Scandalul azilurilor a îngrozit România. Oameni cu neputințe fizice înfometați, “depozitați” în condiții înfiorătoare; oameni cărora li s-a răpit și ultima fărâmă de demnitate.

Încrengături și complicități politice; indiferență și dezumanizare. Instituții capturate, colcăială de lichele și ticăloși.

Aceste grozăvii nu apar din senin și nu se perpetuează de la sine. Există mai multe straturi ale vinovăției. Există o culpă directă a celor care administrau aceste centre. A celor care cu bună știință au negat brutal drepturile fundamentale și demnitatea acelor oameni.

Există și complicitățile instituționale; funcționari publici care anunțau controalele, care ignorau neregulile flagrante, care au cauționat aceste grozăvii; spre exemplu, ministrul Budăi a fost informat în mai multe rânduri despre ceea ce se întâmplă în centrele din Ilfov.

Informări au fost ignorate; ba chiar Budăi a decis revocarea dreptului de monitorizare în aceste aziluri pentru Centrul de Resurse Juridice (CRJ) – ONG-ul care a constatat și a făcut informările către ministrul muncii. Mai mult: într-o conferință de presă cu DGASPC-urile, Budăi afirma emfatic: „v-am scăpat de vizitele CRJ”. Este evidentă complicitatea lui Budăi cu subteranele dezumanizate care au făcut posibilă perpetuarea ani de zile a dezumanizării industrializate din aceste centre. CRJ îl numește chiar „responsabilul moral”.

Există culpa morală și politică a celor care au construit și girat acest sistem de slugărnicie și cleptocrație; acest sistem care abuzează și scufundă în noroi demnitatea umană.

Și, în final, este și o culpă colectivă; un fel de #ToțiȘtiam și, prin dezangajare socială și politică, prin întors capul sau naivitate am consimțit la încălcarea atât de violentă a contractului social; am permis sistemului cleios să feudalizeze această țară; budăi, bozi, pandei și care oți mai fi. Din lehamite poate, sătui de falimentul moral al clasei politice de sistem ne-am detașat. Poate “toți sunt la fel, nu mă interesează politica.’’

Marius Budăi și-a dat într-un final demisia. Sigur că nu este un gest “de onoare”, cum spune Ciolacu. Și nici o recunoaștere a vinei de a fi patronat din vârf bucata de “stat eșuat” care a permis grozăviile din aziluri. Este doar o scenetă penibilă, demonstrativă, în urma vreunei analize SWOT făcută prin debaralele PSD.

Și bineînțeles că rămâne demnitar, parlamentar; va reprezenta oameni, în interiorul democrației de recuzită din România; va avea poziții publice; se “va lupta” cu PNRR-ul cel rău; va vorbi în continuare în numele „părinților și bunicilor”. Nu mă impresionează deloc, dar absolut deloc, nici cruciada “împotriva ticăloșiei” mimată acum de revoluționarul Ciolacu. Nici surprinderea totală a Gabrielei Firea.

Stârpirea încrengăturilor politice din instituțiile statului rămâne un obiectiv major al USR. Obiectiv care ne-a transformat în inamicul public al sistemului, în subiect de intoxicare. Chiar puși în fața mârșăviilor scoase la lumină, cei vinovați au îndrăznit să acuze ‘’o montură useristă’’.

Acest sistem grotesc de complicități și dezumanizare este consecința directă a politizării instituțiilor statului român; girată de acești oameni de zeci de ani; cumetriile și clanurile politice care sufocă România. Iar resemnarea noastră nu e o soluție, ci eșecul tuturor soluțiilor.