Între două capitale aflate în fierbere, aici, la Arad, e liniște și pace.

Serbările curg, manifestările nu se mai opresc, UTA termină acasă cu victorie sezonul, ce mai poate lipsi? Eventual un semn de la șeful cel mare. Că totul e în regulă, treburile merg în direcția cea bună, să stăm liniștiți că este cine să aibă grijă de noi.

Bun, la București e scandal, băieții deștepți nu se mai deșteaptă odată. Se scoală cu toții împotriva lui Bolojan, înspăimântați că bihoreanul ăsta fără cap și coadă intră în interesele lor bine stabilite de când e lumea. La Budapesta, de asemenea, e bucurie mare, Péter Magyar a fost uns prim-ministru cu surle și trâmbițe, la modul efectiv. Pare că la vecinii noștri, la care ne mai ducem la o baie acolo, la Makó, sau la un pescuit tot pe acolo, e bine, Orbán e pe ducă, viața merge înainte așa cum ne-am obișnuit. Noi, cei de aici, de lângă graniță, cu case pe ambele părți ale graniței care nu mai există.

Și semnul a și venit: între două postări și încă câteva deschideri de târguri, expoziții și alte asemenea, PNL-ul arădean – venit direct din CFSN, FSN, PD, PDL – și-a declarat susținerea totală pentru Ilie Bolojan. Asta ca să se știe o treabă. Chiar în preajma zilei de naștere a Domnului Fifor. Și ca să nu mai vorbim de Ziua Independenței.

E bine, ce putem spune, lumea, cum am văzut, e în fierbere, trecutul este trecut, prezentul încurcat, să vedem cum va fi cu viitorul. N-are nicio importanță, nu-i așa, că PNL-ul arădean nu seamănă deloc cu PNL-ul din visele lui Bolojan. Asta ca să nu mai spunem de USR-ul lui Fritz.

Dimpotrivă, am zice. Sistemul arădean al puterii este neschimbat cam de douăzeci de ani. Nici măcar Viktor Orbán nu a reușit atât, a capotat tocmai când trebuia să câștige alegerile pentru a-și rotunji domnia la două decenii neîntrerupte. Micuțul nostru sistem politic arădean s-a format imediat după ce Gheorghe Falcă a ajuns primarul Aradului pentru prima oară. Parcă 2004 era, dacă ne aducem bine aminte. Adică, amu, 22 de ani.

Iar de atunci, în Arad se întâmplă ce vrea Gheorghe Falcă. Cam tot așa cum se întâmplă treaba și prin județele controlate de PSD. De baronii locali, cum îi pomenea presa și îi mai alintă și acum, din când în când. E vorba de fenomenul măririi pe spinarea alegătorului, de control total, în interes strict propriu, al teritoriului de care răspunde politic primarul, președintele județean, asta ca să nu se zică că îi facem baroni locali pe toți.

Prin urmare, gestul prin care PNL-ul arădean îl asigură de susținere pe Bolojan rămâne, deocamdată, un gest de paradă. Asemănător cu manifestarea de mare sărbătoare și imagine prin care a fost uns prim-ministru Péter Magyar în Ungaria. Să vedem ce urmează, până atunci vorbim doar de presupuneri.

Aici, la noi, treaba este cât se poate de clară. Probabil pentru prima oară după 1989 avem un prim-ministru care se ia în serios. Adică face exact ce trebuie să facă un politician autentic într-o societate democratică. Nu-și urmărește propriile interese, ci pe cele ale comunității care l-a ales. Este atât de simplu. Din acest punct de vedere, PNL-ul arădean al lui Gheorghe Falcă – rețea formată pe parcursul deceniilor conform voinței și dorinței acestuia – este exact opusul a ceea ce reprezintă Bolojan.

Nu se poate exclude că printre liderii promovați de Falcă să se găsească și persoane care chiar cred în Bolojan, asta însă nu are nicio importanță până când la conducere se află un om care are toate atribuțiile unui baron local. Și care, mai nou, coboară maiestuos din Bruxelles ca să ne spună că mărul are mere.

Din nefericire, schimbarea în bine nu se întrevede prea curând. Politicienii arădeni, formați în aceste două decenii și ceva, sunt cu toții tributari selecției și educației primite. Vorbe și imagine – vezi rondurile lui Bibi, mai nou dublate de Pașca – nimic concret și palpabil. Aradul se duce pe copcă, cetatea se prăbușește de tot între atâtea promisiuni, potențialul orașului și al zonei servesc doar interesele și buzunarele celor care îl servesc – chiar dacă unii mai îndoiți așa – pe șeful cel mare și nu pe cele ale oamenilor, numiți pompos cetățeni ai Aradului. Ai orașului și ai județului, ca să nu avem probleme.

Din păcate, nici conjunctura mondială nu este favorabilă schimbării în bine. Cu populiști la marginea paranoiei precum Trump, cei care gândesc și acționează ca Bolojan sunt considerați niște outsideri fără șanse reale. Din această perspectivă, cuvântarea omagială a lui Nicușor Dan la adresa lui Trump, de Ziua Europei, spune multe și ne arată cât se poate de clar că Bolojan nu poate conta nici măcar pe cei care se declară de-ai lui, fie proeuropeni, fie liberali în vorbe.

Așa că mai este până departe, chiar dacă aici, nu departe de noi, înfierbântați de înfrângerea lui Orbán – un adevărat baron al Ungariei timp de 16 ani – parlamentarii maghiari aleși de cei tineri, cei care încă nu s-au învățat și nu renunță la speranță, au intrat dansând în clădirea Parlamentului.