți și să cauți și inclusiv să copiezi părți din text. Doar că asta e făcut de un program, așa că nu poți spune că recunoașterea funcționează 100%, pe lângă faptul că documentele noastre sunt vechi și au tot felul de artefacte vizuale, ca atare recunoașterea e până în 70%, dar suficient ca o căutare să dea rezultate. Tot la sfârșitul anului, am implementat și un motor de căutare care să funcționeze cum trebuie la numărul mare de pagini, pentru că fiind atâtea periodice mergea foarte greu. Acum căutarea funcționează mult mai ok, dar mai poate fi îmbunătățită.

– Practic, aplicația e o oglindă la acest site, sau funcționează individual?

– Aplicația în primul rând a fost gândită pentru a aduce toate aceste servicii online, site-ul nostru, biblioteca digitală și catalogul OPAC unde se găsește lista cu cărțile fizice, să poată fi accesate împreună pe mobil. Ele puteau fi accesate, dar tehnologia telefoanelor și a tabletelor e destul de diferită față de ce avem noi pe un desktop. Așa că cea mai bună soluție a fost să facem o aplicație dedicată, care să subsumeze toate serviciile noastre. Prin intermediul tehnologiilor care există acum, poți face destul de… n-aș zice ușor… dar destul de la îndemână o astfel de integrare, așa că am integrat toate serviciile noastre gratuite online, inclusiv mai multe bloguri pe care scriu colegii noștri despre evenimentele care se întâmplă și articole, recenzii de carte, sau despre colecțiile noastre speciale. Avem și harta cu monografiile și mai avem „întreabă un bibliotecar”, care e un serviciu de mesagerie text, pe care am încercat să-l implementăm mai ales în contextul pandemiei. Și pe acesta trebuie să îl îmbunătățim pentru că trebuie să fie o modalitate de comunicare benefică pentru utilizatori…

– Deci întreaga bibliotecă la oameni în buzunar, pe telefon…

– Da. Asta încercăm. E un început. Aplicația mai poate fi îmbunătățită. La catalogul OPAC, unde poți căuta părțile fizice, din păcate softul pe care noi îl folosim e mai vechi, așa că nu a reușit să fie atât de bine integrat în aplicație. Partea care arată dacă o carte e disponibilă sau împrumutată nu prea funcționează pe mobil, doar pe site… Acesta e un punct pe care vrem să îl îmbunătățim. Și interfața vrem să o facem mai user friendly…

– Aveți idee câte persoane folosesc aplicația?

– E puțin mai complicat de stabilit pentru că tehnologia pe care am folosit-o e mai nouă, așa că nu e foarte clar, pentru că pe lângă Google Play, ea poate fi instalată și direct de pe site-ul nostru. Pentru că ea e ca un portal care aduce informații de la celelalte site-uri pe care noi le avem. Ne arată, din octombrie 2020, că 1200 persoane au instalat aplicația.

– Și pe viitor ce proiecte veți încerca să mai implementați?

– Noi în fiecare an aplicăm la AFCN, e o structură pe lângă Ministerul Culturii, care oferă granturi pentru proiecte culturale, în două sesiuni pe an. Proiectele sunt micuțe și banii pe care îi primim nu sunt foarte mulți. Dar în 2018 așa am reușit să facem proiectul cu scriitorii. Noi tot am încercat, deocamdată până acum nu am mai câștigat, dar vom mai încerca. Eu aș încerca și să vedem pe anul acesta sau anul viitor dacă putem scrie proiecte pentru fonduri europene sau și norvegiene.

– Norvegiene?

– Da, sunt destul de substanțiale. Aș încerca un proiect pe mobilități sau schimb de bune practici. Aș vrea să ne ridicăm nivelul profesional cât mai mult între noi, colegii, iar dacă ne permite bineînțeles pandemia să putem face schimburi profesionale, să mergem în țări unde bibliotecile funcționează foarte bine: Finlanda, Slovenia, Danemarca… să putem învăța și prelua de acolo practici și activități și proiecte pe care să le implementăm aici și să dezvoltăm ce mai avem aici. Apoi pe parte de digitizare să mai dezvoltăm stadiul de acum, să creștem. Ce avem au fost făcute „in house”, adică la noi, încercăm să primim un feedback. Până acum am primit feedback bun, mai ales de la cercetători și diaspora. Aplicația pentru mobil însă ar trebui îmbunătățită și să o integrăm în proiectele noastre…

– În școli, de exemplu, a fost promovată?

– În școli nu știu exact despre ce succes a avut, dar aplicația este un proiect foarte ambițios, poate că părea un proiect greu de realizat, dar noi l-am realizat. Problema este că vrem să îl facem cât mai pe nevoile utilizatorilor. Dar ceea ce am început, eu zic că este extraordinar și că suntem printre puținii din țară care am reușit să facem acest lucru și am reușit să avem o firmă specializată cu care am lucrat. Deci, repet, din punct de vedere tehnic e o treabă pe care nu o poți face așa ușor și noi am reușit să-i punem bazele, iar pe viitor o vom face și mai vizibilă și mai funcțională. În ceea ce privește școala, anul acesta am realizat un proiect numit Bibliografia Școlară. Pe site-ul nostru se găsesc mai multe pagini, special pentru disciplinele socio-umane, unde atât elevii, cât și profesorii pot să găsească bibliografia școlară. Noi pentru acest proiect am lucrat cu inspectoratul școlar, prin intermediul inspectorilor de specialitate. Pe site-ul nostru, avem la subdomeniul „Bibliografie Școlară”, un total de 17 discipline: limba română, engleză, slovacă, istorie, istoria muzicii etc. Toate aceste discipline au de obicei la unele dintre manuale, la final, o bibliografie. Aceea a fost introdusă în proiect. Sunt organizate pe clase, de la clasa I până la a XII-a, fiecare cu autori în ordine alfabetică, de unde aflăm dacă se găsește în format fizic la bibliotecă, la ce secție. E o chestie extrem de practică și funcțională, a fost ideea domnului vicepreședinte Ionel Bulbuc, iar noi am preluat-o și materializat-o cu tehnologia pe care o avem. Acesta e un proiect venit la punct țintit, punct lovit. Sunt și cărți pe care nu le avem, dar urmează să le achiziționăm și vor fi regăsite și ele în baza de date și în bibliotecă. Poate că pe viitor vom pune și cărți digitizate, dacă ne permite și dreptul de autor, deocamdată sunt doar în format fizic, la raft.

– În ceea ce privește digitalizarea, cum percepeți impactul pe care îl are asupra cititorilor din Arad. În fiecare an ați avut obiceiul să premiați cei mai fideli cititori. Ca număr, cum vi se pare de la un an la altul? Se mai împrumută cărți?

– Da. Cu excepția perioadei pandemiei, acum încercăm să ne revenim, noi am tot crescut în principiu. Este o diferență între Gala Cititorului, care vizează cititorii care vin și împrumută cărți și utilizatorii de bibliotecă digitală. Cei din urmă sunt utilizatori virtuali, din mediul online și i-aș putea rezuma, în principiu, în două categorii: cercetătorii, deci oameni interesați care scriu un text, un articol, despre un eveniment istoric, iar atunci au nevoie să acceseze constant periodicele noastre și o pot face online, nu e musai să vină la bibliotecă. Apoi mai sunt utilizatori din întreaga lume. Avem români din străinătate, ultima dată era cineva din Florida, care căuta ceva informații în Flacăra Roșie și nu a mers ceva la un moment dat, așa că a luat legătura cu noi și s-a rezolvat problema…

– Practic, digitalizarea scoate biblioteca din oraș.

– Da. Asta e ideea. Să fie gratuită și accesibilă pentru oricine din întreaga lume. Acesta e viitorul și încet, încet tindem spre zona asta. Bineînțeles, comunitatea locală va avea în continuare acces la colecția noastră de carte fizică și ăsta este poate cel mai important lucru pentru care biblioteca trebuie să existe: faptul că avem niște cărți care pot fi împrumutate și la care comunitatea locală trebuie să aibă acces și să se folosească de ele. Să aibă acces la informație. Dar pe lângă asta, noi ca instituție, din timpul în care trăim, trebuie să ne adaptăm la ce se întâmplă în lume, iar partea digitală, tehnologia și internetul, trebuie aduse și folosite în beneficiul bibliotecii și a comunității locale. De ce nu? Istoria locală și toate valorile pe care județul și orașul Arad le au să poată fi transmise, accesibile și promovate și în mediul online. E un lucru care trebuie să ne asigurăm că îl realizăm și cu astfel de pași și proiecte și tehnologii.

Puteți descărca aplicația Bibliotecii Județene „A.D. Xenopol” AICI.