Într-o lume în continuă schimbare, grădinița rămâne locul în care copiii încep să descopere viața, iar pentru ca această lume mică să fie una caldă, sigură și plină de sens este nevoie de oameni dedicați. Am stat de vorbă cu Mariana Tipei, inspector pentru educație timpurie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Arad, cea care ne-a subliniat ce înseamnă cu adevărat să iubești educația de la rădăcină.

Special Arad: Mulțumim că ați acceptat invitația noastră la acest interviu, dat fiind faptul că acum anul școlar s-a-ncheiat atât pentru elevi cât și pentru preșcolari. Pentru început, v-am ruga să ne spuneți cum a început povestea dumneavoastră în învățământul preșcolar?

Mariana Tipei: Încă din copilărie am iubit și iubesc copiii. Îmi amintesc cum așezam păpușile ca la școală, aveam catalog, acordam note, notam absențe …. era jocul meu preferat în copilărie. Mi-am dorit de copil să devin dascăl deși părinții îmi sugerau cu totul altceva, dar au înțeles pasiunea mea, m-au susținut și le mulțumesc pe această cale.

Am ales nivelul preșcolar pentru că eu consider că e perioada cea mai importantă în care se formează caracterul copiilor și este o perioadă de sinceritate debordantă. La această vârstă copilul te ia în brațe pentru că așa simte, nu pentru că ar avea interes. Așa că am ales să profesez la nivelul de învățământ preșcolar și nu regret.

-Ce presupune, mai exact, rolul dumneavoastră ca inspector școlar pentru învățământul preșcolar?

–Coordonez întreaga activitate didactică a cadrelor didactice din învățământul pentru educație timpurie din județul nostru. Desfășor multă activitate pe teren, în grădinițe, pentru că îmi place să fiu aproape de copii și de cadrele didactice astfel încât să pot îndruma cât mai eficient atât demersul didactic cât și dezvoltarea profesională cadrelor didactice din învățământul pentru educație timpurie.

-Cu ce provocări vă confruntați cel mai des?

–Provocări sunt multe… însă cea mai mare provocare este să înțelegi reacțiile părinților. Din postura de părinte, ei simt o responsabilitate enormă pentru bunăstarea copiilor lor. Această preocupare poate veni la pachet cu griji, frici și o dorință de control care se manifestă în diverse moduri. Relația părinte-copil este una dintre cele mai intense din punct de vedere emoțional.

Așteptările, dezamăgirile, iubirea necondiționată, frustrările – toate acestea pot influența modul în care părinții reacționează. Unii părinți pot fi mai deschiși și mai direcți, în timp ce alții pot avea un stil de comunicare mai pasiv-agresiv, evitant sau chiar manipulativ, ceea ce face dificilă descifrarea intențiilor lor reale.

-Care sunt provocările principale cu care se confruntă grădinițele în acest moment?

–Datoria noastră a adulților (părinții, bunicii, cadrele didactice) este să intervenim în educația copiilor și să-i învățăm să aprecieze tot ceea ce este în jurul nostru și să înțeleagă că libertatea noastră nu trebuie să deranjeze pe ceilalți, iar respectarea unor reguli nu înseamnă lezare emoțională sau îngrădirea exprimării libere.

-Ce schimbări pozitive ați observat în ultimii ani?

–Grădinițele promovează potențialul tuturor copiilor și drepturile lor la relații, autonomie, creativitate și învățare. Se observă o bază materială foarte bună de la an la an – și când spun acest lucru mă raportez la începutul carierei mele – accesul la resurse didactice moderne oferă un act didactic de calitate care sprijină reușita copilului. Cadrele didactice au acces la variate cursuri de formare profesională și interesul acestora de a participa la formări arată preocuparea pentru asigurarea unui învățământ de calitate.

-Cu ce provocări se confruntă astăzi învățământul preșcolar în România?

–Cred că provocarea noastră a tuturor este lipsa implicării părinților în educația copiilor. Probabil unii vor spune că sunt de modă veche, dar prezența părintelui în viața copilului este esențială indiferent de vârsta acestuia. Faptul că părintele vine la școală doar atunci când vrea să își exprime o nemulțumire, nu înseamnă că se implică în educația copilului. Cred că fiecare părinte ar trebui să își gestioneze timpul astfel încât să petreacă cât mai mult timp alături de copii.

Fiind prezent în viața copilului poți să observi la timp provocările din viața lui și să intervi în favoarea unei reușite în viață. Părinții zilelor noastră oferă foarte ușor tot ceea ce își dorește copilul și asta nu e rău, dar problemele apar când copilul nu apreciază ceea ce primește și i se pare că e o normalitate. Copiii nu sunt învățați să ”muncească” pentru a obține ceva, de aceea la cea mai mică problemă copilul intră în depresie, se izolează și găsește refugiul în lucruri nepotrivite.

-Cum ați descrie în câteva cuvinte educatoarea ideală?

–E greu să descriu în doar câteva cuvinte educatoarea ideală. Studiile arată că, în mod clar, calitatea profesorului face diferența.

În acest sens aș menționa câteva idei: cadrul didactic ideal creează un climat optim pentru învățare în clasă; creează clase în care erorile sunt excepții și învățarea este ceva nemaipomenit; are un respect deosebit pentru copii și dovedește o pasiune deosebită pentru faptul că toți copiii pot reuși; identifică cele mai importante căi de a reprezenta subiectele pe care urmează să le predea; ajută copiii să dezvolte respect pentru ei și pentru ceilalți și îi ajută să devină cetățeni activi; se dezvoltă profesional în scopul atingerii de performanțe; are o ținută morală și vestimentară decentă, demnă de un cadru didactic.

–Există o poveste sau un moment care v-a marcat în mod special în activitatea de inspector?

–Permanent am momente speciale în activitatea mea…. de fiecare dată când intru într-o clasă și văd bucuria copiilor am satisfacția că se lucrează corect în acea clasă. Momente speciale sunt atunci când un copil te ia în brațe și îți zâmbește sau când un cadru didactic îți transmite recunoștință pentru sprijinul sau îndrumarea oferită.

-Cred că educația timpurie este temelia întregii societăți. Ce părere aveți ca și inspector în educația timpurie, legat de acest aspect?

–Grădinița are rol de formare pentru viitoarea societate în care copilul se va regăsi ca adult! În opinia mea, în grădiniță poți învăța multe lucruri care îți vor folosi în viață. Grădinița are un rol foarte important în viaţa fiecărei persoane, deoarece acolo ne încărcăm de cunoștințe, ne formăm personalitatea, râdem, ne facem prieteni, învățăm să comunicăm, învățăm să respectăm regulile societății în care trăim etc. Apreciem grădinița doar când plecăm la școală, adesea dorim să ne întoarcem la grădiniță. Grădinița este o etapă importantă și frumoasă în viață, grădinița va rămâne mereu închisă în adâncul sufletului nostru, păstrând toate amintirile noastre din copilărie.

-Vocația este mai puternică decât orice fond structural?

–A fi profesor pentru învățământ preșcolar/educator este o artă. E important să pui suflet şi pasiune şi asta te va face fericit şi împlinit. Această profesie este una care implică numeroase responsabilități, multă atenție, o doză considerabilă de empatie, dar și aptitudini pedagogice și o înclinație către activitatea cu preșcolarii/antepreșcolarii. Nu este ușor, dar satisfacțiile sunt pe măsură, mai ales că poți fi părtaș la dezvoltarea și formarea micuților, satisfacția pe care o simți când pui o cărămidă la temelia educației câtorva generații de copii este unică.

-Cum vedeți viitorul educației timpurii în România?

–Cred că trecem printr-o perioadă importantă în educația timpurie. În acest moment aș aminti două aspecte importante pentru viitorul educației timpurii: grădinița este obligatorie de la vârsta de 4 ani și Raportului descriptiv de evaluare care face parte din portofoliul educațional al copilului, acesta fiind un document care marchează competențele dobândite pe parcursul frecventării grădiniței, eliberat de cadrul didactic.

-Ce mesaj aveți pentru educatorii aflați la început de drum?

–Nu este un drum ușor, dar este frumos. În acest sens aș menționa câteva recomandări: să ajute părinţii să înţeleagă importanţa sprijinului lor în educaţia copiilor; să caute oportunităţi pentru discuţii informale privind evoluţia copilului; să informeze părinţii în legătură cu problemele curente ale învăţământului, de exemplu, schimbările din Curriculum, competențele care trebuie dezvoltate în funcție de vârsta copilului; să se dezvolte profesional în scopul atingerii de performanțe; să aibă o ținută morală și vestimentară decentă, demnă de un cadru didactic; să asigure un mediu educațional afectiv emoțional atât în relația cu preșcolarii cât și cu adulții; să participe la activităţile comunităţii.

-Ce mesaj aveți pentru părinți?

–În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea, cinstea, sinceritatea, ordinea, răbdarea etc. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai mult, părinții oferind copilului exemple de comportamente în diferite contexte. Deci: Bucuraţi-vă alături de copii! În societatea zilelor noastre sunt multe oportunități, observăm tendința unora de a face bani fără să ofere calitate, de aceea vă îndemn să vă informați și să alegeți o unitate de învățământ care se află în rețeaua școlară, autorizată sau acreditată de Ministerul Educației și Cercetării, pentru a asigura un viitor de calitate copiilor noștri.

-Care este visul dumneavoastră pentru învățământul preșcolar din România?

–Să putem asigura copiilor un mediu educațional sigur cu o educație de calitate centrată pe nevoile fiecărui copil, să avem părinți care să realizeze importanța parteneriatului cu educatoarele și să vadă aspectele pozitive, să aprecieze implicarea educatoarelor în viața copiilor fără să caute doar ”defectele” în cadrul unităților de învățământ… de altfel aceasta este o tendință a omului care trebuie autocontrolată/ autoeducată.

-Un gând de final?

–Citez: „Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie să meargă, iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea.” (Proverbe 22:6)

Citește și: Maestrul Răzvan Popovici ne-a împărtășit cum a ajuns SoNoRo Conac un simbol al speranței culturale | Interviu