Demult n-am mai avut atât de multă tensiune în societate, cu baionetele la vedere. Am mai trecut noi prin situații tensionate, uneori pigmentate cu violențe – provocate mai degrabă de anumiți politicieni decât de cauze „naturale” – dar parcă niciodată tensiunea din societate nu era sub o presiune atât de mare ca acum.

Senzația că lipsește doar scânteia pentru o explozie de mari dimensiuni este tot mai puternică, accentuată acum de teama că demonstrația de forță a celor care au pus Justiția în linia întâi a războiului dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan va aprinde societatea. Prea s-au „rezolvat” toate în timp record și prea s-au „aliniat planetele” exact pe direcția favorabilă unei anumite părți a clasei politice pentru a nu părea suspect totul.

Probabil vom afla, nu peste mult timp, ce s-a întâmplat, în realitate atât cu Ciucu sau Fritz, cât mai ales cu surprinzătoarea decizie a Tribunalului Ilfov. Cu siguranță vor apărea și documente care ne vom ajuta să înțelegem și cine a pus în mișcare întregul mecanism ce pare a funcționa, suspect de clar, doar împotriva PNL și USR.

Un mare motiv de tensiune: ce ne pot face nouă, dacă au putut lovi în două partide parlamentare?

Probabil vom avea curând și confirmarea că declanșatorul acestei nebunii a fost președintele Dan care acum, când avea o problemă personală cu premierul Bolojan, a cerut pur și simplu „dobânda” pentru „creditul” oferit când a aprobat fără crâcnire propunerile PSD la conducerea marilor Parchete. Iar de aici, o mare neliniște și multă tensiune pentru că un președinte cel mult mediator nu ar trebui să aibă așa de multă putere încât să poată influența activitatea partidelor politice.

Desigur, nici Justiția nu ar trebui să aibă putere dincolo de limitele judecății obiective a cauzelor ce țin de competența sa, așa cum și puterea politicului ar trebui să fie redusă în limitele activității strict politice.

Pentru că asta s-a întâmplat și cu moțiunea de cenzură, și cu jocul de-a desemnarea premierilor și, iată, continuă și acum, înainte de congresul PNL în care, sub tensiunea unor decizii ale Justiției, probabil se vor lua decizii importante mai ales pentru liniștea prezidențială.

Nu cunosc dosarul, deci n-aș putea formula vreo opinie în ce privește vinovăția sau nevinovăția lui Ciucu. Nu-i treaba mea, iar dacă a luat mită, cum este acuzat, să fie pedepsit. Subliniez că suspiciunea privind acțiunea DNA nu privește dreptul acesteaia de a-l cerceta pe Ciucu.

Suspect este însă momentul ales pentru declanșarea acțiunii. Iar acest timing, coroborat cu „telegenia” obișnuită în perioada „justiției televizate” din urmă cu vreo 10 ani, ne lasă tuturor gustul amar al unei demonstrații de forță caracteristică dictaturilor mai puțin brutale decât cele din Africa, dar tot departe de democrațiile europene.

La fel de suspect a fost și timingul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul lui Dominik Fritz, instanță condusă de celebra doamnă Lia Savonea, un amănunt de luat în considerare când vorbim despre Justiție. Nici în acest caz nu se pune în discuție decizia în sine, ci timingul extrem de convenabil unei anumite părți a clasei politice.

Desigur, ar putea fi un subiect de discuție și analiza comparativă cu alte verdicte ale aceleiași instanțe, în urma cărora au fost achitați, ca din întâmplare, mulți politicieni judecați pentru fapte de mare corupție, cu prejudicii de milioane de euro. Verdicte care au stupefiat societatea și au contribuit la creșterea nivelului de tensiune din societate, dar fără să fi fost afectată liniștea magistraților supuși doamnei Lia.

Cel mai mare nivel de tensiune socială a fost generat de prestația curioasă a Tribunalului Ilfov, aflat, absolut întâmplător, în fieful celui mai mare adversar (poate chiar dușman) al lui Bolojan, Hubert Thuma. Absolut obiectiv, această instituție și-a descoperit hărnicia în cel mai potrivit moment, astfel că, în doar două ore de la depunerea cererii, a emis o ordonanță președințială prin care suspendă executarea deciziilor Biroului Permanent Național (BPN) al PNL ce-i vizau pe puciștii conduși de Thuma.

                           (Hubert Thuma și Sorin Grindeanu. Sursa: facebook)

Multă tensiune a generat această decizie, pe care nu foarte multă lume o înțelege. Ordonanța președințială este o procedură specială, urgentă și provizorie de judecată, finalizată printr-o hotărâre judecătorească denumită tot ordonanță președințială. Prin această procedură nu se judecă fondul cauzei, ci se conservă un drept ce ar putea fi afectat până la terminarea judecății sau se previne o eventuală pagubă, o distrugere și altele asemenea.

Problemele acestei hotărâri a Tribunalului Ilfov țin de competența instanței de a judeca o asemenea cauză. Înainte de orice, toate instanțele au obligația de a-și verifica atât competența teritorială, cât și cea materială. Or, Tribunalul Ilfov nu avea competența teritorială de a judeca o cauză de privește un pârât cu domiciliul sau sediul în afara județului Ilfov. În cazul de față, pârâtul este PNL, cu sediul în București.

Este absolut imposibil ca un magistat să nu fi sesizat acest amănunt pe care-l putea observa și ultimul poștaș comunal.

Problema competenței materiale este discutabilă, cel puțin în partea ce privește decizia de a fi excluși liberalii care nu respectă conduita dispusă de BPN. Pentru că în astfel de cazuri instanțele pot verifica dacă adoptarea unor astfel de decizii sunt statutare, de exemplu.

Pe de altă parte, dincolo de lipsa de competență teritorială a Tribunalului Ilfov, suspendarea deciziilor PBN al PNL este lipsită de eficiență. Această suspendare nu privește Congresul extraordinar care poate adopta hotărârea de excludere din partid a puciștilor din proprie inițiativă, nu în baza deciziei BPN. Desigur, dacă în statut este prevăzută această sancțiune pentru faptele ce li se impută puciștilor.

Și-atunci, de ce a fost nevoie de această demonstrație de forță, dacă nu pentru intimidare?

Iată deci trei surse de tensiune apărute, surprinzător, într-o singură zi, arătând întregii țări, dar mai ales clasei politice, fața hidoasă a unui Bau-Bau aflat deasupra oricărei probleme sociale, deasupra oricărei răspunderi și față de orice formă de tensiune din societate.

Să nu uităm că acest Bau-Bau s-a aflat, nu cu mult timp în urmă, sub o mare tensiune, generată de decizia guvernului Bolojan de a tăia din privilegiile magistraților, ceea ce explică unele decizii cel puțin dubioase, inclusiv cele prezentate aici.

Ăstimp, președintele României este bine mersi. Nici urmă de tensiune personală după ce a fost prins cu „ocaua mică” în acțiunea de comando de demitere a guvernului Bolojan, nici de remușcări pentru umilința la care l-a supus pe Tomac sau pentru lipsa de eleganță în comunicarea cu PNL în cazul Veștea.

Și cine știe ce vom mai afla despre acest om pe care nici în cele mai negre vise nu-l puteam bănui atât de cinic și combinator. Acum și-a arătat adevărata față. La fel de hidoasă ca a Bau-Bau-lui. Pe fruntea sa scrie „vinovat” și știe asta. De aici și unele decizii disperate. Cele proaste vin din altă parte, și pentru asta va plăti. Un vot pentru demiterea lui este deja pus la bună păstrare.