Prima ediție a conferinței „Dialog pentru România – România în secolul XXI: Identitate, cunoaștere și destin”, organizată la Arad, în Sala Marii Uniri, a adus în prim-plan două teme esențiale pentru viitorul țării: capacitatea României de a-și valorifica personalitățile și patrimoniul cultural, respectiv șansa de a rămâne relevantă în cercetarea științifică și în explorarea spațiului cosmic. Criticul de artă Radu Varia și cosmonautul Dumitru Prunariu au vorbit despre întâlnirile lor cu personalități excepționale, despre Brâncuși, Salvador Dalí sau Hermann Oberth, dar și despre ceea ce consideră a fi lipsa de viziune a instituțiilor românești.

Evenimentul a avut loc duminică, 25 octombrie, în Sala Marii Uniri din Arad, în organizarea Ordinului Suveran Templier Sfântul Martin și a Asociației Europeanul. Cu tema „Cum poate România să conteze în secolul XXI?”, conferința și-a propus să devină o întâlnire anuală care să aducă la Arad personalități marcante din țară și din străinătate și să creeze un spațiu de dialog între cultură, știință și educație.

Dezbaterea a fost moderată de omul de televiziune Dan Negru și de Daniela Boiț. Cu o seară înainte, Dumitru Prunariu și Radu Varia fuseseră distinși, în cadrul Balului Comunității Arădene, cu „Cross of Merit”, distincție prin care Ordinul Suveran Templier Sfântul Martin își exprimă recunoștința față de personalitățile cu contribuții deosebite în domeniile lor de activitate.

Dan Negru a găsit o legătură simbolică între cei doi invitați în opera lui Constantin Brâncuși, „Pasărea în spațiu”, evocând zborul, aspirația și înălțarea: repere care pot uni, dincolo de diferențele dintre domeniile lor, explorarea cosmosului și căutarea expresiei artistice.

Radu Varia, despre Salvador Dalí, Andy Warhol și marile întâlniri ale unei vieți dedicate culturii

Unul dintre firele centrale ale conferinței a fost reprezentat de personalitățile excepționale pe care cei doi invitați au avut ocazia să le cunoască. În cazul criticului de artă Radu Varia, lista cuprinde nume importante ale artei, muzicii, literaturii și filosofiei secolului XX.

Printre acestea, un loc aparte îl ocupă Salvador Dalí, pe care Varia l-a cunoscut și promovat începând din anii 1970. Potrivit relatării sale, relația dintre cei doi a fost una apropiată, ani de zile. Criticul român era invitat săptămânal la dineurile artistului suprarealist, unde avea chiar un loc special la masă.

Dalí i-a dedicat lui Radu Varia poemul „Da! României” („Oui! à la Roumanie”), publicat începând din 1972 în mai multe ediții ale volumului său „Sí”, apărute la Barcelona, Paris, Caracas și Mexico City. Varia a povestit și despre felul în care artistul și-a exprimat admirația pentru România, inclusiv printr-o declarație în care s-a identificat, la sugestia criticului român, și cu identitatea românească, declarând că este spaniol, roman… și român.

Prietenia cu Varia i-a alimentat lui Dalí interesul pentru spațiul românesc și pentru figura împăratului Traian. În 1974, artistul a realizat o sculptură în bronz care îl reprezintă pe Traian călare, într-o compoziție dinamică, avangardistă, cu membre alungite.

Dalí considera că lucrarea ar putea fi amplasată într-una dintre piețele Bucureștiului, iar după un timp îndelungat, potrivit lui Radu Varia, sculptura urmează abia de curând să fie donată statului român, existând tratative pentru instalarea acesteia în Piața Romană din Capitală.

Criticul a amintit și implicarea sa în apariția Muzeului Dalí din Figueres, inaugurat în 1974, afirmând că a fost alături de artist în perioada în care acesta își construia proiectul muzeal. Tot Dalí ar fi considerat că, alături de Brâncuși, un alt mare artist român era Horia Damian, pe care Radu Varia l-a promovat, de asemenea, în străinătate.

Lista personalităților evocate a continuat cu Andy Warhol, pe care Varia l-a întâlnit pentru ultima oară cu puțin timp înainte de moartea artistului, când acesta urma să meargă la un consult medical.

A vorbit și despre prietenia cu dirijorul Sergiu Celibidache, căruia i-a oferit cartea sa dedicată lui Brâncuși. Varia a fost surprins să afle că muzicianul o citise integral, dar și de observația acestuia: „Exact așa e cum ai scris. Ca în opera sa, punctul final coincide cu începutul”.

Un alt nume important din amintirile criticului este cel al lui George Emil Palade, alături de Mihail Sadoveanu și Tudor Vianu. Acesta din urmă i-a fost profesor și mentor încă din adolescență. „Am fost crescut de Tudor Vianu încă de când eram elev de liceu. El m-a luat în simpatie și m-a menținut la un nivel al culturii pe care l-a cultivat în mine. Eram absolut încântat să fiu acolo”, a povestit Radu Varia.

Criticul l-a cunoscut și pe filosoful canadian Marshall McLuhan, de la care a relatat o întâmplare amuzantă. Invitat la o conferință în Toronto, Varia a fost întrebat în public ce mai este nou în arta contemporană. Obosit, ațipise și a auzit doar parțial întrebarea, răspunzând spontan: „Nimic!”.

„În loc să vorbesc despre ce trebuia, pentru ce m-au invitat, am vorbit numai despre asta: că nu mai e nimic nou, e numai permanența!”, și-a amintit el.

Replica a devenit una dintre ideile-simbol ale întâlnirii: dincolo de noutatea aparentă, valorile durabile și continuitatea culturală rămân esențiale.

Mariana Nicolesco, „diva divină” și arta ca experiență sacră

În cadrul discuției, Radu Varia a vorbit și despre soția sa, marea soprană Mariana Nicolesco, evocând-o cu respect și admirație.

Cu umor, el s-a descris drept „aghiotantul ei și bodyguard al divei divine”, explicând că a fost permanent alături de artistă și că a avut privilegiul de a asista la spectacole excepționale. „Am fost tot timpul de serviciu, cu bucuria supremă de a asista la cântul pe care l-a înțeles ca o artă sacră și care a fost percepută ca atare pe planeta întreagă. Am fost martor la cele mai extraordinare reprezentații de operă de pe planeta asta”, a spus criticul.

Varia a apreciat și Balul Comunității Arădene, precum și concertul simfonic-folcloric organizat în cadrul manifestărilor, considerând că asemenea evenimente pot contribui la apropierea oamenilor într-o lume marcată de conflicte.

„Sunt valori permanente, care în lumea de conflicte în care trăim astăzi, ne pot purta – deocamdată n-aș putea spune că ne poartă, dar ne pot purta – spre armonie, spre bucurie, spre pace, spre grație”, a afirmat acesta.

Brâncuși, un limbaj artistic care a schimbat felul în care lumea înțelege sculptura

O parte consistentă a intervenției lui Radu Varia a fost dedicată operei lui Constantin Brâncuși și semnificațiilor sale profunde, pe care, în opinia criticului, publicul și instituțiile românești nu le înțeleg întotdeauna.

Varia a explicat că una dintre revelațiile fundamentale ale sculptorului român a fost întâlnirea cu arta Egiptului Antic și cu structura geometrică a piramidelor. În interpretarea sa, diferența esențială dintre această artă și tradiția greco-renascentistă constă în perspectiva asupra lumii: dacă în arta greco-renascentistă omul este măsura lucrurilor, în arta Egiptului Antic măsura devine transcendența – Dumnezeu, Infinitul, Absolutul.

Cum poate sculptorul să reprezinte ceea ce nu poate vedea? Răspunsul lui Brâncuși, a explicat Varia, a fost construirea unui limbaj artistic propriu, bazat pe forme fundamentale precum cubul, ovoidul, cilindrul și soclul de piramidă.

„Brâncuși a inventat un limbaj propriu, prin care și-a construit, începând de atunci, propria artă”, a afirmat criticul, susținând că această descoperire a schimbat radical interpretarea operei sculptorului, care fusese considerat anterior, în mod reductiv, un fel de cubist preocupat de forme geometrice.

Radu Varia a vorbit și despre volumul său „Brâncuși”, publicat pentru prima dată la New York, în 1986, de prestigioasa editură Rizzoli. Cartea a cunoscut ulterior mai multe ediții de lux și apariții internaționale, inclusiv în Franța și Japonia. Criticul consideră că volumul său a contribuit la înțelegerea limbajului artistic al sculptorului și la reevaluarea operei sale.

El a remarcat, totodată, că traducerea în limba română a cărții urmează să apară abia acum, după mulți ani de la publicarea primei ediții, și a promis că va include în această versiune și fotografia broșurii primite la conferință din partea Ordinului Suveran Templier Sfântul Martin.

Varia a oferit și o perspectivă asupra creșterii valorii comerciale a operelor lui Brâncuși. Potrivit criticului de artă, în 1913, o lucrare a sculptorului putea valora între 1.000 și 1.200 de dolari, iar în 1986, în jurul momentului apariției cărții sale, valorile ajunseseră rapid la triplu, 3.000–4.000 de dolari, după care creșterea a continuat rapid: la 10.000 de dolari într-o lună, la 20.000 în luna următoare și, în cele din urmă, la valori de ordinul milioanelor de dolari în același an.

Dincolo de cifre, Varia a insistat asupra simbolurilor din opera lui Brâncuși, despre care spune că sunt adesea ignorate sau interpretate superficial.

„N-are ce căuta aici, ca unii sau alții să-și bată joc de el”

Criticul de artă a lansat și o critică severă la adresa modului în care România își protejează și valorifică patrimoniul cultural.

Printre exemplele invocate s-au numărat intervențiile asupra Coloanei Infinitului și încercarea de a proteja Masa Tăcerii de inundații prin mutarea acesteia, în locul unor diguri plasate în amonte.

În privința Coloanei Infinitului, Varia a ironizat ideea instalării unui paratrăsnet, considerând că monumentul însuși are rolul de a atrage trăsnetul. Dincolo de declarația criticului de artă, din punct de vedere tehnic trebuie însă făcută distincția între capacitatea unei structuri metalice înalte de a atrage descărcări electrice și existența unui sistem proiectat de protecție, cu împământare și evacuare controlată a curentului. Protecția împotriva trăsnetului este o cerință tehnică de restaurare a monumentelor de patrimoniu UNESCO.

Întrebat de Dan Negru dacă operele lui Brâncuși, atelierul său parizian sau chiar mormântul sculptorului ar trebui aduse în România, Radu Varia a răspuns că ar prefera ca acestea să rămână în Franța.

Argumentul său a fost că statul român a demonstrat în repetate rânduri că nu știe să-și aprecieze și să-și protejeze valorile. „N-are ce căuta aici, ca unii sau alții să-și bată joc de el”, a spus criticul, referindu-se la Brâncuși.

Varia a susținut că fundația sa, prin care încearcă să contribuie la recunoașterea și valorificarea operei sculptorului în România, este sabotată de stat, pe care l-a acuzat de corupție și incompetență. Tot el a afirmat că Brâncuși nu ar fi avut niciodată în România succesul de care s-a bucurat în străinătate.

În contextul divergențelor sale cu Academia Română, criticul a amintit că este membru al cinci academii internaționale și că deține o diplomă cu sigiliul reginei Elisabeta.

Afirmațiile sale au susținut una dintre ideile recurente ale conferinței: valoarea unei personalități nu este garantată de recunoașterea instituțională din propria țară, iar patrimoniul cultural poate deveni vulnerabil atunci când lipsește o viziune coerentă asupra protejării și transmiterii sale.

Identitatea culturală, familia și limitele inteligenței artificiale

În dialogul cu Daniela Boiț, Radu Varia a fost întrebat dacă identitatea culturală este o moștenire sau ceva ce fiecare generație trebuie să construiască.

Criticul a invocat un gând atribuit lui Mihai Eminescu: scopul vieții este să ajungi să înțelegi cine ești. În opinia sa, identitatea se formează prin apartenența la un neam și prin legătura cu o istorie care coboară în adâncul timpului.

Varia și-a exprimat regretul față de îndepărtarea tinerilor de familie și de valorile culturale moștenite, pe fondul unei orientări tot mai accentuate către tehnologie. „E o disoluție dureroasă”, a afirmat el, referindu-se la ceea ce consideră a fi diluarea identității culturale.

Nici inteligența artificială nu a fost ocolită de discuție. Radu Varia și-a exprimat neîncrederea față de această tehnologie, contrapunctând-o cu încrederea în inteligența umană: „Am o mare oroare față de inteligența artificială și o mare considerație față de inteligența naturală. Omenirea ar trebui să utilizeze inteligența artificială, nu să fie utilizată de ea”, a declarat criticul.

Dan Negru a intervenit cu o replică ironică, observând că telefoanele devin tot mai subțiri și mai inteligente, în timp ce oamenii ar deveni tot mai grași și mai puțin inteligenți.

Dincolo de umor, discuția a readus în prim-plan o întrebare fundamentală: cum poate societatea să folosească progresul tehnologic fără să piardă legătura cu educația, cultura, familia și capacitatea de a gândi independent?

Dumitru Prunariu: numai 648 de oameni au văzut Pământul din spațiu

Dacă Radu Varia a vorbit despre permanența valorilor culturale, Dumitru-Dorin Prunariu a adus în discuție fragilitatea planetei și responsabilitatea oamenilor care au avut privilegiul de a o vedea din afara atmosferei.

Cosmonautul român a afirmat că, potrivit cifrelor prezentate de el, aproximativ 648 de persoane au zburat în spațiu pe traiectorii orbitale în jurul Pământului, începând cu Yuri Gagarin, în 1961. Numărul nu-i include pe cei aproximativ 140 de persoane care au efectuat zboruri suborbitale, adică au ajuns la altitudini foarte mari fără să intre pe orbită și s-au întors apoi pe Pământ.

Numărul redus al celor care au ajuns în spațiu reflectă, în opinia sa, costurile uriașe ale tehnologiei necesare zborurilor cu echipaj uman. Prunariu a subliniat că, în prezent, doar trei state – Rusia, Statele Unite și China – au capacitatea de a lansa independent oameni în spațiu, exprimându-și speranța că India li se va alătura în viitorul apropiat. Celelalte state care au programe spațiale sunt nevoite, în schimb, să colaboreze cu puterile capabile să realizeze asemenea lansări.

Potrivit cifrelor invocate de cosmonaut, 43 de state au cetățeni care au ajuns în spațiu.

„Aceștia suntem cei care am văzut Pământul de sus, care i-am admirat frumusețea, care am înțeles cât de fragil este, cât de neprotejat este și cât de multe trebuie să facem noi aici pentru a-l proteja și trăi pe această planetă, și noi, și urmașii noștri, și urmașii urmașilor noștri”, a afirmat Prunariu.

El a rememorat și propria experiență: a zburat în spațiu la vârsta de 28 de ani și jumătate, fiind, la acel moment, al patrulea cel mai tânăr cosmonaut din lume. În prezent, este pe locul al șaptelea în acest clasament. Recordul de vârstă minimă la care un cosmonaut a zburat în spațiu îi aparține lui Gherman Titov, al doilea om care a ajuns pe orbită, la vârsta de 25 de ani.

Prunariu a vorbit și despre riscurile considerabile ale zborurilor spațiale din acea perioadă, spunând că erau de 50%.

De ce nu au mai ajuns oameni pe Lună după 1972

Un alt subiect abordat a fost explorarea Lunii. Prunariu a amintit că ultima misiune cu echipaj uman care a ajuns pe suprafața Lunii a fost Apollo 17, în decembrie 1972. De atunci, oamenii au continuat să efectueze zboruri în jurul Pământului, fără să mai pășească pe suprafața satelitului natural.

Provocat de Dan Negru să răspundă celor care contestă aselenizările americane, cosmonautul a invocat un argument istoric: dacă americanii nu ar fi ajuns pe Lună, Uniunea Sovietică, principalul lor rival în cursa spațială, ar fi avut toate motivele să conteste imediat succesul american. Faptul că sovieticii au acceptat oficial rezultatul reprezintă, în argumentația sa, un element important în favoarea autenticității misiunilor Apollo.

Dan Negru a făcut și o comparație între tehnologia actuală și cea de la începuturile explorării spațiale, observând că telefoanele mobile de astăzi depășesc, în multe privințe, capacitățile de calcul ale echipamentelor folosite în perioada zborului lui Prunariu.

Cosmonautul a explicat că programul Apollo a stimulat dezvoltarea unor tehnologii noi, inclusiv prin contribuția companiilor din industria electronică, între care Intel, aflată atunci la începuturile activității sale. Potrivit lui Prunariu, costurile programului au ajuns la aproximativ de trei ori nivelul anticipat inițial de NASA și de guvernul american.

El a amintit și de Lunohod 1 (Луноход-1), primul rover care s-a deplasat pe suprafața Lunii. Vehiculul sovietic a fost lansat în 1970 și a fost controlat de pe Pământ prin comenzi radio, folosind inclusiv sisteme de măsurare cu laser.

De la aerodinamică la cosmos

Întrebat de Daniela Boiț despre începuturile pasiunii sale pentru spațiu, Prunariu a explicat că interesul pentru aeronautică și aerodinamică a apărut înainte de a-și imagina că ar putea ajunge vreodată în cosmos.

Își dorea să lucreze în aviație. Auzise la radio despre lansarea primului satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, și despre zborul lui Yuri Gagarin, însă, fiind copil, nu înțelegea pe deplin amploarea acestor evenimente.

Povestea sa a devenit astfel un exemplu despre felul în care o pasiune inițială, susținută prin pregătire și perseverență, poate conduce către obiective care par de neatins.

Prunariu a vorbit și despre mândria de a fi văzut România din spațiu. În timpul zborului său orbital, a încercat să identifice țara natală și a reușit, pentru câteva secunde, să distingă Munții Carpați și apoi Marea Neagră.

Întrebat despre existența vieții extraterestre, cosmonautul a afirmat că i se pare imposibil ca oamenii să fie singurele ființe inteligente din întreaga galaxie. El a relatat că știe specialiști din domeniul aerospațial, români și americani, care au observat obiecte zburătoare pe care nu au reușit să le explice prin raportare la tehnologiile cunoscute.

Prunariu este membru titular al Academiei Internaționale de Astronautică, organism care reunește specialiști cu contribuții remarcabile în domeniu. În cursul anului 2026, el a primit distincția „Theodore von Kármán”, una dintre cele mai importante recunoașteri acordate de această academie. Distincția poartă numele savantului Theodore von Kármán, născut în Ungaria, care a fost primul președinte al instituției.

România și cercetarea spațială: de la realizările trecutului la subfinanțarea prezentului

Una dintre cele mai critice părți ale intervenției lui Dumitru Prunariu a vizat evoluția cercetării românești după 1989 și situația Agenției Spațiale Române.

Cosmonautul a susținut că succesul său nu poate fi separat de eforturile și investițiile realizate în România înaintea zborului său. Potrivit cifrelor pe care le-a prezentat, până la plecarea sa în spațiu, fuseseră trimise în spațiu 17 echipamente produse în România, începând din 1968.

Prunariu a invocat această istorie în contextul unor tensiuni cu actuala conducere a instituțiilor din domeniu, criticând tendința unor responsabili de a prezenta dezvoltarea cercetării spațiale ca și cum aceasta ar fi început odată cu mandatul lor.

El a amintit și că, în perioada comunistă, aparițiile sale în mass-media au fost, la un moment dat, cenzurate pentru a nu eclipsa imaginea lui Nicolae Ceaușescu.

Dar nici după Revoluție nu au dispărut problemele. La sfârșitul anului 1989, a fost desființat Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie, organism care coordona activități de cercetare și instituții științifice. Potrivit relatării lui Prunariu, dispariția structurilor de coordonare a afectat grav cercetarea românească, inclusiv capacitatea de a valorifica economic rezultatele acesteia.

În anii următori, aceste instituții au încercat să atragă finanțări europene și să dezvolte relații economice proprii. Dar ulterior, susține Prunariu, intervențiile Ministerului Cercetării și controalele administrative au blocat și aceste inițiative.

În acest context, el a amintit cazul lui Marius-Ioan Piso, care a condus Agenția Spațială Română începând din 1991, decedat în 16 august 2026, în urma unui atac cerebral, după o perioadă de stres intens.

Prunariu a afirmat că, deși este pensionat și nu mai deține o funcție executivă în Agenția Spațială Română, a fost implicat într-un litigiu cu Ministerul Cercetării. Potrivit acestuia, a câștigat procesul, dar, la momentul conferinței, încă aștepta de luni de zile transcrierea soluției judecătorești.

Cum a apărut Agenția Spațială Română

Prunariu a explicat că actuala Agenție Spațială Română (ROSA), înființată în 1991, a apărut într-un context în care vechile structuri de coordonare a activităților spațiale fuseseră desființate.

El a amintit și rolul Comisiei Române pentru Activități Spațiale (CRAS), care coordona cercetarea în domeniu și relațiile internaționale. România colaborase încă din anii 1970 cu NASA, inclusiv prin preluarea și prelucrarea imaginilor obținute de sateliți americani. Existau, de asemenea, acorduri cu state vest-europene, inclusiv cu Franța, în baza cărora specialiști români au fost trimiși la Toulouse pentru pregătire în teledetecția satelitară.

Înființarea Agenției Spațiale Române, printr-un memorandum înaintat guvernului condus de Petre Roman, a deschis o nouă etapă. Potrivit lui Prunariu, primele contacte cu Agenția Spațială Europeană (ESA) au fost stabilite încă din 1991, cu contribuția sa și a lui Călin Rosetti, român stabilit în străinătate, director în cadrul agenției europene și, nu în ultimul rând, nepotul lui C.A. Rosetti.

Cosmonautul a amintit că România a devenit al doilea fost stat comunist care a aderat la Agenția Spațială Europeană, după Cehia, și a susținut că instituția românească a reușit, la un moment dat, să dezvolte un program cu o viziune bine conturată.

Ulterior, însă, finanțarea cercetării ar fi fost redusă considerabil.

„Deși am reușit să elaborăm un program cu o viziune bine conturată… în 2022, un ministru a considerat că prea bine merge agenția asta spațială, după care banii în cercetare s-au subțiat foarte mult”, a afirmat Prunariu.

El a indicat drept exemplu diferența dintre finanțarea cercetării în România și media europeană, prezentând cifre de 0,43% din produsul intern brut pentru România, față de 2,46% la nivelul Uniunii Europene. Potrivit cosmonautului, subfinanțarea reflectă și o problemă de perspectivă politică: cercetarea nu produce întotdeauna rezultate economice imediate, însă poate genera beneficii mult mai mari pe termen lung.

Prunariu a fost Inspector șef pentru activităţi aerospaţiale în cadrul Statului Major al Forțelor Aeriene, M.Ap.N. (1981-1990; 1991-1998), Agenția Spațială Română a fost fondată în 1991 la propunerea sa, urmând ca în perioada 1998–2004 să conducă instituția.

Criticile sale la adresa administrației publice au fost formulate din perspectiva acestei experiențe îndelungate în cercetarea și diplomația spațială.

Cine va coordona viitoarea explorare a Lunii?

Un alt subiect important a fost reluarea programelor de explorare a Lunii. Prunariu a afirmat că noile misiuni nu urmăresc exclusiv cercetarea științifică, ci și utilizarea resurselor disponibile pe satelitul natural al Pământului.

Interesul se concentrează, în special, asupra regiunilor polare sudice ale Lunii, unde există indicii privind prezența gheții. Aceasta ar putea deveni o resursă pentru obținerea apei și, prin procese tehnologice adecvate, pentru producerea oxigenului necesar susținerii vieții în medii izolate.

Cosmonautul a amintit și obiectivul Chinei de a trimite un astronaut pe Lună până în 2030. În același timp, a avertizat că viitoarele misiuni vor ridica probleme geopolitice și tehnice, în special în ceea ce privește coordonarea dintre programele naționale și inițiativele private.

„Nu există un organism internațional care să-i aducă pe toți împreună, să discute între ei”, a spus Prunariu, referindu-se la necesitatea unei structuri care să faciliteze cooperarea globală.

El a subliniat că principiul potrivit căruia Luna nu poate deveni proprietatea unui stat sau a unor persoane private trebuie să rămână fundamental, chiar dacă numai un număr limitat de țări deține tehnologia necesară pentru a ajunge acolo.

În acest context, Prunariu a vorbit despre inițiativa României de a contribui la înființarea unui mecanism internațional de consultare și coordonare a activităților lunare.

În iunie 2024, statele membre ale Comitetului ONU pentru utilizarea pașnică a spațiului extraatmosferic (UN COPUOS) au aprobat constituirea unei echipe de acțiune pentru consultări, cunoscută sub acronimul ATLAC – Action Team on Lunar Activities Consultation, adică Echipa de acțiune pentru consultări privind activitățile lunare.

Inițiativa a fost propusă de delegația României, iar Prunariu a avut un rol important în promovarea ei. Echipa a fost concepută ca un cadru de consultare, fără a aduce atingere articolului IX din Tratatul privind spațiul cosmic sau activității grupurilor de lucru existente în cadrul COPUOS. România și Pakistanul au fost desemnate să coprezideze echipa.

Prunariu a afirmat că, deși a contribuit la inițierea demersului, nu i-a fost încredințată conducerea organismului, deși a fost nominalizat.

Cosmonautul a legat acest caz, experiențele negative cu instituțiile statului și litigiul cu Ministerul Cercetării de probleme mai largi ale cercetării românești, precum finanțarea insuficientă și pierderea continuității instituționale.

Hermann Oberth și recunoașterea contribuțiilor românești la explorarea spațiului

Prunariu a evocat și întâlnirea sa cu Hermann Oberth, fizicianul și pionierul rachetelor născut la Sibiu, considerat „Părintele astronauticii moderne”.

Oberth a elaborat teorii și calcule privind construcția rachetelor cosmice înainte ca asemenea tehnologii să fie realizate practic. Printre cei influențați de ideile sale s-a numărat Wernher von Braun, unul dintre principalii ingineri implicați în dezvoltarea rachetei Saturn V, care a propulsat misiunile Apollo către Lună.

În anii 1970 și 1980, Oberth a participat la congrese internaționale de astronautică organizate la Moscova. Prunariu a povestit că l-a cunoscut cu ocazia unuia dintre aceste evenimente și că a afirmat public, în plen, că savantul era român prin origine.

Deși Oberth declarase că aproximativ 90% din opera sa științifică fusese realizată în România, potrivit lui Prunariu, el era cunoscut în comunitatea științifică internațională drept un savant german.

Potrivit relatării cosmonautului despre congresul din Moscova, Oberth s-a ridicat de pe scaun, a urcat pe scenă și s-a apropiat de el, spunându-i în limba română: „Mulțumesc, domnule căpitan!”.

Prunariu a amintit și legătura românească a astronautului american Buzz Aldrin (care încă trăiește, are 96 ani), pe care l-a cunoscut personal. Ultima soție a lui Aldrin, Dr. Anca Faur, era originară din Timișoara, inginer chimist și vicepreședinte executiv al companiei Buzz Aldrin Ventures. A murit în 2025.

Două personalități, aceeași preocupare: ce face România cu valorile sale?

Dincolo de diferențele dintre artă și astronautică, intervențiile lui Radu Varia și Dumitru Prunariu au avut un numitor comun: preocuparea pentru felul în care România își tratează oamenii valoroși, instituțiile și patrimoniul.

Ambii invitați au relatat experiențe de colaborare și, totodată, de divergență cu instituții ale statului. Varia a criticat modul în care este înțeleasă și protejată opera lui Brâncuși, în timp ce Prunariu a atras atenția asupra subfinanțării cercetării și a abuzurilor administrativ-politice din domeniul spațial și al cercetărilor științifice.

În ambele cazuri, mesajul a fost că valoarea nu poate fi susținută doar prin recunoașteri simbolice. Este nevoie de instituții funcționale, de finanțare, de competență și de continuitate.

Radu Varia a oferit un exemplu de recunoaștere internațională a culturii române prin prietenia sa cu Dalí și prin promovarea operei lui Brâncuși și a lui Horia Damian. Dumitru Prunariu a vorbit despre contribuțiile românești la cercetarea spațială și despre posibilitatea ca România să participe activ la stabilirea regulilor care vor guverna viitoarele activități de pe Lună.

Amândoi au criticat, în schimb, ceea ce consideră a fi incapacitatea statului de a transforma potențialul existent în rezultate durabile.

„Lăsați copiii să viseze!”

În încheiere, Dumitru Prunariu a transmis mesajul „Lăsați copiii să viseze!” și a subliniat importanța perseverenței și a consecvenței în urmărirea unei pasiuni, indiferent de domeniu. În opinia sa, în România există prea multe proiecte care încep spectaculos, dar se sting repede, asemenea unei fumigene, fără să producă rezultatele așteptate.

La rândul său, Radu Varia a pledat, într-o formulare mai metaforică, pentru dezvoltare și pentru ceea ce a numit gândire verticală, cu o trimitere simbolică la Coloana Infinitului a lui Brâncuși.

Mesajele celor doi invitați s-au întâlnit astfel în ideea că o societate nu poate progresa fără aspirație, educație, continuitate și respect pentru valorile pe care le moștenește.

Prima ediție a conferinței „Dialog pentru România” a propus, prin experiențele celor doi invitați, o reflecție asupra locului pe care România îl poate ocupa în secolul XXI. Nu doar prin trecutul său cultural și prin realizările unor personalități excepționale, ci și prin capacitatea de a investi în cercetare, de a-și proteja patrimoniul și de a construi instituții capabile să transforme potențialul în rezultate.

Iar ideea formulată și reiterată spre final de Radu Varia – „nu mai e nimic nou, e numai permanența!” – poate fi înțeleasă, în acest context, ca un îndemn de a nu confunda progresul cu uitarea trecutului. Viitorul unei țări depinde și de felul în care aceasta își înțelege, își respectă și își transmite valorile.