Librăria independentă „La Două Bufnițe” din Timișoara se închide la finalul lunii iunie, scrie Express de Banat. Decizia vine după ani de eforturi de a susține o librărie care trăiește din vânzarea de carte. O misiune, se pare, imposibilă.

Deschisă pe 2 decembrie 2016 în Piața Unirii, „La Două Bufnițe” a devenit mai mult decât o librărie, un loc al dialogului, al evenimentelor culturale și al comunității literare timișorene.

În mesajul publicat pe pagina oficială, fondatoarele Oana Doboși și Raluca Selejan au explicat au explicat contextul care a dus la închiderea librăriei.

„Încă de la început, pariul nostru a fost să fim o librărie independentă care să se susțină din vânzarea de cărți (și nu orice fel de cărți), idee la care nu am renunțat – peste 90% din cifra noastră de afaceri a fost realizată din vânzarea de carte. Asta am crezut noi întotdeauna că înseamnă o librărie: un loc care nu are doar un scop comercial, ci și unul formator. Acum, că am ajuns în momentul în care nu mai e posibil ca librăria noastră să supraviețuiască din vânzarea de carte, am luat decizia de a o închide. Nu a fost o decizie ușoară, dar vă asigurăm că a fost luată după luni bune (chiar ani) de reflecție. (…) Am vrut să facem din librăria Bufnițelor un loc al comunității, al dialogului, al diversității culturale, al libertății de expresie și al poveștilor, lucru pe care l-am reușit împreună cu voi, comunitatea de cititori îmbufnițați”, se arată în mesajul publicat pe rețelele sociale.

Librăria a anunțat și un ultim eveniment simbolic, „Sărbătoarea Bufnițelor”, care va avea loc sâmbătă, 28 iunie, o petrecere de adio pentru spațiul simbol al orașului. Pentru cititorii care doresc să păstreze o amintire, sunt scoase la vânzare toate bufnițele-figurine adunate de-a lungul anilor, fiecare la prețul de 100 de lei.

Vestea a fost urmată de un val de mesaje de susținere din partea autorilor, jurnaliștilor și cititorilor, care cer ca această poveste să nu se încheie.

Scriitoarea Ioana Nicolaie i-a îndemnat pe timișoreni „să nu lase să se închidă Bufnițele”, amintind că „această librărie a adus distincție și frumusețe orașului”: „Dragi timişoreni, nu lăsați să se închidă Bufnițele, librăria aceea minunată. Oamenii de-acolo chiar reprezintă cultural Timişoara, de-aproape un deceniu aduc la dvs. cărțile relevante şi organizează atâtea evenimente culturale cu sens. Când va dispărea această librărie, se va vorbi mai puțin de oraşul dvs. Bufnițele i-au adus distincție şi frumusețe. Încă îi aduc”, a scris Ioana Nicolaie pe Facebook.

„Incredibil, brutal, foarte trist, dar în total acord cu voința de incultură și cu ura față de învățătură a societății românești actuale. „La Două Bufnițe” este o instituție-simbol, și ar trebui lansată o PETIȚIE pentru susținerea ei, inclusiv sau în primul rînd din partea nenorocitului de stat român, ajuns pe mîna submediocrilor anti-carte. Apel la Președinție!”, a scris poetul Bogdan Ghiu. Mai târziu, a revenit cu încă două mesaje: „Nu sare nimeni, local, din mîndra, liberala, bogata și atît de european culturala Timișoară, la nivel de privați și de autorități locale, municipale sau județene, în sprijinul uneia dintre EMBLEMELE Timișoarei, „capitală europeană a culturii”? Nu preia nimeni măcar chiria, ceva? Nu?! Spun asta pentru că nu e nimic de așteptat din partea Ministerului Culturii și din partea statului român luat captiv de nepricepuți și dus în faliment” / „Să precizez de ce Librăria „La Două Bufnițe” este unică, independentă în primul rînd față ceea ce ne-am obișnuit sub titulatura de librărie: este singura, poate, cu adevărat librărie din România, nu spa turistic angro precum alte rețele cu fițe, aere și alte accesorii, în care cartea însăși devine accesoriu. Ca să fie clar: eu la Cărtureștii din București, de exemplu, mă duc mai mult ca să cumpăr vin, acolo cărțile, în loc să se descopere, se acoperă unele pe altele și sînt acoperite de voința de bazar, de magazin general, de spa cultural. Întotdeauna, în schimb, la „La Două Bufnițe” descopăr cărți și autori invizibili în alte magazine numite librării. Este o librărie-carte, în care poți să răsfoiești biblioteci întregi, pe orizontală și în profunzime. La «La Două Bufnițe», în ciuda spațiului exiguu, cărțile și autorii SE VĂD, APAR, nu dispar în și ca cantitate. Fără această librărie nu doar unică, ci unică librărie, dispare însăși ideea de librărie independentă, ca act de creație sui generis, act intențional care MENIFESTĂ cărțile, nu le îngrămădește”.

„Vestea că se închide librăria independentă La Două Bufniţe din Timișoara ar trebui să zguduie din temelii nu doar industria cărții de la noi, oricum greu încercată, ci comunitatea culturală în ansamblu”, a scris și jurnalistul, redactorul cultural Matei Martin. El a tras și un semnal de alarmă: „E deja uluitor că a rezistat pînă acum. E revoltător că nu mai poate continua. Numeroase țări europene (Franța, în primul rînd) au adoptat măsuri de sprijin pentru librării – mai ales pentru cele independente – menite să le consolideze atunci cînd piața liberă le fragilizează: subvenții, finanțări și împrumuturi avantajoase, care le ajută să se dezvolte, să-și acopere pierderile, să supraviețuiască pe o piață concurențială. (…) Nu există vreo soluție-miracol pentru a salva acum librăria La Două Bufnițe. Dar e clar că avem nevoie de legi și de instrumente de finanțare potrivite pentru a sprijini asemenea inițiative. Dar poți oare convinge, în România, decidenții politici de necesitatea unei asemenea intervenții, cînd discursul public dominant e despre viitoarele măsuri de austeritate, și nu despre dezvoltarea societății?”, a scris jurnalistul.

Daniela Rațiu, scriitoare, artist vizual și scenaristă: „Faptul că La Două Bufniţe, librăria independentă din Timișoara, se închide nu este povestea unui bisnis local, ci este un simptom al unei boli foarte grave a societății noastre, aia despre care ne e până și lehamite să mai vorbim, darămite să facem ceva. De ce se ajunge aici, pentru că în peisajul ăsta cultural fiecare își vede de propriul interes, pentru că ceea reproșăm clasei politice este, în fapt, ceea ce ne definește ca societate. Comod să aruncăm piatra, dar pare că se poate trăi cu paiul din propriul ochi”.

Radu Vancu, poet, prozator, eseist, traducător și profesor universitar: „E cea mai tristă veste din spațiul public pe care am auzit-o în ultima vreme. Acum câțiva ani, când am fost la Paris pentru jurizarea Premiului European pentru Literatură, o doamnă din juriu m-a întrebat entuziasmată dacă le cunosc pe cele Două Bufnițe din Timișoara. Pentru ea, ele erau imaginea despre România. Și pentru mine Cele Două Bufnițe rămân una dintre cele câteva imagini esențiale despre România la care sper”.

Artistul vizual Dan Perjovschi a reacționat și el: „Dacă e de bani, donăm și îi strângem pronto. Dacă e de epuizare sau capătul răbdării… n-am soluții”.

Sursa: Express de Banat