Înainte de a prezenta fenomenul din titlu, se impune, având în vedere faptul că pe online istoria se manifestă ca-n povești, câteva precizări despre fascism, istorie și digital.

Fascismul se naște în preziua primului război mondial în Italia. Cel care realizează această adevărată lovitură ideologică se numește Benito Mussolini, are pe atunci în jur de treizeci de ani, jurnalist socialist plin de sine, afemeiat și dat naibii din mai toate punctele de vedere. Ideea e simplă și pornește din educația socialistă a tânărului Benito – botezat astfel la dorința tatălui său, socialist convins, după liderul mexican reformist, Benito Juarez -, respectiv din lecturile sale care, după Marx și Engels, au culminat cu Nietzsche. Dar există date și despre o întâlnire Lenin-Mussolini în Elveția, unde amândoi erau în emigrație politică.

Și uite așa, socialismul, sau comunismul în variantă tare, se întâlnește de la început cu o nouă orientare ideologică, fascismul, cea care, fără să renunțe la ideile socialiste, le îmbogățește și cu cele naționaliste. Nu e o întâmplare că varianta germană a fascismului se numește național-socialism, de unde și termenul arhicunoscut de nazism.

Ideea prin care fascismul și comunismul au schimbat cadrele jocului politic de până atunci e simplă: renunțarea la politica democratică prin apelul la mase. La popor, altfel spus, de unde și termenul mai general care le unește de populism. Renunțarea la discuții și negocieri – cu ăștia nu ai ce discuta – și apelul la demonstrații, conflict deschis și luptă. Comunismul a fost instaurat în Rusia prin război civil, Mussolini a organizat un „marș” asupra Romei, singurul dintre „clasicii” populismului care a ajuns la putere prin alegeri a fost Adolf Hitler. După un deceniu de lupte de stradă prin orașele Germaniei.

Pentru că masele n-au nevoie de cuvinte și discuții. De negocieri, înțelegere și alte baliverne de acest gen. Au nevoie de lozinci. Slogane simple și pe înțelesul tuturor, chiar înjurături la o adică. Majoritatea populației dintr-o țară nu are capacitatea și răbdarea să judece și să cântărească vorbele și faptele. Are nevoie de unul simplu ca și ei care să le spună deschis, clar și fără fasoane, ce e de făcut. După care, hai la treabă. Tot înainte, tovarăși, Avanti popolo, Deutschland über alles, ca să nu avem probleme.

Și chiar dacă aceste regimuri politice au fost înlăturate până la urmă – comunismul fiind încă bine mersi în Asia -, deprinderile au rămas. Și au rămas și cei care cred că astfel pot rezolva situația lor ingrată, chiar dacă vine din interior și nu din exterior, din lumea în care trăiesc. Iar aceștia au descoperit în ultima vreme că există ceva, ceva nou și nemaipomenit care poate fi folosit fantastic pentru apelul la mase. Ei, dacă avea și Hitler, Mussolini sau Stalin internet, altfel se punea problema acum!

Acest preambul a fost necesar pentru a vedea de unde vine efervescența populistă din zilele noastre. Cum se face că după aproape un secol de la prăbușirea nazismului și a fascismului la aproape trei decenii de la cea a comunismului european, asistăm de câțiva ani buni la o recrudescență agresivă a populismului. Inclusiv în SUA, acolo unde Donald Trump este primul lider populist al Americii, considerate până nu de mult garanția democrației în lume. Dar sunt probleme peste tot, în Germania vine tare din urmă AfD-ul, în Suedia au fost la muchie de cuțit la alegerile de duminică, în Franța Le Pen amenință de ani buni de zile, dar până și în Marea Britanie noua dreaptă creează înfrigurări din ce în ce mai intense.

La noi treaba-i oablă. I-am avut dintotdeauna, chiar dacă mascați și ocrotiți de serviciile secrete, explozia mai nouă, prin Călin Georgescu, este doar o reîncarnare oarecum pe lângă subiect a liderului salvator de care orice mișcare populistă are nevoie. AUR este primul partid în ochii electoratului, nu e nici-un secret că se pregătește de preluarea puterii, ne mai rămâne să ne întrebăm: oare va fi chiar așa de rău? După ce nu ne-am întrebat destul: cum de a fost posibil?

Răspunsul, răspunsurile la întrebările nepuse sunt simple: „cultura” digitală, pe online, născută în deceniile din urmă, oferă un câmp de luptă nesperat de bun pentru cei care gândesc în termenii populismelor dintotdeauna, chiar dacă de diferite forme. Cei pe care populiștii îi vizează formează în continuare majoritatea societăților de oriunde, oameni fără pretenții și preocupări intelectuale, frustrați de greutățile vieții, năzuind după „salvatorii” care ar putea schimba în bine și viața lor.

Iar pentru acești oameni site-urile sociale, mai ales cele simple, bazate pe imagini, precum TikTok, reprezintă lumea evadării în speranță și în revansă. Nu este o întâmplare că toți populiștii de pe aici insistă pe TikTok, fără să neglijeze, desigur, nici celelalte site-uri de „socializare”.

Și am scris toate astea uitându-mă la manifestarea „oierilor” de marți. Nu, nu ciobani, să fie clar! Cei care ies în stradă, înarmați cu bâte și se iau la harță cu organele de ordine, nu mai pot fi simpli ciobani, din moment ce acționează în numele unor idealuri mărețe.

Și în numele unor salvatori despre care au aflat pe site-urile de socializare…

Citește și:

• Bilanțul violențelor din Piața Victoriei: șase reținuți, jandarmi răniți și zeci de victime ale confruntărilor · Special Arad

• Anthropic raportează campanii rusești de manipulare în România și Moldova, spionaj și hacking din China și Iran · Special Arad