Motto:

Prostia nu evoluează: n-are de unde și n-are încotro!
Prostia nu doare, nu miroase și nu are negație.
Opusul prostiei nu este inteligența sau deșteptăciunea. Este tot prostia, fiindcă deșteptul cedează.
Așa că văzând doi certându-se fără scăpare, să știi că ăia sunt amândoi proști. Iar dacă sunt înconjurați de alții, nici cu ăia să nu-ți faci iluzii: tot proști sunt și ei.
Deștepții au plecat de mult la o bere.
Sau altundeva unde prostia e doar în trecere.
Pentru că mai e ceva cu ea: stăruie, nu se lasă.
Nu știe, n-are cum, că e fără leac…

Textul de mai sus, pe care l-am avansat drept motto la ce va urma, nu este scris sau inventat acum. E de vreo zece ani și exprimă starea generală. Chiar dacă „noțiunea” prostiei poate fi înlocuită cu multe altele. E vorba de prostie doar așa la modul general, atunci când ne gândim la noi, cei care rabdă ce se întâmplă de o vreme bună pe aici. Îi rabdă pe cei șmecheri care, în prostia lor, ne consideră proști pe noi, ăștia de care se folosesc.

Și mai e ceva. Urmărind de peste cinci ani ce se întâmplă cu „renovarea” școlii superioare de fete „Elena Ghiba Birta”, fost și „Olga Bancic”, fost și Miron Constantinescu” și care mai nou este „colegiu național”, m-a apucat așa o lehamite soră cu disperarea.

Nu e nimic surprinzător aici, la revenirea mea în Arad, în a doua jumătate a anilor optzeci din secolul trecut, am ținut câteva ore și la școala numită pe atunci „Miron Constantinescu”, nemaivorbind de faptul că fiică-mea și-a luat „bacul”, deja la sfârșitul anilor nouăzeci, tot acolo. Nu-i de mirare că pentru mine nu este o școală arădeană ca oricare, atenția mea la ce se întâmplă pe acolo este explicabilă.

Citește și: Reabilitarea de la Colegiul Național Elena Ghiba Birta – o sifonare a banului public sau incompetență. Inspectoratul de Stat în Construcții își asumă lucrările de proastă calitate

Nu intru în amănunte, puteți studia problema în „Special”, publicația la care scriu a urmărit „evoluția” renovării de la început și până în zilele noastre, zile cu tavanul împrăștiat pe scări și pe o profesoară care tocmai trecea pe acolo.

Se poate spune că se mai întâmplă, problema e că la noi, pe aici, de o vreme asemenea evenimente nu reprezintă excepția ci regula.

Iar regula este simplă și de toată lumea cunoscută: există un grup de așa ziși politicieni, păstoriți de cel care acum este europarlamentar și are și pașaport diplomatic. Iar aceștia se folosesc fără jenă de avantajele și posibilitățile ce se ivesc din condiția lor. Dar nu așa cum le-ar cere funcția și puterea delegată prin alegeri, ci strict în interes propriu, urmărind doar avantajul personal. Material și simbolic, deopotrivă.

Uite, în cazul cu tavanul de la „Ghiba Birta” au tăcut toți ca porcul în cucuruz. Aveau alte treburi. De imagine și gesticulație pentru proști. Bibarț se învârtea rânjind de pe acum familiar la „susținerea finalizării” Grădiniței Harvest, dar a fost și la adunarea „seniorilor și a cadrelor didactice”, de parcă profesoara de la Ghiba nu tot cadru didactic era, la HUB mArta, așa să nu se spună că nu se ocupă, ba dimpotrivă, nemaivorbind de cuvântarea alături de ministrul de externe al Ungariei, Szijjártó, la Statuia Libertății.

Cionca și adjunctul său, viitor deputat, dacă îl ajută spiritul penelist fălchist, au „recepționat” o porțiune a centurii din jurul Aradului, cică gata în proporție de 80%, centură care, de altfel, se construiește din vremuri imemoriale. Vineri chiar s-au dus și la meci, că doară cu UTA nu se compară nimic în Arad. Deci nimic despre tavanul picat peste profesoara de la Ghiba.

Este mai mult decât evident: ei se duc doar acolo unde le convine, unde se pot da mari, nu unde sunt probleme de rezolvat pe bune. Unde ar trebui să meargă dacă ar fi calificați și s-ar lua în serios în funcția pentru care au fost aleși sau numiți de cei aleși.

Cum să meargă, ce să spună? Că da, asta este cu firmele de casă și prietenești, lucrează și ei cum pot, mai economisesc material și forță de muncă, cum altfel? E vorba de un preț în care intră și șpaga, cum credeți că se poate face astfel încât toată lumea să fie mulțumită? Iar dacă ai noroc, nimeni nu observă nimic, iar dacă unii mai cârcotași totuși da și mai și dau din gură, au ei ac și pentru cojocul lor.

Odată că nu îi bagă în seamă, iar dacă insistă, au ei și facebook, au și presa lor care ne spune verde în față. Să ne vedem, adică, de treaba noastră, s-o lăsăm mai moale că așa vom rămâne pe margine și nu vom obține nimic din rezultatele astfel obținute.

Niște frustrați, asta suntem. Am vrea și noi avantajele de care se bucură ei, nu mai putem de invidie. Nu vrem să înțelegem că acolo unde se taie pomul mai sar și așchii. E în natura lucrurilor. În loc să mai ridicăm și noi o așchiuță-două acolo, ne umblă gura de pomană!

Și ce dacă Doamna Falcă iese din rând și trece pe sensul invers cu pașaportul diplomatic în Ungaria? Poate avea treabă acolo, poate îl întâmpina pe Domnul Szijjártó care venea spre Arad la comemorarea generalilor.

Ș-apoi care-i treaba, de ce să nu se folosească ei de avantajele obținute din voturile proștilor.

Că doară nu sunt proști ca noi…