De sute de ani, poporul român a învăluit prima zi a lunii martie în misticism, totul învârtindu-se în jurul unui obiect micuț, îndrăgit – în special – de femei: mărțișorul. Cândva – o amuletă fermecată, astăzi – un produs cu etichete de preț undeva între un 1 leu și 50 de lei. Pe deasupra, anul acesta, weekendul împrăștie magia tradiției în nepăsare…

În fiecare an vedem o sumedenie de tarabe întinse de-a lungul Bulevardului Revoluției, de la Teatru până la Podgoria, toate ticsite de mărțișoare, care mai de care mai frumoase, pe care, dintr-un soi de datorie morală, le cumpărăm femeilor de toate vârstele. Dar câți dintre noi cunoaștem și legenda din spatele acestui obicei?

Povestea mărțișorului

Originile mărțișorului sunt neclare și țesute cu fir de legendă. Există foarte multe povești populare care ne povestesc de unde a început totul, fiecare avându-și frumusețea sa.

Printre ele, se numără un basm cu un prinț, pornit la drum să recupereze soarele care a fost întemnițat de un zmeu. Fără lumină, viața era ternă și tot mai mulți oameni se îmbolnăveau. Prințul a reușit să răpună fiara, readucând lumina pe cer, însă a murit în luptă, sângele său roșu scurgându-se prin albul omătului. În amintirea lui, oamenii au început să împletească fire albe cu fire roșii, pe care le dăruiau persoanelor dragi, ca simbol al unui nou început, prosper.

O altă legendă are la bază o monedă de aur la care se atașa același fir împletit, amintit mai sus, a căror culori semnificau lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii. Mărțișorul primea astfel rol de talisman care era purtat în general de persoanele sensibile (copiii și fetele tinere). Alte interpretări legate de gingașul șnur al mărțișorului ne duc cu gândul la mitul androginului, acea unitate perfectă, unde, în cazul acesta, culoarea roșie era atribuită femeii, aducătoare de viață, iar culoarea albă, regăsită în albul văzduhului, semnifica întelepciunea bărbatului.

Oricare ar fi povestea, în toate cazurile credința era aceeași: mărțișorul reprezenta o amuletă tainică, aducătoare de noroc și fericire, care se purta prinsă în partea stângă a pieptului, lângă inimă, de bun augur.

Secolele au trecut, vremurile s-au schimbat, iar mentalitatea oamenilor s-a schimbat o dată cu ele. Semnificațiile fabuloase ale mărțișorului s-au pierdut pe drum, rămânând doar o simplă obișnuință.

De la obicei mistic la automatism

În timpurile noastre, oamenii se străduiesc să cumpere mărțișorul cel mai estetic (poate cel mai scump), care să rămână util tot anul. Așa au luat naștere, pe lângă tradiționalele mărțișoare cu ghiocei, coșari sau potcoave norocoase, mărțișoarele extravagante, suflate cu aur, sau din cristale Swarovski, ori sticlă de Murano. Acum, ideea de amuletă nu mai există. Singurul care a trecut testul timpului este firul alb cu roșu, care se poate agăța, practic, de orice: de o broșă, de închizătorile unor cercei, sau chiar de gâtul unui parfum…

Indiferent de motivul pentru care lumea ia „mărțișoare”, vânzătorilor le pasă prea puțin.

Obligația morală = Business

La Arad, unii dintre comercianți și-au montat mesele cu 3-4 zile mai devreme, în ciuda faptului că au reușit să vândă mai puțin decât și-ar fi dorit, vremea neținând cu ei de la început. Când ploaia s-a oprit, parcă au început să se perinde ceva mai mulți oameni pe la tarabe. Majoritatea, din simpla curiozitatea de a vedea ultimele modele, fie făcute manual, fie distribuite de la firme din alte orașe. De cumpărat, însă… prea puțin.

„Oamenii le cumpără pe cele mai scumpe pentru soții sau mame. Le cumpără pe cele care seamănă mai mult cu bijuteriile, ca pe urmă să poată fi purtate și în restul anului. Iar pe cele care sunt cu elemente simbolice, un hornar, un trifoi cu patru foi, le cumpără doar pentru că sunt cele mai ieftine, dându-le cadou ca obligație, în general la școală”, ne-a spus un vânzător amabil.

Din discuțiile cu negustorii de mărțișoare, de la tarabele din centru, am aflat că anul acesta se așteaptă să vândă mult mai puțin față de anii anteriori. Motivul este, bineînțeles, tot de natură pragmatică: „Anii trecuți, ziua de 1 martie cădea în timpul săptămânii și vindeam foarte multe mărțișoare elevilor care le ofereau pe urmă profesoarelor și învățătoarelor. Anul acesta, sărbătoarea va fi în weekend. În 2 și 3, prea puțini o să mai ducă mărțișoare la școală, pentru că se gândesc că nu mai are rost, 1 martie a trecut deja, nu mai cheltuie bani aiurea…”