De la o tradiție menită să-i ocărească pe copiii neascultători, bețele au devenit o parte de nelipsit a cadourilor pe care le primesc toți copiii de Moș Nicolae. Dacă în vechile timpuri, ele erau simple bețe dojenitoare, treptat, au devenit elemente cu adevărat decorative, acum fiind disponibile o sumedenie de modele, care mai de care mai împodobite.

Tarabele cu astfel de produse și-au făcut apariția și în acest an la Arad, lumea luându-le cu asalt. Prețurile sunt pentru toate buzunarele, cele mai ieftine bețe fiind la 2,5 lei, apoi, în funcție de model, ori efectiv de comerciant, ele cresc la 5 lei, 7 lei, 12 lei, ba chiar 20 sau 30 lei. Unele sunt făcute chiar de cei care le vând, pe când altele sunt cumpărate de la alți producători, comercianții de la tarabe fiind doar intermediarii care-și primesc partea din comision.

Dintre cei care depun efortul să păstreze tradiția și să le facă cu propria lor mână, o bătrânică ne-a spus, de exemplu, că ea a lucrat zilnic câteva ore. Nu o obosea, după 2-3 bucăți, își intra în ritm și umplea teancul îndată. Era veselă și mândră de rezultat.

Cum spuneam însă, obiceiul străvechi era ca bețele să fie oferite ca semn de dojană pentru copiii care nu au știut să se poarte frumos. Cei cuminți, primeau în ghetuțe doar bunătăți.

Moș Nicolae, legenda care ni l-a dat ulterior și pe Moș Crăciun

Legenda e veche. Deși inițial în calendar era vorba de Sfântul Nicolae, ziua s-a transformat rapid într-o sărbătoare îndrăgită de copii printr-o poveste de basm, care ulterior a stat chiar și la baza inventării poveștii lui Moș Crăciun în America, în anii 1800, setată să se întâmple de Crăciun. Tocmai de aceea, Moș Crăciun în engleză mai e numit și Saint Nick (adică Sfântul Nicolae). Noi, cei din România, am ajuns astfel să celebrăm ambele sărbători cu cadouri, spre bucuria celor mici.

Despre Moș Nicolae se spunea că este un bătrân care atunci când îşi scutură barba deasă, cad şi primii fulgi de zăpadă pe pământ. El îşi dădea rapid seama cine a fost cuminte şi cine nu, printr-o simplă privire pe fereastra casei şi aducea cadouri pentru toţi copiii. Cu o singură condiție. Aceştia să-şi lustruiască ghetuţele și să le lase noaptea în geam (între 5 și 6 decembrie). Celor cuminți, Moşul le aducea mere, nuci, portocale, dulciuri și jucării. Celor neastâmpărați însă, le aducea doar un băț şi ei trebuiau să aştepte până anul următor ca să găsească în pantofi daruri frumoase, iar asta, evident, dacă își îndreptau purtarea.