Atunci când sportul depinde în proporție de peste 80 la sută de factorul politic, niciun proiect nu este viabil. Astfel de cluburi dispar sau își restrâng activitatea în funcție de dispoziția primarului sau a consilierilor locali, cei care decid la un moment dat că bugetul nu mai permite investiția în sport.

Sportul nu mai este demult o prioritate în România și tocmai de aceea țara noastră este una dintre cele mai bolnave ale Europei. Ultimul astfel de episod s-a petrecut la Chișineu Criș. Neplătite de două luni, componentele echipei de handbal au început campionatul cu șase înfrângeri, iar de ieri clubul a fost retras din Liga Florilor. „Noul Consiliu de Administrație al Clubului Sportiv Crișul Chișineu Criș, constituit prin votul noii majorități politice din oraș, a votat în această după-amiază retragerea echipei de handbal din elită. A fost un vot majoritar dat de Sebastian Mann, Gabriel Ungvari, Miron Marian, Ambrosie Galea și Matei Palfi, care au mai decis și desfacerea contractului de manager al grupării de pe Crișul Alb al lui Daniel Cherecheși și înlocuirea sa cu Viorel Vancea, fost fotbalist la UTA și FC Bihor”, scrie sportarad.ro.

Pierde orașul, pierde sportul, dar cel mai mult pierd chiar sportivele și oamenii care s-au implicat în acest proiect. Roxana Boldor, componenta echipei de handbal Crișul Chișineu Criș a scris pe Facebook un mesaj foarte dureros:

„

Sportivului i se ia tot.

Sportivului i se iau serile, pentru că dimineață are antrenament. Sportivului i se iau weekend-urile, pentru că mai mereu are turneu. Sportivului i se ia sănătatea, pentru că deja a trecut printr-o operație, și sigur nu va fi ultima. Sportivului i se ia viața personală, pentru că e greu să îți întemeiezi o familie cu cineva care e mai mereu plecat sau care luna viitoare își poate schimba domiciliul. Sportivului i se ia copilăria, pentru că de mic pleacă de acasă, cu gândul că într-o zi va apărea la televizor. Sportivului i se ia șansă de a-și continua studiile, pentru că între antrenamente, turnee și familie, e aproape imposibil să acumulezi toate cunoștintele pe care ți le-ai dori. Sportivului i se iau banii adesea, pentru că statul român nu a găsit încă o formulă de succes prin care să forțeze cluburile să își plătească sportivii.

Noi, sportivii, am simțit pe pielea noastră nedreptatea de mici. Am văzut cum ceilalți copii stau acasă cu familiile lor, în timp ce noi am crescut în deplasare. Am pierdut măcar odată un meci la o diferență de un gol și ne-am spus că nu e drept, că ar trebui să fie altfel. Statul român are grijă să ne încurajeze să renunțăm, pentru că să ajungi sus… e greu! Iar dacă crezi că ai sărit o treaptă, va trebui să te uiți în jos, căci cineva va fi acolo să te tragă înapoi.

Mi-am dorit mult ca echipa mea de suflet, echipa pe care nu m-a lăsat inima să o părăsesc, să fie sus. Gândul la Liga Florilor îmi dădea fiori și mă făcea să îmi repet ,,Visele devin realitate”. Din păcate, astăzi am fost trezite brusc din visul frumos care putea să ducă numele orașului în care m-am născut și pentru care am luptat atâția ani, printre nume mari.

Un capitol măreț se încheie la Chișineu-Criș odată cu retragerea echipei de handbal din Liga Florilor, după ce noua conducere ne-a îmbătat cu promisiuni deșarte după care ne-a lăsat să cădem în gol. Suntem blocate aici, când celelalte echipe aproape și-au finalizat transferurile.

Îi mulțumesc mamei mele, omul fără de care nu ar fi existat handbal în oraș, omul care m-a învățat că binele mereu învinge și sunt convinsă că şi de data asta va învinge. Vă mulțumesc vouă, celor care ne-ați fost alături din tribuna. Ați fost minunați!

Am vrut mai mult pentru oraș. Însă orașul în care sportivul este mercenarul care huzurește pe bani publici sau nesimțitul care fuge de muncă nu merită mai mult. Până azi eram mândră să spun că m-am născut în Chișineu-Criș. Azi mi-e rușine. Azi mi-au luat tot.

Felicitări, contra voastră chiar nu știu să joc!

#rămasbunCSCrişul

#contravoastrănuştimsăjucăm”.