Și de pâine și de circ ne spun. Nu, nu este o exagerare jurnalistică, o umflare peste măsură a orgoliului celor care fac Specialul de Arad, e o realitate palpabilă.

E vorba de articolul de vineri despre anunțul primarului din Felnac, cel care afirma atunci că,  având în vedere situația economică dezastruoasă în care ne aflăm, anul acesta va renunța la organizarea Zilelor Comunei. Ai zice că e un anunț banal, însă reacția cititorilor noștri – trei zile la rând articolul a condus audiența, nemaivorbind de comentarii – ne arată că este vorba de altceva. Și ne mai arată că cititorii noștri știu exact despre ce este vorba, salutând un gest rar și cu atât mai mult de salutat.

Pentru a înțelege dedesubturile și semnificațiile, pornim de departe. Chiar de la strămoșii romani, cei care, mai precis Juvenal, au inventat expresia ”Panem et circenses”, adică: pâine și circ. Și da, Juvenal se referea exact la politicienii de atunci care – renunțând la tradiția republicană romană – au ajuns la concluzia că boborul uită de de lucrurile esențiale, cum ar fi drepturile și democrația, dacă îi dai ceva pâine acolo, așa ca pentru orbeți. Și circ. În primul rând circ.

Pentru asta au fost construite acele arene ovale și în formă de cerc – de aici termenul de circ – în care, spre desfătarea celor adunați – Circus Maximus avea o capacitate de 250 000 de spectatori – se întâmplau lucruri distractive. Curse de cai, lupte de gladiatori și alte asemenea întâmplări de-ți era mai mare dragul.

V-ați prins: termenul exact asta spune: rostul distracției este să te distragă de la lucrurile cu adevărat importante. Să uiți de interesele și drepturile tale și să aplauzi frenetic când împăratul, înconjurat de senatori și alți lingăi, apare în loja specială din circ. În fond el ți-a dat distracția, el plătește artiștii, tu doar stai și te uiți și, dacă ai mâncat înainte, te simți și bine.

Fenomenul a persistat peste milenii, circurile moderne au apărut prin secolul al XVIII-lea, firesc, în Anglia. Până și Vladimir Ilici Lenin a subliniat importanța circurilor, susținând, încă din 1919, dezvoltarea și naționalizarea acestora. Nu este o întâmplare că Rusia – respectiv fosta Uniune Sovietică – a fost și este o mare putere în arta circului și în artele conexe, cum ar fi baletul sau corespondentul acestuia pentru zonele friguroase: patinajul artistic.

Așa cum nu este o întâmplare că oriunde politicienii autoritari și nepreocupați de cei mulți pun accent pe distracție, pe organizarea unor evenimente și ocazii la care tot omul mai puțin atent la amănunte se poate simți bine, confundând bunăstarea materială si spirituală cu distracția.

Aici, în Aradul postrevoluționar, fenomenul e de când e lumea – mai precis de când e Ghiță Falcă – și ia forme extreme. Evenimente peste evenimente, sărbători peste sărbători, concerte cât încape, chioșcuri în week-end pe Bulevard, să se distreze omul, să se simtă bine, mai ales că după două-trei beri nici prin cap nu-i mai trece să se întrebe de problemele adevărate ale comunității.

Doar așa ca un exemplu de sezon: uitându-se, cu sticla de bere în mână, la concertul unor vedete de mucava, nu mai are vreme și rafinament să se întrebe: oare incendiile astea regulate care apar în caniculă nu pot fi prevenite? Dacă administrația, în loc să facă ronduri de seară regulate prin locurile unde tocmai se face câte ceva, s-ar ocupa pe bune de curățenia și întreținerea orașului și a împrejurimilor, oare ar mai rămâne ce să se aprindă în căldura caniculară?

Ce întrebări, Domnule, ce atitudine? Acum mai ales. Acum când ai noștri ca bradul nici nu trebuie să se ducă la arenă ca să fie ovaționați și aplaudați. Marele circ (Circus Maximus) s-a mutat pe internet, a devenit virtual și online. Totul poate fi prezentat mulțimii care numai atâta așteaptă.

Urci în mașină și te filmezi, te duci undeva și te filmezi. Mă rog, normal, ai oameni care se ocupă cu asta, știu ei de ce. Te duci la o nuntă, la un concert, la o expoziție de câini. Sau la festivalul berii. Și ei te filmează. Și îți fac fotografii. Spui câteva cuvinte bine simțite și ei te înregistrează. Și în două minute după asta ești deja pe FB, deschis la like-uri cât încape și la comentarii care încep cu ”felicitări”. Normal, cele care nu încep așa sunt eradicate. Că doară nu suntem de azi, de ieri, chiar dacă nu am făcut nuștiuce istorie și alte cele, mai știm și noi ceva.

Știm, de exemplu, că dacă te filmezi sau te fotografiezi – îți faci un selfie – la o slujbă religioasă nimeni nu are curajul să spună ceva urât sau obscen. Dacă te filmezi și fotografiezi cu familia și copiii e și mai și. Cine poate băga acolo cuvinte de reproș sau vorbe urâte? Nimeni, normal, iar dacă se mai găsește câte unul, va fi eliminat. Ăsta e avantajul internetului. Nimic spontan, nimic neprevăzut, totul e pus la punct și aranjat astfel încât să arate ce și cum vrei tu.

Altfel spus, revenind la anunțul primarului din Felnac, nicio reacție, niciun răspuns pe FB de la ceilalți politicieni locali. Să spună măcar ceva, să reacționeze pe bune, nu pregătiți dinainte de băieții din echipă.

Și cu toate acestea, uite că rahatul a ieșit la iveală, iar unii, mai puțini duși la festivități și expoziții, i-au simțit putoarea și au început să strâmbe din nas.

Cine știe, poate că încă nu este totul pierdut…