UTA a fost furată de arbitrul Marian Barbu cu aceeași seninătate cu care te fură hoții de buzunare pe „linia lu’ doi”, fără stres și, mai rău, fără emoția că i s-ar putea întâmpla ceva după…

Știți voi hoți de buzunare care să fi pățit ceva rău? Nu prea. Nimic din partea autorităților, care fie nu-i prind, fie nu-i pedepsesc. Singura pedeapsă a lor e atunci când întâlnesc unul mai vânjos care le simte mânuța fină prin buzunar și apoi le-o rupe și îi și bate cu ea. Cam așa și cu Barbu. Autoritatea, recte Federația, l-a premiat cu o excursie la Londra pentru faptele sale, pentru că a salvat campionatul, pentru că de unul singur a reușit mai multe decât toată crema lui Becali plătită cu zeci de mii de euro lunar și din două fluierături a anulat toată munca jucătorilor echipei UTA.

Cea mai crudă pedeapsă pentru Barbu ar fi tocmai delegarea sa la următorul meci de la Arad. Am vrut să fiu elegant, și anticipam că nu-l va bate nimeni, dar va auzi tot ceea ce au simțit arădenii duminică seara după meci, atât el cât și neamurile sale de la 1526 încoace. Totuși, prietenii mai realiști îmi scriu, spun sau șoptesc că nu ar fi chiar așa, că șansele să scape de bătaie sunt totuși mici. Nu-i pot contrazice.

Dar vorbeam despre eleganță, iar uneori această eleganță mă enervează. Și în ultima vreme mă enervează atunci când este aruncată în față personalitatea baronului Francisc Neuman. Da, chiar el, cel care a înființat UTA, care a construit pe banii lui un stadion mai mare ca ăsta de-l avem în numai zece luni și care atât cât a finanțat acest club a fost doar campion, niciodată al doilea.

Și vin cei de la UTA și emit un comunicat de ne-au dat lacrimile, dar un comunicat care pe hoții de buzunare și pe protectorii lor nu face altceva decât să-i facă să se tăvălească de râs.

„După meciul FCSB – UTA, conducerea clubului felicită jucătorii și staff-ul tehnic pentru victorie… Dăruirea și eleganța cu care s-au confruntat cu adversarii.

Baronul Francisc Neuman ar fi procedat identic, fără nici un fel de alte comentarii”. (UTA Arad)

Pentru fanii arădeni, pentru mulți dintre ei, a dat bine, dar cred că s-au spart de râs și Barbu și Orbuleț, Vassaras sau Deaconu, iar Burleanu nici n-a deschis link-ul.

Eleganța are rolul ei, are momentul ei, dar când vine unu și-ți bagă mâna în buzunar lași eleganța la o parte, îi prinzi mâna, i-o rupi, îl bați cu ea după care îți aduci aminte că există și autorități și îl duci tu personal acolo că poate, cine știe?, primește și o suspendare din activitatea de… om liber.

Nu l-am cunoscut pe baron. Nici nu aveam cum, dar aici nu e nici vina lui și nici a mea, ci a celor care ne-au făcut programările. Dar, fără a-l cunoaște, am citit destule despre el și cred că nu e cazul să-l confundăm și nici să-i construim o imagine de sfânt.

Baronul a fost un elegant, am auzit-o de multe ori, dar baronul nu a fost niciodată vreun prost și nici vreun fraier pe care l-ar fi dresat oameni de teapa lui Nuțu, sau pe care să-l fure nimurici ca Marian Barbu fără ca el să reacționeze.

Baronul a salvat zeci, poate sute de evrei de la lagăr folosindu-se de relațiile pe care le avea, plătind bani grei pentru asta. Baronul și-a salvat fabricile de bombardamentul americanilor pentru că a știut și acolo unde să vorbească, cu cine și cât să plătească. Baronul umbla la femei măritate unde voia el și când voia el, fără ca vreun soț să crâcnească. Vă pare vreun prost? Sau vreun tăcut? Niciodată…

Baronul a fost un lider, baronul a fost un șef adevărat, baronul a fost toată viața lui un campion și sunt convins că nu s-ar fi lăsat furat sau călcat în picioare de niciunul dintre personajele actuale ale fotbalului din România.

Baronul, în fotbalul de astăzi, era tot un lider, pentru că era născut pentru asta și s-ar fi adaptat perfect la condițiile competiției. Dacă unul ca Barbu l-ar fi furat cum a făcut-o duminică cu UTA, acel Barbu mai arbitra meciurile amicale ale echipei de baștină, Nitramonia Făgăraș, și n-ar mai fi văzut Londra ca arbitru în viața vieții lui.

Să vorbești nu înseamnă să te bălăcărești. Să comentezi atunci când ai fost furat nu înseamnă că te cobori la nivelul celui care te-a furat. UTA de astăzi are o singură voce, iar aceea este a lui Gyuszi Balint. Discursul său, imediat după meci, a fost de pus în ramă: apăsat, articulat, argumentat. Din păcate, de trei ani încoace este singurul care are voce în acest club.

Când FRF a băgat mâna în buzunarul clubului și i-a furat cinci jumătate din punctele muncite, tot Balint a fost singurul care a luat atitudine pe la toate televiziunile. Acum, când Barbu a furat toate punctele și le-a dat lui Becali, tot Balint a fost singurul care a luat atitudine, care a spus ceva…

CFR îi are pe Balaj, pe Bilașco, pe Mara, FCSB îi are pe Becali și pe MM, Craiova îl are pe Cârțu, Argeșul pe Vlădoiu, Rapidul pe Daniel Niculae, Farul pe Hagi și Gică Popescu, Botoșaniul pe Iftime, toți aceștia apar la televizor și în presa scrisă și își spun oful de câte ori au unul, toți aceștia își apără cu înverșunare cluburile și jucătorii. Coincidență, sau poate nu, chiar cu acestea se bate UTA pentru play-off. Și niciunul dintre cei de mai sus nu e antrenor, cu excepția lui Hagi care are și calitatea de președinte de club.

Celelalte cluburi tac și ele, ca UTA, și, coincidență sau nu, cu excepția Voluntariului, toate se bat pentru firimiturile care rămân după ce se înfruptă ceilalți.

Să te bați acolo sus și să taci este ca și cum ai vrea să joci fundaș central dar nu vrei să faci alunecări. Dacă ai obiective mari, atunci trebuie să joci în orice condiții, cu aceleași arme pe care le folosesc și adversarii tăi. Toți cei care s-au dus cu piepturile goale la luptă au sfârșit prin a fi eroi. Și în loc să plângă mamele inamicilor, au plâns mamele lor.

Cei de la UTA trebuie să înțeleagă că Liga 1 nu este pentru domni, este pentru cine răzbește, chiar dacă uneori asta înseamnă să urli mai tare decât cel care tocmai te-a furat. E o vorbă veche care spune că „dacă intri în troacă te mănâncă porcii”. Că Liga 1 e o troacă o știm de mulți, prea mulți ani. Să ai pretenția să intri în troacă și să rămâi imaculată ori ești naiv, ori nu-i de tine.

UTA are nevoie de o voce, una importantă, pentru că…

Baronul n-ar fi tăcut…