Mi-au trebuit câteva zile să mă dumiresc: nu-i atât de simplu cu Trump ăsta.

Nu că mi-aș fi făcut ceva iluzii, ceva care să mă convingă să îl consider cumva pe Donald politician, Doamne ferește, om de stat. Nu, de la început l-am considerat un bișnițar scăpat în politică, unul de care cei mai șmecheri și interesați se pot folosi fără probleme pentru interesele lor. Cu o singură condiție, de fapt două: să-l omagieze măcar o dată pe zi și să-l asigure de câștig. Nu neapărat politic sau militar, ci în dolari, se înțelege.

Așa că lovitura militară împotriva Venezuelei nu avea cum să se nască în mintea sa leneșă și orientată doar spre profit. Eventual golf sau, mai de mult, ceva pipițe faine. Ce doctrină Monroe, ce diplomație internațională? Toate acestea sunt vorbe bune pentru cei care se dau mari în istorie și politică. SUA de peste două secole are intenția clar exprimată să controleze America, iar de o vreme încoace toată emisfera vestică.

Și atunci unde-i întrebarea? Păi, e tocmai aici, schițată pe scurt: Trump nu le are cu astea, nu are el treabă cu nimeni dacă iese banul, iar pentru asta sunt alte metode decât cele folosite în diplomație și politică.

Și tot frământându-mă, având și anumite presimțiri, dau din întâmplare de un articol din L.A. Times din octombrie. În care autorul ne înștiințează că, gata, Rubio a câștigat. A reușit să îl convingă pe Trump privind Venezuela. Și nu numai. Mai sunt și altele; înainte de toate Cuba, pe urmă Mexicul și Columbia. Iar ca scandalul să fie și mai mare, putem pomeni și de Canada, Groenlanda. Și gata, lumea va uita și de Epstein și de Putin, ce mai așteptăm, Mister President?

Și uite așa, chiar dacă au amânat-o de la Crăciun la Anul Nou, lovitura a avut loc, exact așa cum a dorit-o Marco Rubio. Ia să-l vedem pe Mister Rubio mai de aproape.

Nițel trecut de cincizeci, Marco Rubio este fiul unor refugiați din Cuba. Vorbește spaniola ca limbă maternă, a făcut studii serioase în Miami și a intrat foarte repede în politică. Îi umblă mintea, este și un anticomunist înveterat, absolut de înțeles, având în vedere că în țara sa de baștină comuniștii lui Fidel Castro domnesc în continuare. În 2016, deja republican, îl concurează chiar pe Trump la preliminariile prezidențiale din Florida. Merită să reținem ce spune atunci la CNN despre contracandidatul său: ”În anii care vor veni sunt destui pe aici care vor trebui să explice cum de au căzut în această capcană de a-l susține pe Trump fiindcă, într-un fel sau altul, asta nu se va termina bine.”

Zis și făcut, după ce Trump câștigă, Rubio intră în solda acestuia, susținându-l în 2020, atunci când acesta vorbește de trișarea alegerilor în favoarea lui Biden, iar în 2024, la Convenția Națională Republicană, îl omagiază, afirmând că Trump nu doar a reformat partidul, ci a creat o adevărată mișcare politică inovatoare.

După toate acestea nu este de mirare că victoriosul Trump îl propune secretar de stat – ministru de externe pe la noi -, mai mult chiar: îl numește și în fruntea Consiliului de Securitate. Ca să ne înțelegem, asta înseamnă că politica externă a SUA este efectiv la discreția lui Marco Rubio, situație nemaiîntâlnită de la Henry Kissinger încoace. Fără să mai vorbim că Rubio este latino-americanul cu funcția cea mai înaltă din istoria SUA.

Nu-i, așadar, nicio minune că, imediat după extragerea lui Maduro din Venezuela, vine vorba și de Cuba. A se reține: garda personală a lui Maduro era formată din cubanezi, cele mai multe victime ale atacului american fiind printre aceștia. Cert este că în Cuba există din 1903 o bază americană la Guantanamo Bay – vezi melodia de la sfârșit – așa că, după oprirea furnizării de țiței din Venezuela, Cuba e ca și terminată, având în vedere situația ei economică oricum dezastruoasă.

Și uite astfel, indirect, dar cu atât mai dureros, va primi o lovitură și Rusia, pierzând în cele din urmă bijuteria din coroana cu spini latino-americană.

Vedeți, așadar, cum se leagă toate. Nici vorbă aici de politică mare, de doctrina Monroe și dominația americană în emisfera vestică, e vorba doar de afaceri ridicate la nivelul politicii mari. Nici vorbă de eliberare – regimul Maduro a fost păstrat în Venezuela, după ce doamna vicepreședintă a dat de înțeles că a recepționat semnalul – e vorba de țiței, de aur, respectiv de bani care trebuie să ajungă acolo unde trebuie. Nu la tot felul de traficanți de doi bani, ci la cei care știu cine este șeful cel mare.

Închei cu observația jurnalistului din L.A.Times, latino și el, originar din Mexic, cel care spune că Rubio joacă un rol deja clasicizat în relația de peste două secole dintre America Latină și Statele Unite.

Vendido se numește rolul în spaniolă, eu cred că, având latina la bază, ne putem da seama despre ce este vorba…

Da, ați nimerit-o: vândut înseamnă…

Citește și:

Forțele armate ale SUA au capturat petrolierul rusesc fugit de sub blocada din Venezuela. Nava e acuzată că a încălcat sancțiunile SUA