Aradul se numără din nou printre județele în care nu a avut loc nici măcar un avort la cerere în spitalele de stat. Mai exact, Aradul se regăsește printre cele 13 județe în care spitalele de stat au raportat zero avorturi la cerere în anul 2025, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică analizate de Centrul FILIA în raportul „Bariere în accesul la avort la cerere în România, 2024–2025”. Cercetarea scoate în evidență decalajul dintre existența unui serviciu medical oferit de lege și posibilitatea femeilor de a beneficia efectiv de acesta la stat.

Într-un raport din 2024 al Asociației Moașelor Independente (AMI), județul Arad se regăsea pe hartă cu 0% acces la avort, alături de județele Bacău, Botoșani, Brăila, Călărași, Caraș-Severin, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Sălaj, Vaslui. O poziție pe care a ocupat-o și în trecut, într-un top similar realizat în 2019.

Citeşte mai multe despre raportul din 2024 mai jos: Roşu la avort. Aradul, trecut de AMI pe harta avorturilor cu 0% deschidere pentru întreruperea de sarcină la cerere. Ce spune Spitalul Județean?

Aradul, tot printre județele fără acces la avortul la cerere

Situația din 2019 nu s-a schimbat cu mult în județul nostru nici în privința raportării la avort, nici în alte privințe. De data aceasta, pe harta roșie a județelor în care femeile nu au acces la serviciile oferite de stat în ceea ce privește avortul la cerere se află alături de Arad județele Bacău, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Brașov, Călărași, Hunedoara, Mehedinți, Neamț, Olt, Satu Mare, Sălaj și Vaslui.

Numărul județelor cu zero întreruperi de sarcină la cerere raportate în sistemul public a crescut de la 12 în 2024 la 13 în 2025, se arată în raportul Centrului Filia, semn că mergem în această privință din rău în mai rău.

Pentru femeile din județe în care accesul la serviciile oferite de unitățile de stat este îngrădit, problema merge dincolo de această restricție și implică nu doar costurilor necesare pentru a găsi o alternativă privată, ci uneori și costurile de transport în alt județ.

Religia și clauza de conștiință, cele mai frecvente motive de refuz

Motivele invocate cel mai frecvent pentru refuzul medicilor de a efectua avorturi
la cerere sunt cele religioase (41% din totalul refuzurilor), urmate de clauza de conștiință (cu 38%), clauză care de cele mai multe ori implică convingeri religioase. Alte explicații la refuzuri privesc malpraxisul și riscurile asociate procedurii, respectiv dificultățile logistice, dar acest procent e substanțial mai mic decât cel privind credințele religioase.

În fapt, raportul precizează că motivele religioase și clauza de conștiință au fost invocate frecvent împreună și explică faptul că obiecțiile religioase pot intra sub incidența acestei clauze. Răspunsurile primite de FILIA în timpul anchetei care a stat în spatele acestui raport arată și felul în care pozițiile morale sau religioase ajung să influențeze comunicarea instituțională, raportarea la pacient și actul medical în cele din urmă.

„Noi promovăm viața și încurajăm creșterea natalității!”, „Nu recomandăm avortul medicamentos” sunt două dintre formulările reproduse în raport, alături de cea potrivit căruia spitalul în cauză „e child-friendly”. O altă maternitate a invocat tradiția nașterilor și prezența, în zona deservită, a unor comunități religioase care nu acceptă întreruperea sarcinii pentru a justifica lipsa accesului la acest serviciu medical.

Centrul FILIA a decis să nu indice în raport care sunt unitățile care au transmis aceste răspunsuri, dar a precizat că asemenea formulări introduc judecăți de valoare într-un răspuns care ar trebui să ofere doar informații despre disponibilitatea unui serviciu medical.

(Captură din raportul FILIA)

Accesul la avort, blocat încă de la primul telefon

Cercetarea a inclus, pentru realizarea raportului,  pe lângă apelurile asumate de Centrul FILIA, și apeluri telefonice către 188 de spitale publice, realizate de voluntare care s-au prezentat drept paciente, pentru a identifica modul real în care pacientele au acces la aceste servicii.

Dintre spitalele verificate, 104 au comunicat că nu efectuează avorturi la cerere. Doar 15, aproximativ 8% din total, au confirmat disponibilitatea serviciului fără condiționările, iar alte 23 îl ofereau numai în anumite condiții: prin anumiți medici, în anumite zile sau doar printr-o anumită metodă.

În aproape jumătate dintre refuzurile comunicate telefonic, spitalele nu au oferit explicații. Au existat și situații în care spitalele au refuzat să ofere astfel de informații telefonic, ci au condiționat aflarea ofertei unității de prezența fizică. O barieră suplimentară, indică autorii studiului, pentru femeile din mediul rural, pentru cele cu venituri mici sau cu dificultăți de deplasare.

Când realitatea pentru pacienți e alta decât cea din statistici

Răspunsurile oficiale nu au coincis întotdeauna cu informațiile oferite voluntarelor care și-au asumat rolul pacientelor, se mai arată în raport. În analiza comparativă, 16 spitale au spus la telefon că nu efectuează avorturi la cerere, dar ulterior au declarat în scris că oferă serviciul. Semn că una este statistica oficială și alta realitatea din teren.

În plus, 37% dintre spitalele care au răspuns solicitărilor oficiale au menționat că nu au un protocol pentru situațiile în care medicii refuză procedura. Redirecționarea către un alt medic sau către o altă unitate rămâne limitată, deși aceasta e obligatorie prin lege.

(Captură din raportul FILIA)

Peste șapte din zece avorturi la cerere, realizate în privat

În 2025 au fost raportate la nivel național 14.789 de avorturi la cerere: 10.707 în sectorul privat și 4.082 în sistemul public. Peste 72% dintre procedurile raportate au fost realizate în privat, indică raportul.

Cât de restrictiv e accesul femeilor la avort în sistemul public de sănătate și cum acesta e de la an la an tot mai limitat o indică și cifrele comparative. Față de 2024, numărul procedurilor din sistemul public a scăzut cu aproximativ 9%, în timp ce în sectorul privat a crescut cu aproximativ 2,2%. FILIA interpretează această evoluție ca pe o concentrare tot mai mare a serviciului în sectorul privat și ca o restricționare tot mai evidentă a accesului la oferta din sectorul public.

Totul, în condițiile în care accesul la sistemul medical e condiționat de costuri. Femeile cu venituri mici, fără venituri, cele din mediul rural, cele tinere au tot mai puțin acces la astfel de servicii. Raportul indică tarife de până la 1.000 de lei pentru avortul chirurgical în spitalele publice care au comunicat prețuri și de până la 5.000 de lei în sectorul privat. La acestea se pot adăuga cheltuielile de transport și timpul necesar deplasării într-o altă localitate.

(Captură din raportul FILIA)

Ce recomandă Centrul FILIA

Cercetarea Centrului FILIA a combinat apelurile telefonice cu solicitările oficiale de informații, pentru a compara disponibilitatea declarată a serviciilor cu experiența unei femei care încearcă să le acceseze. După o etapă exploratorie, voluntarele au contactat 188 de spitale publice, prezentându-se drept o pacientă de 25 de ani, însărcinată în nouă săptămâni. Ulterior, organizația a trimis solicitări în baza Legii 544/2001 către 204 spitale și a obținut 127 de răspunsuri valide. Cercetarea a inclus și datele INSP privind procedurile raportate în 2024 și 2025.

Una dintre principalele probleme identificate este accesul dificil la informații: telefoane fără răspuns, explicații incomplete sau solicitarea ca femeile să se prezinte fizic la spital doar pentru a afla dacă serviciul este disponibil. În răspunsurile oficiale, 65 de spitale, reprezentând 51%, au declarat că nu oferă informații publice despre avortul la cerere. Aceste obstacole sunt însoțite mai de fiecare dată de stigmatizare, mai indică autorii studiului: refuzul de a discuta subiectul, tonul ostil și formulările moralizatoare pot induce rușine și vinovăție încă din momentul în care o femeie caută informații despre o procedură medicală legală.

Tot raportul subliniază și faptul că distribuția geografică accentuează inegalitățile. Avorturile la cerere sunt realizate/concentrate într-un număr redus de spitale, în special în municipii și orașe mari, cu centre medicale importante.

În orașele mici și în mediul rural, accesul la servicii este limitat sau total restricționat. Pe lângă cele 13 județe cu zero avorturi la cerere raportate în sistemul public în 2025, județe printre care se regăsește și Aradul, datele indică două județe cu zero proceduri raportate atât la stat, cât și în privat. Pentru femeile din acele zone, unde astfel de servicii sunt indisponibile, accesul impune deplasarea într-un alt județ, cu cheltuieli suplimentare și întârzieri.

Avortul terapeutic în cazul violențelor sexuale, îngropat și el în tăcere

Situația nu pare să se fi schimbat cu mai nimic în ultimul an nici în ceea ce privește raportarea sistemului public de sănătate la femeile supuse violențelor sexuale, deși subiectul violenței împotriva femeilor a ținut mult timp agenda publică a Guvernului și Parlamentului.

Potrivit răspunsurilor primite de Centrul FILIA, 33 de spitale nu au proceduri pentru situațiile în care acestea solicită un avort. Doar patru unități au menționat explicit posibilitatea unui avort terapeutic (în caz de viol).

Prevenția gratuită este, de asemenea, limitată: doar 28 de spitale, adică 22% dintre cele care au răspuns, au declarat că oferă metode contraceptive gratuite, de regulă prin donații sau parteneriate cu organizații. Cele mai multe metode se referă însă la împărțirea de prezervative.

Amplu raport care indică aceste metode, cât și toate celelalte date privind accesul la avort la cerere în puteți accesa de AICI.

(Captură din raportul FILIA)

Limitele medicilor pentru avort, sub limitele legale

Chiar și în puținele spitale de stat unde avortul la cerere este disponibil, sunt impuse limite de sarcină mai restrictive decât limita legală de 14 săptămâni. Numai 32,6% dintre spitalele care au declarat că efectuează avorturi chirurgicale oferă procedura și după 12 săptămâni, de pildă. Patru spitale limitează avortul medicamentos sau chirurgical la numai șase săptămâni, reducând considerabil timpul în care femeile pot găsi și accesa serviciul.

Concluzia cercetării întreprinsă de Centrul Filia e clară: stăm bine doar pe lege. Or, recunoașterea legală a avortului la cerere nu asigură, singură, accesul efectiv al femeilor la aceste servicii. Lipsa informațiilor oferite de unități, refuzurile și modalitate în care acestea au loc, costurile și stigmatizarea permanentă a acestei proceduri transformă un serviciu permis de lege într-unul greu spre imposibil de obținut.

Un pericol pentru sănătatea publică

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Centrul FILIA descrie și contextul în care apar aceste rezultate și scoate la iveală pericolele acestei realități:

„În ultimii ani, România a devenit un exemplu îngrijorător al discrepanței dintre cadrul legal și accesul real. Lipsa de disponibilitate a unor servicii și proceduri esențiale în spitalele publice, refuzul de îngrijire din partea personalului medical și absența unui mecanism funcțional de monitorizare și sancționare contribuie la un context în care accesul la avort este adesea determinat de resurse financiare, context social, accesul la rețele informale etc.

Contextul actual este marcat și de schimbările sociale majore din ultimii ani: polarizarea discuțiilor publice despre drepturile reproductive, presiunea crescândă a grupurilor anti-avort, dar și eforturile tot mai consistente ale societății civile de a apăra accesul la avort ca o formă de îngrijire medicală esențială.

Îngrădirea accesului la avort e un pericol pentru sănătatea și drepturile noastre. Cerem statului român să ia măsuri rapide, care să răspundă nevoilor de acces existente, în acord cu standardele internaționale de îngrijire!”

(Captură din raportul FILIA)

Recomandări către decidenți

FILIA recomandă Guvernului recunoașterea avortului ca serviciu medical esențial, eliminarea barierelor financiare și asigurarea gratuității serviciilor de avort la cerere și a celor conexe. Organizația propune și protocoale clinice unitare, precum și reguli care să împiedice blocarea accesului prin invocarea motivelor religioase sau a clauzei de conștiință.

Pentru Colegiul Medicilor, recomandările includ „interzicerea refuzului instituțional” și obligația trimiterii prompte către un profesionist care poate furniza serviciul. Spitalelor li se cere să asigure disponibilitatea procedurilor și să publice informații clare, corecte și accesibile. Autorităților locale le sunt recomandate măsuri pentru reducerea barierelor geografice, inclusiv sprijin pentru transport.

Includerea Aradului pe această hartă ridică o întrebare concretă, dincolo de constatarea că titulatura autoasumată de municipiu și județ creștin nu ne scapă de probleme morale, dar ne limitează în acest caz accesul la servicii medicale.

Întrebarea rămâne în picioare din 2019 încoace: ce alternative accesibile au femeile care solicită o întrerupere de sarcină la cerere, atunci când sistemul public raportează zero proceduri? Ce șansă au femeile din mediul rural, cu venituri mici, fără venituri sau cele supuse violențelor sexuale de a accesa astfel de servicii, recunoscute de lege?

Citește și:

Păgubiții Kia și Isuzu Arad anunță un nou protest, la Tribunalul Arad. „Vrem ca situația noastră să nu fie uitată”