Ideea de alegeri anticipate sperie nu doar președinția, ci și partidele, chiar dacă unele s-au urcat deja pe garduri, a victorie, de unde cucurigă despre un scrutin anticipat. În realitate, toate partidele se feresc cât pot de alegeri anticipate, care oricând pot aduce surprize.

Aproape toate partidele – cu excepția celor mici, intrate surprinzător în Parlament și aflate acum în zona irelevanței politice – vorbesc despre alegeri anticipate. Și vorbesc tare, cu lejeritate teatrală și pe un ton optimist, ca și cum le-ar conveni întoarcerea la popor, cum mai spun unii.

Totuși, la o privire mai atentă se vede că entuziasmul este de fațadă. Totul este doar un joc la cacealma  în care fiecare încearcă să pară mai liniștit decât s-ar cuveni în condițiile date. Desigur, pentru a-și deruta (speria?) adversarii. Dacă până și PSD, partidul aflat cel mai vizibil în „scădere de formă”, susține, prin vocea președintelui său, Sorin Grindeanu, că este pregătit de alegeri anticipate, înseamnă că liderii săi fie sunt rupți complet de realitate, pentru că n-o înțeleg, fie joacă la cacealma (ca să nu spunem că mint).

Cine nu se teme de alegeri anticipate?

Evident, referirea la „partide” este generică. În realitate, teama este a parlamentarilor (ceilalți politicieni, fără supărare, nu prea contează în această problemă), pentru că ei nu vor alegeri anticipate, ei nu sunt dispuși să renunțe la doi ani de mandat de dragul intereselor partidului. Sincer vorbind, cine ar renunța? Să fim corecți și să recunoaștem că nu-i ușor să renunți la beneficiile din cont, pentru o iluzorie și deloc sigură realegere la „anticipate”.

Ca să nu mai spunem că nici locul de pe listă nu-i chiar atât de sigur la anticipate, deci de ce ar risca să rămână „fără coledzi”, vorba lui Agamiță Dandanache? În plus, aproape fiecare parlamentar a avut cheltuieli mari până să ajungă la bunăstarea parlamentară – locul eligibil pe listă nu-i chiar gratuit cum s-ar crede, plus că și campania electorală costă…

Nu vă amăgiți, nici măcar la AUR nu este altfel. Ca în orice partid, și în AUR există un grup de lideri, de indispensabili pe care nu-i costă nimic locul eligibil de pe listele electorale. În rest, bătălia este acerbă pentru celelalte locuri eligibile, iar cine crede că victoria este gratuită să fie sănătos… La fel să fie și cei care cred că toți parlamentarii vor fi de acord să renunțe la mandat de dragul „interesului superior” al partidului.

Singurul „actor” din acest spectacol – de prost gust și foarte păgubos – care „nu are în vedere scenariul unor alegeri anticipate” este președintele României. Ceea ce este chiar ciudat. Alegerile anticipate rămân, conform legislației noastre, singura „armă” pe care o are la dispoziție președintele în lupta cu partidele care, cum spuneam, se tem de alegeri anticipate.

Inexplicabil însă, președintele s-a dezarmat singur. Oare, pentru că partidul care ar pierde cel mai mult dacă acum ar avea lor alegeri, este PSD?

Pe de altă parte, tot mai multe voci susțin că reticența președintelui față de „scenariul unor alegeri anticipate” ar porni de la temerea că la „anticipate” partidele extremiste sau suveraniste ar obține un scor suficient de mare încât să ajungă la guvernare.

Dacă aceasta este, într-adevăr, logica prezidențială, atunci apar niște întrebări incomode, privind sursa informațiilor și, mai ales, privind credibilitatea sursei/surselor pe care se bazează evaluarea președintelui.

Sondajele? Să fim serioși. După eșecurile răsunătoare din 2024, când aproape toate institutele de profil au ratat spectaculos evoluția unor actori electorali (Călin Georgescu – 3%, AUR – peste 38%, cam ca acum), sondajele lor sunt, în cel mai bun caz surse de glume, nicidecum de evaluări care să servească unui șef de stat.

Dincolo de sursele pe care se bazează evaluarea președintelui, trebuie să recunoaștem că teama față de un posibil succes electoral al AUR la „anticipate” – SOS și mai ales POT greu de crezut că vor mai trece pragul de 5% – este cât se poate de realistă. Doar că, președintele a ales o cale total greșită pentru a bloca accesul AUR la guvernare, cu efecte contrare așteptărilor sale.

Mult mai potrivit decât adoptarea unei atitudini ostile față de unele partide ar fi fost să-și evalueze propriile acțiuni din ultimele luni, în principal a neinspiratelor sale jocuri de-a politica, soldate cu eșecuri răsunătoare, niciodată asumate – de la încurajarea tacită a demiterii guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură de coaliția PSD-AUR, la jocul desemnării lui Eugen Tomac și Adrian Veștea – toate au avut ca urmare creșterea popularității PNL și a lui Ilie Bolojan.

În cazul AUR însă, greșeala lui Nicușor Dan este poate mai gravă decât implicarea în lupta pentru demiterea unui posibil viitor contracandidat la prezidențiale sau în viața partidelor. Pentru că este o încălcare grosolană a dreptului cetățenilor de a avea alte opțiuni electorale decât ale domniei sale, respectiv o nesocotire a votului a peste un milion și jumătate de cetățeni.

Nu sunt susținător al AUR sau a acțiunilor liderilor acestui partid. Dimpotrivă. Cu toate acestea, nu pot să nu respect opțiunea votanților AUR – m-aș bucura ca și aceștia să manifeste aceeași înțelegere față de cei care au alte opțiuni electorale și astfel să renunțe la limbajul vulgar peste măsură și excesiv de violent, dar asta este o altă discuție.

S-ar cuveni ca și președintele României să aibă respect față de toți cetățenii țării, indiferent de opțiune electorală a acestora. De asemenea, s-ar cuveni să înțeleagă că nu are dreptul să nu discute cu un partid parlamentar, doar pentru că nu-i convine doctrina acestuia. Nu este treaba domniei sale doctrina, nici acțiunile sau opiniile politice ale partidelor, fie ele populiste, suveraniste sau extremiste.

Poate așa ar înțelege că nedreptatea, ostilitatea gratuită, jocurile subterane îndreptate împotriva unor oameni sau partide produc instinctiv reacții de simpatie față de victime, indiferent de nivelul de educație sau instruire al cetățenilor.

Ca președinte, s-ar cuveni să înțeleagă că între abuziva OUG 13 a lui Grindeanu și abuziva imixtiune în viața unui partid (PNL) pe care tot încearcă să-l „rupă” în beneficiul unui alt partid (PSD) sau atitudinea ostilă față de (alegătorii) AUR, nu există diferențe de principiu. La fel nici între adoptarea „noaptea ca hoții” a OUG 13 și desemnarea tot „noaptea ca hoții” a lui Veștea.

Din păcate pentru Nicușor Dan, în acest moment este aproape imposibil de ieșit din criză fără să-și asumare răspunderea pentru provocarea crizei împreună cu PSD, fără să-și asume o înțelegere transparentă, post moțiune, cu AUR sau fără alegeri anticipate.

Sondaj CURS: 56% dintre români vor alegeri anticipate. George Simion, Nicușor Dan și Ilie Bolojan, în topul încrederii

Evident, președintele nu-și va asuma nimic. Totuși, privită cu obiectivitate, soluția alegerilor anticipate nu este deloc absurdă, chiar dacă ar consfinți creșterea AUR. Mai ales că ar putea reprezenta o modalitate cât de cât onorabilă de ieșire din această criză politică.

Mai mult, chiar și numai amenințarea declanșării unor alegeri anticipate ar putea calma orgoliile liderilor politici pentru a putea forma un guvern cât mai repede. Asta, dacă președintele nu ar fi renunțat așa ușor la această „armă”.

Evident, cândva și președintele va înțelege cât de mult a greșit când a acceptat (și coordonat?) demiterea guvernului și astfel, declanșare a crizei politice. Dar nu chiar acum, ci atunci când vor dori liderii partidului cu care nu vrea să discute președintele. Pentru că de la acel partid va porni solicitarea de suspendare în vederea demiterii.

Probabil Nicușor Dan va prinde vremea paltonului la Cotroceni. Vom vedea dacă și a vopsitului ouălor de Paști…