PSD se pregătește de revoluție. Care, conform amenințărilor, va avea loc la congresul de băgare de seamă și alegerea lui Grindeanu din 7 noiembrie. Nu 6, că-i joi, nu 8, că-i sâmbătă. 7 noiembrie, că-i social democrație, nu? Se cuvine să respectăm acest început de revoluție făcând câteva precizări, ca să nu se supere cineva vizat.

Dar și nevizatul domn Fifor, tocmai acum, în preajma marelui congres și-a revoluției ce va să vină.

Așadar: orice asemănare cu persoane, instituții sau partide reale este deliberată.

Faptele nu sunt întâmplătoare, dar, pentru a proteja sensibilitățile democratice ale celor vizați, le-am reformulat artistic – zicem noi, așa cum zicea și domnul Ciolacu, înainte de revoluție, că banii aruncați pe pomenile alea electorale erau de la buget, dar erau din pușculița pe care și-a tras-o din buget cu destinația „la dispoziția” sa.

Datele istorice sunt exacte, iar coincidențele, pur și simplu, providențiale. Dacă ar avea umor, le-ar aprecia și pesediștii.

Nimeni nu e vinovat, nimeni nu va fi sancționat, toți sunt și vor rămâne în funcții sau deasupra funcțiilor, ca domnul nea Paul, cum îl alintă lingușitor domnul nea Mihai de Arad – să vedem dacă-l va linguși în continuare, pentru că se spune că va fi scos din joc, iar domnul nea Mihai nu are treabă cu looseri.

După cum se știe, în România, ironia și corupția nu se pedepsesc. Încă. Ce va fi cu ironia, vom vedea după congres.

Iar se întâmplă ceva frumos în România. Periodic, PSD ne reamintește că este capabil și de umor – uneori, chiar și de autoironie. Acum, bunăoară, a atins o culme a umorului cu propunerea de a-și schimba statutul. Să ne înțelegem: nu-și schimbă comportamentul, nici reflexele sau, Doamne ferește!, liderii – culme a umorului, nu a omorului. Deci, doar statutul se schimbă. Și numai la suprafață.

De fapt, totul pare o revoluție de operetă în care se prezintă doar schimbarea culorii fardului.

Coincidențele fac restul spectacolului. Propunerea de modificare a statutului a apărut, ca și revoluția lui Lenin, în octombrie, iar congresul care o va adopta e programat să aibă loc exact în 7 noiembrie. Zi în care, în alte vremuri, se aniversa Revoluția Socialistă din Octombrie!

Această aparentă anomalie este cunoscută chiar și de uteciștii cei mândri că-s „tineret social-democrat”, așa că nu mai insistăm. Oricum, este nesemnificativ, doar sugestiv, iar organizatorul merită felicitări pentru umor: revoluția din octombrie a statutului PSD se va vota pe 7 noiembrie! Ilici ar fi fost mândru – oricare, dar noi la Iliescu ne gândeam.

După congres, probabil nu-și va mai ascunde ceasul de presă sau, poate își va cumpăra altul (Pobeda?)

Sursa: money.ro

Se pare că a mai fost o propunere pentru data congresului. Titus a propus să fie 13, indiferent de lună, dar propunerea a fost respinsă pe motiv că 13 ar aduce aminte de o anumită OUG 13 și un anumit premier Grindeanu, pus de Dragnea. Respingerea a fost aprobată în unanimitate, după ce Titus tocmai anunțase că nu mai candidează.

În PSD nimeni nu-și schimbă și nu-și asumă faptele, doar datele din CV – la Grindeanu n-o să vedeți ceva despre Nordis, de parcă CV-ul i-ar fi fost făcut de anumite Servicii care cică-l susțin.

Revoluție în statutul cel nou: din progresiști în tradiționaliști

Liderii PSD au și explicat în ce constă revoluția (clar au umor!): „întoarcerea la valorile tradiționale, religioase și culturale”. Asta înseamnă că de 15 ani, când au cotit-o spre progresism, i-a durut în conturi de tradițiile strămoșești, chiar și de sărbătorile religioase.

Avem, totuși, o curiozitate: minciuna o fi nărav progresist sau tradiționalist?

Chemați să trăim încă o revoluție în direct, ne mulțumim și cu revelația toamnei: după 30 de ani de luptă pentru modernitate (e drept, o luptă mai prietenoasă, pe alocuri chiar mimată), PSD a descoperit că poporul nu mai vrea progres, ci potir. Primul efect al acestei mari descoperiri se va simți chiar la congres: în locul progresistei șampanii, participanții vor bea doar tradiționalistă apă sfințită – adică agheazmă, pentru știința tinerilor uteciști.

Aceasta va fi asigurată din rezerva proprie a înaltpreainculpatului Teodosie de Tomis, care va asigura și oficierea slujbei de afurisenie a spurcatului partid progresist (așa, în general), pentru că USR nu va fi pomenit.

Pentru Bolojan se va face o slujbă specială împotriva deochiului, dar după congres.

De fapt, serios vorbind, acest congres este un fel de experiment sociologic mascat, un test național de măsurare a IQ-ului politic al electoratului PSD, prin care se urmărește verificarea vitezei și gradului de asimilare a trecerii de la „progres social” la „tradiție națională”, fără să fie observată contradicția.

Cei care încă nu înțeleg aceste subtilități statutare le vor înțelege urmărind pagina de Facebook a domnului nea Mihai, unde va fi prezentată în cele mai mici detalii saltul programatic de la progresism la tradiționalism, cu exemple critice din PNL, USR și ce-a mai fi, exclus AUR.

Și, după alegere, tot acolo vor fi postate toate odele la adresa lui Grindeanu.

Așadar, PSD ne face contemporani cu nașterea unei noi specii doctrinare, ființa politică perfect adaptabilă, care poate, în același timp, să citeze din Marx (sau Lenin, că tot i-am pomenit revoluția) și să rostească „Doamne-ajută”, fără să roșească.

Continua revoluție a redefinirii de sine

Neconcordanțele istorice vor rămâne tradiție, fie că a fost vorba de FSN, PDSR sau PSD, dar nu se va vorbi prea mult despre ele.

În ’92 era „partidul muncitorilor și țăranilor”, în 2000 devine „partidul modernizării europene”, pentru ca în 2010 să fie „partidul progresist al justiției sociale”. Trebuia să-și pună pe frunte progresismul, dacă voia în Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților în Parlamentul European.

În 2025, PSD nu doar că se va face covor asfaltic la picioarele lui Grindeanu, dar va deveni și „partidul tradițional al credinței și culturii”. O definiție de AUR a politicii românești. PSD pare acum un partid care și-a îndeplinit o mare parte din misiunea „încredințată de alegători” la alegerile din noiembrie 2024: nu s-a făcut absolut nicio reformă, Bolojan a fost compromis înainte de a apuca să taie hălci semnificative din risipa bugetară, pensiile speciale nu au fost eliminate.

Despre anularea pluralismului politic nu mai are rost să vorbim. Practic, deși ar părea că în România există multe partide, în realitate însă există doar unul, cu mai multe nume. Restul sunt pentru acompaniament.

După ce am avut de la Iliescu o „democrație originală”, acum avem „pluralism original”, adică o societate în care nu mai există adversari în politică, doar parteneri de tăcere. Misiune îndeplinită.

Ce și-ar mai putea dori decât o guvernare liniștită, cu mult AUR și tricolor în jur, în care Constituția să fie înlocuită de Psaltire? Poate un congres liniștit și o revoluție de catifea roșie.

Cei din Parlamentul European nu se vor prinde de jocul dublu al grindenilor. La Bruxelles, PSD va rămâne o glumă de partid „social-democrat, pro-european, membru PES”. În schimb, acasă, pentru propriul electorat, se va farda în partid serios, „tradițional, creștin și național”.

Iar poporul va aplauda. Pentru că, în fond, și noi suntem parte din experimentul lor de IQ politic, nu doar electoratul propriu (care oricum s-a cam răspândit pe la alte partide).

Revoluția Socialistă din Octombrie a lui Lenin, din 1917, a avut loc pe 7 noiembrie.
Revoluția Tradițională a PSD va fi la fel. Doar că, în 2025.