Conducerea statului român începe să se teamă cu adevărat de știrile false, de dezinformare și de manipulare. Iar, întrucât instituțiile statului nostru, omoloage celor care îndeobște lansează și întrețin acțiuni de manipulare împotriva noastră, nu pot lupta eficient cu acest fenomen (din diferite motive, care merită o abordare mai atentă), președintele Nicușor Dan va prelua această misiune.

Deocamdată, prin înființarea unui departament dedicat combaterii dezinformării și a știrilor false, care va funcționa sub coordonarea sa directă.

• România, prinsă într-un război în timp de pace, între proteste, manipulare și lideri falși

Nimic nou sub Soare, vor spune cei ce-și amintesc de „grupul de lucru” înființat imediat după alegerile prezidențiale anulate, sub coordonarea directă a președintelui de atunci, și care avea rolul de a gestiona modul în care se răspândesc dezinformările în spațiul public. Rezultatele au fost pe măsura celorlalte rezultate ale respectivului președinte: modeste spre zero.

Ce va reuși să facă Nicușor Dan și departamentul anti-manipulare, vom vedea.

Desigur, nu-i cazul să ne entuziasmăm și nici să ne „îmbătăm cu apă rece”. Destructurarea întregii rețele este aproape imposibilă, deci victoria în acest război este, deocamdată, o iluzie. Fenomenul este atât de bine pus la punct încât funcționează de la sine, ca un perpetuum mobile, fără să fie nevoie de alimentare, de mentenanță sau de impulsuri.

Poate, totuși, uneori, în funcție de scopul imediat urmărit de cei ce au inițiat acțiunea, sunt introduse „pe țeavă” teme noi, care să genereze un rezultat dorit.

Așa au apărut campanii cu țintă precisă, cum ar fi cele de inducere a fricii, de lansare a unor conspirații ce se viralizează brusc (ca să vezi minune: milioane de oameni au început să „gândească” la fel și pe aceeași temă), campanii de glorificare a fascismului (legionarismului) sau de readucere în memoria colectivă a revizionismului maghiar.

Evident, acest tip de acțiuni fac parte din războiul hibrid declanșat împotriva României cu câțiva ani înaintea alegerilor parlamentare și, mai ales, prezidențiale (președintele vorbea de circa 10 ani).

Sigur, există o mare masă de români care nu sunt de acord cu ideea de manipulare, nu cred în ideea de război hibrid îndreptat împotriva României și sunt convinși că tot ce spun și, mai ales, ce propagă ei în societate – prin rețelele de socializare sau, extrem de rar, direct – este rodul exclusiv al imaginației și convingerilor proprii…

Greu de „vindecat” acești oameni, poate chiar imposibil, mai ales că toate instituțiile statului par paralizate în fața acțiunilor acestora și, desigur, a acelor Servicii care îi dirijează fără ca ei să-și dea seama. Poate va reuși președintele ceea ce n-au putut sau n-au vrut, în primul rând Serviciile noastre, apoi și alte instituții ale statului.

Sigur, mi-aș dori ca una dintre direcțiile de acțiune ale echipei prezidențiale de luptă anti-manipulare să aibă drept public-țintă elevii, în general tinerii. De altfel, problema educației ar merita o atenție mai mare din partea președintelui, poate chiar prin includerea ei printre vulnerabilitățile statului.

Una dintre cele mai recente acțiuni de manipulare a vizat decredibilizarea acțiunii guvernului de reechilibrare bugetară, după dezastrul lăsat de fosta guvernare, condusă de Ciolacu (foarte interesant că oamenii ăștia care „știu tot” nu spun nimic despre cauzele deficitului bugetar imens și ale datoriei publice, cu atât mai puțin despre fostul premier Ciolacu – poate pentru că ei nu sunt deloc manipulați).

Concret, mesajele publice au indus o adevărată isterie în masă, susținând că Bolojan a eliminat răspunderea limitată a SRL-urilor și a introdus răspunderea asociaților cu bunurile personale.

Iar de aici, desigur, o mulțime de comentarii, analize ale unor „reputați specialiști”, argumente, supărări și alte cele ce urmează unui astfel de demers. Un amestec de adevăr trunchiat, minciuni bine ticluite și „îmbrăcate” într-o mantie de „specialitate”; pe scurt, manipulare de manual.

Adevărul este că nici guvernul nu s-a străduit prea mult să explice măsurile din „pachetul 2” – de fapt, nu a explicat nicio măsură, limitându-se la prezentări laconice, tehnice și reci –, o gravă eroare pe care va trebui, cândva, să și-o asume premierul. În numele întregului guvern și chiar al acelei doamne plătite pentru a presta ca purtător de cuvânt.

Tot adevărat este și că guvernul a modificat câte ceva, dar nu a „eliminat” răspunderea limitată la SRL-uri, ci a schimbat filosofia statului față de risc, în relația cu mediul privat. Schimbare ce merită analizată lucid, nu propagandistic.

Răspunderea limitată, consacrată la noi prin Legea nr. 31/1990, prevede că asociații nu răspund, în raporturile normale cu creditorii, pentru obligațiile societății decât în limita aportului la capitalul social.

Teoretic, răspunderea limitată nu a protejat niciodată faptele ilicite ale administratorilor, frauda sau insolvența culpabilă. Toate aceste situații au fost, cel puțin la nivel normativ, exceptate de la protecția personalității juridice și au permis atragerea răspunderii personale.

În practică însă, aplicarea acestor mecanisme a fost de (prea) multe ori selectivă sau tardivă, ceea ce a dat posibilitatea multor administratori sau patroni să evite răspunderea penală și confiscarea beneficiilor obținute ilegal. Această „anomalie de sistem” a alimentat percepția, justificată, că răspunderea limitată funcționează, în realitate, ca o formă de impunitate.

Prin adoptarea noii „filozofii fiscale”, statul nu susține că „asociații răspund pentru datoriile firmei”. Spune doar că, dacă se solicită o eșalonare la plată (facilitate fiscală excepțională), trebuie oferite garanții suficiente care, în anumite situații, pot include garanții personale ale asociaților sau administratorilor.

Or, diferența este esențială. Din punct de vedere juridic, asociatul nu este obligat să garanteze cu vreun bun, după cum nu este obligat să solicite eșalonarea la plată. Dar, dacă face solicitarea, statul cere acum garanții, fără ca răspunderea limitată a asociaților să fie în vreun fel afectată. Exact aceeași logică pe care o folosesc băncile, fondurile de garantare sau leasingul, despre care nimeni nu a lansat scenarii alarmiste.

Dincolo de teama indusă de această manipulare, abordarea nu este o invenție românească.

În Regatul Unit, administrația fiscală poate solicita security bonds (cauțiuni) pentru TVA sau contribuții salariale, inclusiv cu implicarea directorilor.

În Germania și Franța, amânarea sau eșalonarea obligațiilor fiscale este, prin definiție, condiționată de garanții, iar refuzul acestora duce la executare, nu la discuții teoretice despre SRL-uri și răspunderea asociaților.

Și totuși, dincolo de manipulare, de minciunile politicienilor și chiar dincolo de realitatea că aceste garanții sunt legale și aplicate în aproape toată lumea civilizată, disconfortul, teama și nemulțumirea micilor antreprenori sunt reale și justificate.

Cu toate garanțiile constituționale (egalitatea de șanse, libertatea economică), din momentul în care eșalonarea devine un instrument accesibil doar celor care pot garanta personal cu bunuri, apare riscul unei discriminări economice.

Firmele mari vor rezista, firmele mici vor dispărea după executarea silită, guvernele vin și pleacă, alegerile vin și ele, iar politicienii rămân. Nimeni nu răspunde cu adevărat pentru dispariția firmelor mici și pierderile asociaților.

Această potențială (in)egalitate de șanse nu este, încă, o încălcare directă a Constituției. Dar este un motiv serios de tensiune reală, alimentat din plin de manipulare, informații false răspândite în spațiul public și de dezinformare politică.

Ca să nu existe dubii și să evităm orice interpretări, precizez clar că, prin această decizie, statul nu a încălcat legea. Ar fi făcut-o dacă, bunăoară, garanția personală ar fi devenit automat obligatorie sau ar fi funcționat ca o prezumție de rea-credință.

Guvernul nu a făcut o revoluție juridică în materia societăților comerciale cu răspundere limitată, nu a eliminat limitarea răspunderii. Doar a transferat riscul, în anumite situații concrete, de la stat către SRL-uri, mai precis către administratori sau asociați. Ceea ce, prin impunere fără nicio explicație, a generat întregul proces de manipulare despre care am vorbit.

Poate ar fi bine ca oamenii președintelui care vor forma acel „departament despre manipulare” să se aplece și asupra acestor forme de provocare a știrilor false, dezinformărilor și manipulării, practicate de premier și de toți membrii guvernului.