Șmecheria este o realitate românească din cele mai vechi timpuri. Este un specific neaoș până și prin cuvântul prin care este exprimat. Un cuvânt împrumutat din germană (degustător de vinuri), devenit în limba română un termen care indică un fel de a fi. Expresia cea mai apropiată e de „băiat deștept”, spusă pe un ton care indică subtextul dat naibii. În engleză – vedeți un „translate” online – sunt douăzeci de cuvinte și expresii care încearcă să aproximeze cuvântul românesc. Numai că englezii și mulți alții nu își dau seama că a fi viclean nu înseamnă neapărat să fi și șmecher.

Pornind de aici, „pricepere” nu înseamnă priceput cu subtext. Pentru că un om priceput poate să fie și șmecher, să se priceapă, adică. Nu, e vorba de competență și tot ce decurge de aici, inclusiv corectitudine și cinste. Adică exact ce se așteaptă într-o democrație de la cei care au fost desemnați prin vot popular să se ocupe de treburile publice, să reprezinte interesele celor mulți.

De politicieni, vorbim, normal. Și, firesc, o facem în contextul ultimelor evenimente din țară.

Sintetizate, e vorba de încercarea de înlăturare a lui Bolojan din funcția de prim-ministru, încercare care ține de jumătate de an și a fost încununată cu succes în această săptămână. Și ca să nu ne amăgim, aici tot Bolojan a fost decisiv, atunci când a spus, destul, a fost de ajuns, fie, plec, să vedem de ce sunteți în stare.

În acest context, singura întrebare care merită un răspuns este: dar ce au avut cu Bolojan? De ce au ținut atât de tare să-l vadă odată dat la o parte?

Ei, aici intră în joc opoziția dintre șmecheri și fraieri. Pentru că, asta este, pentru cei care gândesc în acești termeni, lumea se împarte în șmecheri și fraieri. Cuvântul fraier tot din germană vine, acolo însemna pețitor, un potențial logodnic care poate fi ușor înșelat (fraierit), fiindcă nu este destul de șmecher ca să își dea seama ce i se pregătește. Și iată, încet-încet, ajungem la răspunsuri.

Nu e mare lucru să realizezi că pentru Grindeanu șmecheria înseamnă totul. Spun de Grindeanu, dar e vorba de toți ceilalți din jurul său. Asta este, nu e vorba aici de partide și de politicieni – ce PSD, adică un partid social-democrat care „joacă” cu extremiștii care mai nou își spun suveraniști –, ajunge să te uiți la ei, să-i asculți sau să citești postările lor pe FB ca să realizezi că e vorba de niște indivizi care se cred șmecheri.

Iar șmecherii între ei se simt bine, au cercurile lor care nu se confundă cu marea masă a fraierilor.

Și atunci vine unul de la dracu-n praznic, un fraier de două parale, având neobrăzarea să le strice jocul. Să le spună că s-a terminat cu șmecheriile, e momentul să trecem la treabă serioasă. La muncă, mai precis, la muncă pe bune, făcută în folosul celor pe care îi reprezentăm ca politicieni. E foarte simplu, șmecherii înțeleg din prima: mă, ăsta e mai fraier decât am crezut până acuma, ăsta chiar nu pricepe șpilul. Sau se face că nu pricepe, e dat dracului, dar stai, că avem noi ac de cojocul lui.

Rețineți, „șpil” tot din germană vine. E vorba de joc, dar nu de unul oarecare, ceva ca între copii sau, Doamne feri, ca la fotbal – de șah nu vorbim aici – e vorba de treaba aia pe care o jucăm noi între noi când ne facem că facem. Când ne înțelegem între noi și îi traducem încă odată pe fraieri.

Pentru că șmecherul nu este viclean, nu este inteligent, nu este nimic din ce crede el despre sine. Inteligența sa se referă la a ochi oportunitatea și a se folosi de ea în interes propriu. Orice oportunitate, numa câștig să fie. În rest, e treaba fraierilor.

E ceva pe care, printre cei care l-au dat la o parte pe Bolojan, cel mai bine îl ilustrează Nicușor. Știți Dumneavoastră de cine vorbesc. Lumea se tot întreabă: care-i șpilul cu Nicușor? Cum se bagă el, mare matematician, deștept nevoie mare, între ăștia? Simplu: fiind un fraier cu pretenții, face tot ce ține de el ca să fie declarat șmecher, să fie primit în sânul lor. Călduț și cu tot felul de avantaje.

Ei, în această situație în care PSD-ul ar trebui să își schimbe inițialele și să devină PȘD (Partidul Șmecherilor Dintotdeauna), nouă, celor considerați fraieri de peșediști, ne mai rămâne decât o singură soluție.

Nu să fim șmecheri ca ei, ci atât de vicleni încât să ne facem că intrăm în jocul lor, dar în realitate să construim momentul în care să le arătăm cine este arbitrul în democrație. Să fim atât de vicleni precum Bolo, cel care le-a aruncat cotorul mărului ros de ei, așteptând o primăvară adevărată.

Primăvara în care românii se trezesc și aleg priceperea și onestitatea în loc de șmecherie…

Citește și: Pașca, ultimul atac ca prefect: Sulincean, cinci luni în concediu medical, dar cu poze pe Facebook de la evenimente PSD · Special Arad