Mă rog, vorba vine Bolojan și Falcă. Comparația nu este între doi oameni, chiar dacă sunt demnitari, ci între două moduri de a gândi serviciul public. Iar comparația se impune acum când țara s-a împărțit în două. Unii cu Bolojan, alții împotrivă. Sau cum spune o glumă de pe FB: la întrebarea părintelui: „noa, cum a fost, ce ați învățat în prima zi de școală?”, „păi, să fim împotriva lui Bolojan”, răspunde vesel tânărul elev.

Noi începem comparația cu ceva simplu și edificator: numărul bugetarilor la mia de locuitori pe județe.

Nu știu dacă vă surprinde, dar aici, spre deosebire de UTA cea din zilele noastre, suntem campioni. Cifrele oficiale sunt de acum doi-trei ani, atunci eram pe locul doi după Hunedoara (cam cinci bugetari la mia de locuitori). Acum însă, după surse neoficiale, dar de încredere, i-am depășit pe urmașii lui Iancu (nu vă gândiți la Avram, ci la tătucul lui Matei Corvinul), conducând lista fără probleme.

Și oare care este județul de pe ultimul loc, adică cu cei mai puțini bugetari pe cap de locuitor? Ați ghicit, e Bihorul.

Am mai scris-o pe aici, primul mare oraș pe care l-am văzut în copilărie – eu fiind de la țară – a fost Oradea. În scurt timp după aceea am ajuns și la Arad. Nu am văzut diferențe semnificative, dimpotrivă, Aradul m-a cucerit prin Malul Mureșului și prin UTA cea de atunci. Cea care era pe atunci atât de mare încât a adus jucători chiar și de la Oradea, dacă vă aduceți aminte de Kun II Attila, cel care a dat lovitura de începere la ultimul meci de acasă al UTA-ei.

Fără să mai vorbesc de faptul că de o vreme am un fost coleg de facultate care s-a stabilit la Oradea. Iar mai nou, la bătrânețe, l-a apucat mania fotografiei.

Nu există zi să nu pună pe FB câteva fotografii din Oradea, unele mai spectaculoase ca altele. Pomenesc de asta fiindcă și aici, la noi, în Arad, sunt destui care fotografiază orașul și pun pozele pe site-urile de socializare, înainte de toate pe FB. Chiar nu de mult am remercat o apariție nouă, o doamnă care ne încântă cu tot felul de imagini inedite și cu evident har. Sper ca cei doi să nu-mi reproșeze că am ilustrat textul cu fotografiile lor.

Ideea cu pozele e simplă: arădenii care mai trec prin Oradea remarcă diferența. Și nu este vorba de istorie, ci de prezent. Spre deosebire de Arad, Oradea pare și apare ca un oraș care are administratori. Clădirile valoroase sunt renovate și redate privitorului, spațiile centrale aranjate astfel încât să fie adevărate locuri pentru turiști sau pentru localnicul ieșit și el la o plimbare.

Aici, la noi, în Arad, sunt, de asemenea, locuri frumoase, nemaivorbind de clădiri impunătoare. Numai că…Numai că și pentru un trecător într-o doară este evident că atenția administratorilor se îndreaptă spre altceva, nu spre oferirea de condiții comode și plăcute localnicilor. Fără să mai vorbim de potențialii turiști. Interesul lor, de administratorii Aradului vorbim, se îndreaptă în alte direcții.

Iar aici surprindem diferența dintre ceea ce reprezintă fostul edil orădean Bolojan, acum în fruntea guvernului, în comparație cu ai noștri. Prezenți nevoie mare pe FB (mai ales dacă sunt la ceva sărbători sau alte asemenea), făcând ronduri toată ziua, asigurându-ne zilnic că fără ei am ajunge la sapă de lemn.

Bolojan nu face scandal, nu vorbește prea mult, nu se dă în stambă, cum se spune. Doar face ceea ce și-a propus. Da, nu este ceva ușor pe aici să fi la locul tău, să faci ceea ce trebuie să faci, adică să faci ce scrie în „fișa postului” tău de ales, de reprezentant al populației. A se reține: fișa postului, nu fișa prostului!

Așa că nu trebuie să ne mirăm că Bolojan nu este deloc încântat să conlucreze cu ai noștri. Chiar dacă Ghiță Falcă are un post acolo de formă în conducerea PNL-ului. Și chiar dacă se duce la Nicușor Dan să îi prezinte susținerea și toate cele. Bolojan are alte idei și planuri, iar ai noștri dirijați de Falcă nu se încadrează. Cum să se încadreze din moment ce reprezintă perfect fenomenul împotriva căruia a pornit omul nostru din Oradea.

Da, e mai mult decât o simplă reorganizare. E vorba de schimbarea principiilor pe baza cărora funcționează politica românească din cele mai vechi timpuri. Adică nu pe onestitate și competență, ci pe vorbe și gesturi care să ascundă lipsa acestora.

Având toate acestea în vedere nu este o surpriză că Bolojan nu recurge la oamenii din Arad, la liberalii de aici pentru care liberalismul e o vorbă de dânșii inventată. De altfel, pentru cei care sunt mai atenți, am scris pe aici prin primăvară de entuziasmul manifestat de Gheorghe Falcă față de Donald Trump. Dincolo de faptul că Trump este republican și nu liberal – de fapt, nici măcar republican, ci MAGA – simpatia unui politician, indiferent de unde, pentru Donald Trump spune totul despre modul de gândire al acestuia. Un mod de gândire care, ca să fie clar, refuză efectiv democrația.

Firesc, SUA nu mai este cam de multișor o democrație autentică, ci un câmp de luptă pentru mafioții de varii spețe…

Citește și:

Enola Day – Cât mai rezistă Bolojan fată-n față cu PCR?

Alianţa Vestului, un exerciţiu politic eşuat. Zero realizări în patru ani