Cel mai puternic contrast în Arad am putea spune că este Ștrandul Neptun. De la o recunoaștere națională la o rușine locală, ștrandul din Arad a cunoscut o perioadă de glorie care din nefericire s-a stins o dată cu montarea gardurilor  care delimitează două zone (ce ar trebui să delimiteze nu înțelegem mai exact) și cu instituirea orei de liniște la 23:00.

În fiecare an, administrația ștrandului cheltuie bani mai mult pentru întreținere și nu pentru investiții, cele câteva mici intervenții pe parcursul a zeci de ani parcă pălesc vizavi de investițiile făcute în alte orașe, dar nu vom aminti de acestea acum.

La ștrand, în prezent se lucrează, dar mai mult la cei care au propriile afaceri acolo s-au apucat de treabă. Proprietarii de baruri și terase lucrează la aspect, construcții și încearcă să mai schimbe fața ștrandului. Ceea ce le vine , spunem noi, puțin peste mână. Lângă o terasă nouă, de pe care încă te poți murdări de vopseaua proaspăt pusă, o grămadă de moloz.  E un contrast puternic între spațiile dintre terasele noi și grămezile de moloz. Grămezi ce mai demult era club Nefertiti, Ghetto, Sivi, Drivers, Bizon și … ne oprim aici.

Ne oprim pentru că pe de-o parte, ștrandul arată cum arată și din cauza unor „buni” cetățeni care au tratat oaza de verdeață într-o… groapă de gunoi. Scânduri rupte, gunoaie aruncate peste tot, mâzgăleli în bazine (oricât ne-ar place arta stradală, mizeriile acelea nu le putem numi grafitti) și în general un sentiment de abandon.

Am făcut o plimbare pe aleile ștrandului, pregătiți totuși de dezolarea care ne aștepta cuminte, dar am ajuns să fim plăcuți surprinși de demersul proprietarilor de a se pregăti , totuși, așa cum știu ei de sezonul estival. Pregătiri pe care și administrația le are în vedere, dar… nu atât de intense. Am văzut doar doi oameni care lucrau pe ștrand efectiv. Unul stropea dalele pentru a nu ieși iarba printre ele, iar unul se străduia să curețe bazinele.

Având în vedere contextul pandemiei, e de înțeles de ce administrația nu a turat motoarele la maxim. L-am și contactat pe Nicolae Mehelean, directorul Recons pentru a ne face o idee despre când și dacă se va deschide ștrandul?

„Săptămâna viitoare urmează să mă întâlnesc cu directorul DSP pentru a analiza situația pandemiei în municipiu, iar dacă lucrurile rămân constante,noi ne vom pregăti și sperăm să deschidem de la 1 iunie”, ne-a declarat directorul Recons.

Oricum ar fi, ștrandul se chinuie să mai respire un aer al investițiilor cu adevărat importante. Investiții pe care nu credem că le vom vedea prea curând, dar la care negreșit sperăm, la fel cum sperăm că și „bunii” cetățeni nu îi mai calcă pragul, distrugând și lăsând în urma lor numai gunoaie.